Sandu Arion – amintiri despre Sincron (1)

Alexandru Sandu ArionȘtim cât de greu este pentru generația tânără să afle despre muzica anilor 60-70-80 din România. Tocmai de aceea ne-am bucurat nespus de mult când, într-o zi, am fost contactați de Alexandru „Sandu” Arion (chitarist, solist) al grupului Sincron. Am primit de la el texte, amintiri despre Sincron și câteva fotografii inedite p care le vom publica sub formă de serial. Mai jos aveți primul capitol.

Mulțumim, Alexandru Arion!

 

Cred ca titlul cel mai potrivit ar fi  „Amintiri estompate” din cauza ca, pe masura ce trec anii vietii noastre, scade si exactitatea datelor pe care le detinem si toate se amesteca intr-o nebuloasa cu repere din ce in ce mai greu de stabilit si de evaluat cu precizie. Perioada din viata mea la care ma refer, este cuprinsa intre anii 1958 si 1978, anul plecarii mele definitive din Romania.La data cand am inceput sa-mi scriu cateva din amintirile mele, majoritatea prietenilor si colegilor mei din copilarie si tinerete mai erau inca in viata, dar in fiecare an auzeam cu tristete ca unii dintre ei ne paraseau, si lipsa lor, chiar a celor mai putin corecti fata de mine si ai mei, ma doare.

Perioada copilariei, incepand cu Sinaia, Breaza,si terminand cu primii ani de scoala primara de la Bucuresti, am descris-o intr-o alta serie de amintiri si mai estompate, folosind intamplarile povestite de Cati, mama Cici, Didina, Nelu si de multi altii care au trait in anii aceia alaturi de mine, in aceeasi casa, in strada General Cristian Tell, la nr 16A si 16B., incepand cu 1940 si pana cand au disparut si ei, unul cate unul, din viata mea si a lor.

Podul casei din Cristian Tell 16B, unde am trecut de la adolescenta la tinerete, a fost locul misterios unde cercetam necunoscutul, unde ma intalnearn in secret cu prima iubita, cu care, desigur, urma sa traiesc fericit tot restul vietii (asa credeam!) si desigur locul unde m-am imbolnavit de „electronica”, boala cronica ce nu m-a parasit nici acum.

Scriu toate povestile astea, nu din dorinta de a poza in scriitor, caci pentru asta e nevoie si de talent, nu? Si nici din dorinta fierbinte de a fi de ajutor cuiva prin sfaturile mele, caci e stiut ca oricum, toti vom face aceleasi greseli in mod repetat, fara sa tinem seama de nici un sfat!… Datorez, insa, catorva persoane deosebite care m-au inconjurat cu dragoste si prietenie in tot acest timp, o mica recunoastere ,si un ultim salut, caci multora dintre ei, atunci cand traiau, nu m-am invrednicit sa le arat nici respectul cuvenit si nici dragostea mea…

Acolo in pod, ascunsi de lume, cu prietenii mei, am facut primii pasi spre tehnica, incercand sa gasim solutii la tot felul de idei traznite ce ne framantau, nedandu-ne seama ca ne maturizam incet-incet. Tot acolo i-am cunoscut si pe viitorii mei colegi de formatie rock cu care aveam sa petrecem cam 10 ani din viata nebuna, de turnee, spectacole, inregistrari, repetitii, iubiri mai mult sau mai putin efemere ,si tot ce putea oferi viata de formatie muzicala in Romania comunista, cu momente de glorie, cu necazuri, cu certuri, cu iesiriafara”, in general ani petrecuti cu toata nonsalanta tirteretii…. Desigur ati inteles ca ma refer la cei mai frumosi ani din viata traiti de noi toti si de cei din jurul nostru…

Intre timp eu imi terminam studiile la Politehnica, si ma si casatoream de cateva ori (mai exact de trei ori), a 4-a casatorie intamplandu-se la Atena, in Grecia, dupa plecarea definitiva din tara, in 1978….

Sunt sigur ca mi-au scapat o multime de intamplari din perioada aceea si de asta i-am rugat pe toti cei ce ne-au cunoscut atunci sa completeze acolo unde cred ca este necesar, cu date si amanunte, caci astfel culoarea specifica a acelei epoci, va fi mai veridic redata. I-am contactat in acest sens pe Ionica Berindei din Boston USA, pe fratii Cobarzani de la Chicago, pe Dan Voinescu si pe Emil Cost (cu mai putin succes?) din Bucuresti .

Deasemenea, multe dintre momentele descrise puteau fi dezvoltate mai mult caci stilul ziaristic pe care l-am folosit este cam sarac, dar…. Anii ’60, acei ani legendari, in Romania, nu au avut aceeasi amploare in tulburari sociale, in miscari de tineret ca in Vest, caci exista controlul rapace al Securitatii, dar oricum, ceva se simtea in aer, o incercare de schimbare , care, din pacate, insa, a intarziat la noi cam mult, aproximativ 30 de ani! Cu toate astea am trecut si noi pin „Revolutia Maghiara”, prin „Primavara de la Praga” si am ajuns la „Solidarnosci” „Glasnosti” si in fine, la caderea „Zidului Berlinez”…

Personal nu credeam sa apuc sa traiesc asemenea zile uluitoare, caci la fiecare drum spre tara, vazand modul dur cu care eram intampinat ca vizitator, nu mai speram ca va mai fi posibila vreodata vreo schimbare. N-am prevazut ca prabusirea unui sistem atat de puternic va dura doar doua saptamani. Probabil,ca era putred de mult timp, dar noi n-o stiam…. De sigur ca de vina pentru toate relele care au urmat este Comunismul, care s-a dovedit a fi cocaina popoarelor (opiul era religia, dupa Marx), vanzand vise false tuturor, iar noii exploatatori de azi aparuti pe ruinele fostelor tari socialiste sunt, cum bine spunea cineva, doar niste elemente „Iumpen” imbogatite… Si aici ar trebui mentionat ca termenul „Revolutie” a fost si este impropriu folosit in privinta Romaniei, caci acest cuvant sfant pentru multi, a fost terfelit in noroi de aceeasi oligarhi cu masti noi, care vor intarzia mult schimbarile in bine, asteptate de toti romanii din interiorul si de cei din afara tarii… Ma gandesc cu tristete uneori, la milioanele de oameni pieriti de ambele parti ale baricadei, care au crezut in ceva si s-au sacrificat, din pacate, in zadar… Si anii vor trece ca si pana acum, noi aplecandu-ne incet-incet spre pamant, pamantul Patriei sau al noilor Patrii, unde unii dintre noi am hotarat sa traim, sa muncim, sa iubim si sa disparem…..

P.S. Multe dintre aceste scurte momente au lost publicate in Grecia, la Atena, in limbile romana si greaca, in doua reviste – „Curierul Romanesc” si „Sunet si Imagine”, intre anii 1989 si 2006. Articolele cu continut tehnic au fost publicate in Grecia si in USA de revista AudioXpress.

 

 

Articole pe aceeași temă:

Sandu Arion – amintiri despre Sincron (2): http://andreipartos.ro/sandu-arion-amintiri-despre-sincron-2/

Sandu Arion – amintiri despre Sincron (3): http://andreipartos.ro/sandu-arion-amintiri-despre-sincron-3/

Sandu Arion – amintiri despre Sincron (4): http://andreipartos.ro/sandu-arion-amintiri-despre-sincron-4/

Sandu Arion – amintiri despre Sincron (5): http://andreipartos.ro/sandu-arion-amintiri-despre-sincron-5/

Sandu Arion – amintiri despre Sincron (6): http://andreipartos.ro/sandu-arion-amintiri-despre-sincron-6/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


two + 3 =

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>