EXCLUSIVITATI

ZZ Top – 20 octombrie 2009- Sala Polivalenta, Bucuresti

decembrie 16, 2012

Cronică de Ştefana

Cand spun ZZ Top ma gandesc automat la rock’n’roll , barbosi, Cadzilla (celebrul Cadillac Seria 62 din 1948), femei cu super picioare… In ce ordine vreti.  Cu alte cuvinte eu sunt unul dintre oamenii marcati de imaginea construita de ei in atatia ani de cariera muzicala. Si, desigur, de muzica lor. Si de tehnica impecabila de interpretare.
Asa ca aseara, cand am ajuns la Polivalenta, aveam dejà in mine emotia de dinaintea “primei intalniri” a unui iubit cu care am „vorbit” multa vreme, dar nu l-am vazut niciodata pana acum. Avea sa-mi placa? Avea sa ma dezamageasca? Avea sa-mi atinga sufletul pe dinauntru sau urma sa ies dezamagita? Dupa cum stiti intalnirile de la care ai asteptari mari sunt riscante…
ZZ Top nu-i doar o trupa bluess sau rock’n’roll, e un brand. Trei barbosi- pt ca doi (Billy, Dusty) sunt posesori de barbi reale, iar al treilea e posesor de nume care compenseaza lipsa barbii naturale. (Frank)
Am ajuns incredibil de bine: la 19.30 eram dejà inauntru.
Cri-Gri pe scena, sala super goala…  Liber la bauturi, liber la standul cu materiale promo, liber de jur imprejur… Asa ca am avut vreme de invarteala – cumparat rontaieli, cioco, cascat gura la tricouri (stiti ca era si unul ROZ!!!! Pe care scria ZZ Top? Pe mine rozul ma cutremura…). Am hotarat sa stau cuminte pe scaun, intr-un loc de unde vedeam super bine scena si de unde se auzea exact asa cum doream. Cand s-a auzit …”schelalaitul” de inceput (habar n-am cum sa-i spun altfel) am vazut lumea intrand, zona de jos umplandu-se incet-incet… Stiti soneria aia care te-anunta la teatru ca pauza s-a sfarsit?? Ei bine, in locul ei am avut parte de acest „urlet” (nah ca nu i-am mai zis schelalait)…
Si a inceput. Mai tarziu de ora anuntata (20.00), dar n-as putea sa va spun exact cand pt ca-luata de val- am uitat sa ma uit la ceas. Undeva intre 20.15-20.30 cred…
Cei doi texani au facut un adevarat spectacol. Ne-au purtat prin bluess si rock’n’roll, au interactionat super misto cu publicul, au vorbit in romana, au schimbat chitare, s-au miscat in tandem unul cu altul, ne-au servit tot felul de chitibuserii, s-au invitat unul pe altul sa cante, au chemat pe scena cele doua fete sexy, asa zisii “tehnicieni”, care i-au adus palaria lui Billy Gibbons. Sunet puternic, dinamism, tot ceea ce ne-au oferit pe cele 20 albume pe care le-au lansat in aprox 40 ani cariera. Super tehnica de cantat!
Trei ecrane in spate pe care s-au derulat cand imagini live, cand imagini din videoclipurile celebre (evident sincronizate cu piesele care erau interpretate pe scena).
Piese?? Va spun ce reusesc sa-mi aduc aminte (la nume am memorie scurta…asta e..!) Gimme All Your Lovin’, Sharp Dressed Man, Pincushion, Got Me Under Pressure, Sleeping Bag, un cover dupa Foxy Lady (Hendrix).
Ei…si credeti c-am mai vazut?? Cei doi lupi ai rock’n’roll-ului cu doua oite sub brat….  Mai exact momentul in care cei doi au aparut cu chitarele lor pufoase… atat de albe si atat de pufoase…si ne-au incantat cu Legs…
Mi-a placut publicul, care, desi n-a fost numeros, a fost de calitate. Am vazut oameni imbracati in piele si cu palarii sau imbracati in blue-geans…cantand, dansand, inregistrand cu telefoane, fotografiind.
Langa noi erau un tata cu un pusti de vreo 10-12 ani: tata si fiu mimau impreuna acorduri de chitara sau schemele de pasi ai celor doi.. Asa au tinut-o toata seara. Aveau fete pline de lumina si erau tare simpatici.
Langa scena si-a facut aparitia si un „grup de fani barbosi”- cu alte cuvinte cu barbi false atarnate pe fata.
Exprimarile gen „o legenda vie” imi displac profund si, totusi, cred ca exact asta am vazut/auzit aseara la Polivalenta. Ne-au incalzit sufletele intr-o seara friguroasa si-au rockait o sala mult prea goala pentru ceea ce meritau baietii astia! Mirarea mea asta a fost: oare doar astia suntem cei care indragim ZZ?? Oare nu-s mai multi? Oare prezenta redusa a tinut de promovare sau…?? Mi-a parut foarte rau ca n-a fost sala plina. M-am bucurat ca publicul a fost foarte viu.
La plecare- ca de obieci la Polivalenta- am stat vreo 40 minute pana sa iesim din parcare. Dar atmosfera era super misto: oamenii mai stateau langa masini, cu piesele ZZ razbind pe usile deschise, povesteau, fumau, cantau si se mai leganau putin…parca nedorind sa se desprinda asa de repede de atmosfera serii.