REVELION 2014 LA ROMEXPO (1.01.2014)

Cronică de Iulia Radu

 

De când am venit în București (2006!) am făcut Revelionul la „Cabana Plăpumioara”. Nu sunt genul petrecăreț, nici nu am prea mulți prieteni în Capitală (mi-e dor de cei de acasă!), așa că am evitat în fiecare an să ies din casă. Acu` sincer vorbind, nu am fost niciodată adepta Revelioanelor în stradă, nici la restaurante nu îmi place să merg, în plus, dacă gust șampania la miezul nopții, mă apucă somnul. În condițiile date, am preferat să stau în casă: mănânc cât și ce vreau, ascult muzica preferată, iar dacă beau ceva pot oricând să adorm liniștită. Ei bine, dacă anul trecut am reușit să o „păcălesc” pe colega mea Anca, și am stat amândouă acasă, de data asta nu mi-a mai ieșit figura. Aveam oricum în cap ideea de a merge undeva, evident, cu câteva ore înainte începusem să caut scuze… n-a ținut niciuna. Anca a propus cu hotărâre: „mergem la Vanghelion”! Păi, cum?! Nu avem invitație, nu cunoaștem pe nimeni din organizare… Colega mea nu s-a lăsat deloc, se interesase: se intră cu legitimația de presă. Eram convinsă, în proporție de 75%, că nu vom intra. Anca a venit cu o sticlă de șampanie și cu bomboane, așa că iată-ne pregătite să întâmpinăm Noul An la Romexpo.

 

Mergeam cu pași repezi spre clădirea de unde se auzea deja muzică. Când ne-am apropiat am recunoscut vocea lui Cabron.  Era 21.30, iar oamenii, în ținute elegante, râzând cu gura până la urechi, cu șampanii, sticle de vin sau / și țuică, platouri cu prăjituri de casă, abia așteptau să pătrundă mai repede înăuntru. Ne-am ținut după ei, având în vedere că era prima dată când mergeam la Vanghelion! La intrare, gărzile de corp ne-au îndrumat spre inatrarea VIP-urilor, „pe acolo intră presa”. În fața noastră erau doi cameramani, așa că ne-am ținut după ei. La intrare, Poliția locală ne-a controlat în geantă: nu aveam voie cu petarde și articifii. În sală, prima reacție a mea a fost: „Wow! Ce de baloane!!” Nu era masă fără 4-5 mănunchiuri de baloanea agățate… Erau în formă de semilună, inimioare, steluțe… Pur și simplu aveai impresia că în orice moment mesele se vor ridica la tavan.

 

Atmosfera era una de sărbătoare! Cei care își ocupaseră deja locurile la mese, se „încălzeau” cu un șpriț și povesteau de zor alături de rude și pieteni, ceilalți făcuseră cozi la garderobă și făceau tot posibilul să se instaleze mai repede. Media de vârstă a fost de 40 de ani. Neavând invitație sau bilet, nu am avut nici loc la masă. Din nefericire, pentru noi, nu am putut nici să cumpărăm o cafea sau un Redbull sau ceva de mâncare. De la bar nu se putea comanda nimic.

Așa că ne-am dus în fața scenei. Cânta Vama. Am prins finalul recitalului, dar a fost suficient cât să văd reacția entuziastă a celor de pe ringul de dans (în special a fetelor).

 

Alex Velea

Se anunța o noapte promițătoare! Peste 6.000 de oameni puși pe petrecere, muzică, mâncare, băutură, ditamai ringul de dans, ce putea să meargă rău?! Vă spuneam la început că nu sunt o fire petrecăreață, dar să știți că nici cel care a alcătuit programul artistic nu a fost la vreo petrecere în viața lui! Am ajuns la Romexpo la ora 22.00 și am plecat la ora 6.10. Așadar, am avut 8 ore și 10 minute pentru a mă distra la maximum! Problema este că din toate aceste ore, vreo 5 au fost DOAR „bumți-bumți”. Să ascult Cabron, Alex Velea, Puya, Deepcentral, Connect-R, Smiley, Nicole Cherry, Delia, Andreea Bănică, Antonia, Corina… e prea mult! Nu-s o mare iubitoare de folclor, dar în toate aceste ore nu am văzut pe scenă niciun interpret de muzică populară! Obișnuiam să urmăresc la TV Vanghelionul, încă de la prima ediție. Mi-au rămas în memorie horele încinse de petrecăreți! De data asta s-a dansat mai puțin, deși ringul a fost mai mereu plin. Oamenii au stat mai mult ca la concert, în picioare, cu un pahar în mână, bâțâindu-se de pe un picior pe altul și admirând sau criticând ținutele artiștilor. De altfel, era și greu să dansezi pe muzica celor enumerați mai sus! M-a uimit și faptul că acești artiști (extra-difuzați) habar n-au să își alcătuiască un mini-recital pentru un astfel de eveniment. Singurul care m-a surprins în mod plăcut a fost Connect-R. El a înțeles că oamenii vor să se simtă bine și să danseze așa că a cântat (cu trupă!) și de-ale lui și de la Romica Puceanu. Atmosfera a fost antrenantă și ne-a părut rău tuturor că s-a terminat recitalul. În rest… aroganța lui Alex Velea este greu de suportat, n-am să înțeleg niciodată ce este atât de special la Antonia, care a avut un recital șters: coregrafie ioc (se mișca exact ca un roboțel), comunicare cu publicul ioc și nici măcar ținuta de scenă nu a fost una ieșită din comun.

Mă așteptam la mai mult de la Pepe. Eram ferm convinsă că se va încinge ringul de dans. Nu a fost chiar așa! În plus, piesa lentă din programul lui a fost un fel de „moarte a pasiunii”. În schimb, toată lumea a râs cu poftă când Ramona Bădescu ne-a spus că Pepe „a fost cel care a adus muzica latino în România”. Tot de la Ramona am aflat că „Marcel Pavel este absolvent al Facultății de Muzică Națională”. Atmosfera creată de piesa „Frumoasa mea” a fost cu totul și cu totul specială. Rar vezi atâtea cupluri dansând, zâmbind, sărutându-se. Indiferent de vârstă momentul a fost trăit de toată lumea! Și ca să închei cu artiștii români, cele mai apreciate recitaluri au fost cele susținute de Loredana (care a cântat și câteva piese populare oferind șansa oamenilor de a juca cu foc, mulți au renunțat la pantofi!), Ștefan Bănică și Horia Brenciu (care i-a avut invitați pe „vocile României”: Julie Mayaya și Mihai Chițu). Păcat că cei trei au cântat după ora 3.30 când oamenii erau deja „obosiți”, discuțiile de la mese erau în toi, iar cheful de dans mai redus…

 

 

Jos pălăria pentru focul de artificii! A fost, cu adevărat impresionant! A urmat și discursul primarului. Vanghelie e simpatic, dar putea să se abțină, măcar în Noaptea dintre ani, să facă trimiteri la Băsescu… Numai de politică nu ne ardea nouă!

Despre recitalurile artiștilor străini am doar cuvinte de laudă de spus! Amr Diab a cântat înainte de mieul nopții. Deși au fost unele mici probleme de sunet (de altfel, sunetul a fost o problema nopții!), artistul a făcut ridicat oamenii de la mese. S-a dansat și s-a cântat cu foc! Câțiva copilași au urcat pe scenă și au făcut fotografii cu el, ba chiar o mămică a fost mai curajoasă și a venit cu copilul.

A urcat pe scenă și Francesco Napoli. Din păcate a cântat doar un medley de piese italienești. Când toată lumea venise la dans (perechi trecute de 50 de ani) și oamenii își aminteau de tinerețe pe ring („asta e muzică, pe piesele astea dansam eu în tinerețe”, spunea un domn extrem de încântat), Francesco ne-a urat Un An Nou fericit și a plecat.

 

 

 

Ei bine, cel care a salvat petrecerea de Revelion a fost, fără îndoială, Paul Anka. Mă bucur că am avut ocazia să-l văd live! Imediat după focul de artificii de la miezul nopții, mare artist ne-a oferit un show de nota 10! Imediat după ce a salutat publicul, Paul a coborât de pe scenă și s-a dus să îi strângă mâna Primarului Marean Vanghelie. La întoarcere nu a mai urcat treptate pe scenă, a rămas acolo alături de spectatori, strângând mâna fiecăruia, lăsându-se fotografiat, ba chiar a luat un aparat foto de la un admirator și și-a făcut singur o poză, omul fiind prea departe de artist. Paul Anka este ca un titirez pe scenă: când în stânga, când în dreapta, când dirijează orchestra, când face piruete. Doar mâinile, ușor îmbătrânite, îi trădează vârsta. În rest, Paul Anka este numai un zâmbet, un izvor de energie, o persoană extrem de caldă care cucerește publicul dintr-o privire. O blondă focoasă din primul rând i-a întins un șervețel. După ce și-a șters sudoarea de pe frunte, i-a înapoiat șervețelul, spre bucuria ei. Nu a ezitat nici atunci când un puști (pe care l-a ridicat pe scenă!) i-a cerut un autograf. A semnat pe loc hârtia. Este greu de descris în cuvinte bucuria din ochii micuțului și a părinților lui. Timp de o oră și jumătate, Paul Anka nu ne-a oferit niciun moment de respiro: s-a dansat și s-a cântat întruna, pe melodii ritmate, lente, hituri sau unele mai puțin cunoscute, toate au asigurat antrenul petrecăreților. A cântat câteva piese de pe albumul „Rock Swings” (coveruri după Van Halen și Nirvana), dar și piese pe care le-a compus pentru Tom Jones, Buddy Holly, Barbra Streisand, Michael Jackson (la piesa This Is It, pe care a cântat-o acompaniindu-se la pian, am auzit și vocea lui Michael Jackson). Nu au lipsit nici New York, New York, Diana, Twist & Shout sau Proud Mary. De asemenea, „My Way” a fost dedicată primarului, care a fost o gazdă bună! La final a chemat alături de el  întreaga orchestră care l-a acompaniat, pentru o reverență în fața spectatorilor. Recitalul lui a fost o lecție de muzică, de entertainment, de show pe care am trăit-o cu bucurie. După cum a spus și Ramona Bădescu, în stilu-i caracteristic: „au fost norocoși cei care au fost alături de scenă în seara asta”.

 

Pe la ora 5.00 mă cam doborâse oboseala și nici nu aveam unde să mă așez. Am rămas în picioare încă o oră. Ușor, ușor oamenii se retrăgeau spre case. După recitalul Corinei (fără sare și piper), Ramona a invitat-o pe scenă pe Simona Florescu. Oboseala își spunea cuvântul, habar n-aveam cine este. M-a lămurit cineva de la o masă apropiată: „e aia a lu` Dichiseanu”. Aoleu, și ce-o vrea de la noi?! M-am întrebat eu în sinea mea. Purta o rochie de un roz care te lovea în moalele capului. Oamenii tocmai fuseseră convinși de Bănică și Brenciu să mai iasă la o rundă de dans. Ei bine, Simona, care a cântat „Andante, Andante”, a golit ringul cât ai zice pește. Ba mai mult decât atât, până a ajuns ea la al doilea refren, o bună parte dintre ei erau deja în drum spre stațiile de autobuz. Disperată, Ramona Bădescu (între noi, fie vorba ea ne-a „amenințat” toată noaptea cu o periniță) a încercat să-i întoarcă din drum pe spectatori: „Stați că încă nu am jucat perinița, mai urmează Maria Cârneci (n.r. – era primul nume din muzica populară și era anunțată la 6 dimineața), Voltaj…”  Acum, ca să fiu sinceră, după atâta pop-dance, electro, hip-hop și R&B, Voltajul mi se părea heavy metal. Aș mai fi rămas dacă nu simțeam că adorm în picioare. E drept că am văzut și trupa Cargo în Noaptea dintre ani. Băieții au cântat o singură piesă (Ploaia) pe scena amplasată afară, înainte de focul de artificii. Dar am prins doar ultimele acorduri, deoarece era aglomerație, îmbulzeală la ieșire.

 

Așadar, în loc de concluzie… Mă bucur că am fost! Recitalul lui Paul Anka a meritat din plin efortul! Ar fi putut să fie o noapte memorabilă dacă întreg programul muzical ar fi fost alcătuit cu cap. Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea să-mi cumpăr măcar o cafea… Poate la anu`.

One Response to REVELION 2014 LA ROMEXPO (1.01.2014)

  1. Pingback: ANUL 2014. CE AM PROMOVAT ? CE AM COMENTAT ? | Psihologul muzical

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


× eight = 64

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>