EXCLUSIVITATI

Concert – Sting, Symphonicity, Piata Constitutiei–6.06.2011

ianuarie 6, 2013

125

Cronică de Ştefana
Daca m-ar intreba cineva de cand ascult Sting, n-as avea un raspuns. De fapt mi-ar veni sa raspund „dintotdeauna”…caci exact asa simt. De la piesele cu The Police, fredonate indelung.. pana la cele solo, care-de-a lungul timpului- au produs miscari tectonice in mine…pe toate le port in mine parca dintotdeauna.
Sa am aceasta mare bucurie, de-a fi plimbata printre toate aceste piese (reorchestrate cum nu se poate mai potrivit) a fost ceva magic!!
Ba chiar as putea spune ca aseara m-am reindragostit! De muzica lui, de viori, de vocea lui Sting, de prestanta lui, de simplitatea lui, de dansul lui de la „Desert Rose„, de zambetul lui….Am plecat de-acolo fredonand, in gand, „I dream of rain/ I dream of gardens in the desert sand/ I wake in vain/ I dream of love as time runs through my hand…”

Pe la ora 20.00 zona din spate era dezolant de goluta… Ori erau toti la cozile de la bautura/popcorn/inghetata..ori erau chiar foarte putini oameni! Un mic sentiment de dezamgaire ma incerca.. Scena, mare si pregatita, isi astepta oamenii. In lateralul ei-doua ecrane mari, care m-au bucurat caci altfel era clar ca n-as fi avut cum sa vad ceva… Si iata ca apare orchestra…apoi, la scurt timp, Sting. Aplauzele nu intarzie sa se auda… Cum altfel? Un Sting care sta aproape nemiscat in dreptul microfonului, cand interpreteaza.. Imbracat foarte simplu, aratand foarte bine si, cum am mai zis, aproape neclintit. Doar o expresie de bucuire, care-i lumina chipul. Cuvinte putine..salutul in romana, prezentarea celor de pe scena. La un moment dat ne anunta intr-o romana stalcita pauza de 20 minute. Caci a fost un concert cu pauza!!
La pauza abia mi-am dat seama ca zona s-a umplut.
Orchestra dirijata de o doamna cu miscari de fluture ce sparge coconul (zau ca miscarile ei asta mi-au inspirat!!) -pe numele eiSarah Hicks– a fost impecabila!! Vocea lui Jo Lawry, care l-a acompaniat vocal pe Sting, tare placuta! Alaturi de ei, ceilalti muzicieni: Dominic Miller (chitară), Rhani Krija (percuţie), si Ira Coleman (bass)–au completat de minune tabloul.
Sting s-a acompaniat uneori cu muzicuta, si-a mai plimbat uneori degetele pe-o tamburina, a „urlat” nitel la Luna din „Moon over Bourbon Street”, a luat chitara de cateva ori. Ba chiar, a fost un moment in care cei patru (Sting, Dominic, Ira, Jo) cu chitari cu tot au strabatut scena intr-un fel de dans sincron..stanga-dreapta; dreapta-stanga…de cateva ori. O frumoasa joaca, desigur gandita dinainte, dar de efect!
Am mai avut parte si de Every Little Thing She Does Is Magic, Englishman in New York, Roxanne, Mad About You, Fields Of Gold, Shape Of My Heart, Moon Over Bourbon Street, Every Breath, End Of The Game …iar la bis de Desert Rose, She’s Too Good For Me, Fragile, Message in a bottle.

Ce mi-a ramas cel mai tare in suflet?
Desert Rose, in care se vede parca mai mult ca oricand bucuria celor care canta cu el…in care vad un Sting diferit, un Stingcare se si misca pe ritmurile muzicii…
Ca sa intelegeti despre ce vorbesc:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=wP7HX6KNYWA
Message in the Bottle, cantat doar cu chitara, cu voce care special devenea mai joasa, ca sa provoace publicul sa cante. Si l-a provocat!! O-ho..ce l-a mai provocat!!! Caci nu te puteai abtine, cand vedeai ce frumos se juca, nu-i asa?
Utilizarea, la un moment dat, a theremin-ului. Pentru mine a fost prima oara cand am vazut live cum e cu chestia asta..si tare-tare mi-a placut!

Minusuri?
Oricat de tare m-a bucurat starea vremii din seara-noaptea trecuta, oricat de mult imi placea vanticelul acela care adia…preferam ca acest concert sa fie intr-o sala sau , macar intr-un alt spatiu in care sa aud mai bine… Caci cred ca s-a mers pe ideea de claritate a sunetului, in defavoarea volumului…
Prin urmare au fost momente in care Sting spunea cate ceva ce nu auzeam. Cu siguranta a contat si faptul ca erau oameni in jur care vorbeau foarte tare , asa ca era un permanent zumzet, ca intr-un stup. Ba chiar-spre final-niste fete alcolizate bine de tot (sau rau de tot??) poate se credeau pe la vreo nunta cu chiuituri, caci trageau niste chiote care n-aveau nicio legatura cu muzica/momentele de pe scena. Ma rog..presupun ca ele se simteau bine..in lumea lor…
Poate de aceea am intrat destul de greut in stare…Chiar daca muzica imi placea mult de tot, abia spre final am reusit sa simt in intregime emotia transmisa de orchestra (mai ales de viori!!)
Cu toate acestea, per total, publicul a fost destul de ok, au cantat, s-au tinut in brate, au si dansat uneori… parca mai vioi spre final..
Iar concertul a fost unul tare-tare-tare frumos!!! Si mare bucurie am avut ca am mers la el!