STING LA BUCUREŞTI: N-AVEM NOI ATÂŢIA SNOBI…

Cronică de Andrei Partoş
 

sursa foto: Mediafax Foto/AFP
 
N-AVEM NOI ATÂŢIA SNOBI…
…cât să umple Piaţa Constituţiei. Cam asta a fost prima mea concluzie, când am văzut cât spaţiu liber era în sectorul popular. Cel puţin 25% dintre cei prezenţi erau acolo pentru că dădea bine, pentru că trebuia, era „un must” al sezonului…Nici acum nu ştiu dacă au fost 10-16-18 sau 20.000 de oameni. E jenant că la meciurile de fotbal se anunţă mereu pe stadion numărul de spectatori, dar la un concert nu afli niciodată. Totul e pe estimări… De ce oare?
Am citit tot ce s-a scris. Fetele noastre (Stefana, Emilia, Dana) au relatat şi comentat tot ce merita. Duduile din presă au dat-o în bară masiv. S-a dezbătut cu umor şi tristeţe pe FB.
Şi am fost trist că nu erau tricouri deştepte. Dealtfel nu se prea cumpăra nimic de la standul cu pricina.
Şi eu am fost revoltat că nu erau (a nu ştiu câta oară!) coşuri de gunoi peste tot… Asta ca să aibă ce filma străinii după concert
95% dintre spectatori au fost decenţi la dus şi la întors…
Punctualitatea proverbială a Artistului a prins multă lume la o coadă (eu eram la îngheţată!)… Era 20,20. Distanţă mare, sunet foarte încet… Rămân la părerea că un alt spaţiu era mai potrivit, chiar dacă acustica e destul de bună în Piaţa C. O orchestră simfonică se ascultă în linişte, e adevărat… Boxele de „întoarcere” erau aşezate departe de mulţi plătitori de bilet. Dacă mai adaug şi adierea vântului, care muta sunetul din traseul său natural, veţi înţelege că situaţia cerea concentrare mai mare.
În acest conext, fazele semnalate au venit de la sine. Eu am zărit oameni, care stăteau cu spatele la scenă, la ecrane şi conversau intens la o bere, un popcorn, hotdog sau ce-or fi găsit…
A fost multă lume artistică sau din showbiz, respectiv sport, iar eu nu i-am văzut pe toţi, pentru că am stat cam pe loc. La tribuna Magic FM erau Liana Stanciu şi Miţă de la Bere Gratis, i-am zărit pe traseu pe Horia Brenciu, Alice Dumitrescu, Răzvan Fodor cu soţia, Cristi Enache, Rareş Totu, Dorian Ciubuc cu soţia şi copiii, Crina Mardare cu Bubu şi Mişu Cernea, Vlad „Vlase” Gorneanu, , Florin Ionescu, Cristina Cioran, Oana –bebeluşa de la PrimaTV, Ivona Patzaichin (de la ea ştiu că erau şi părinţii ei, dar în spaţiul cu scaune!) şi sigur mulţi alţii! Pe unii îi ştiu de la tv, dar nu le-am reţinut numele. Fără supărare…Ştefan Bănică şi Andreea lui, Emilia Popescu, Holograf, Hi-Q, Mihai Mărginean mi-au fost semnalaţi de Lavinia H.Lavinia de pe FB. Mulţumesc!
Publicul avizat a fost majoritar. Asta a contat. Repertoriul era cunoscut, dar orchestraţiile clasice au oferit haine noi, o abordare diferită a pieselor.
Am recitit cronicile din 1996, după prima întâlnire cu Sting, cea de la Sala Palatului. Absolut toată lumea era în extaz, toţi erau entuziaşti. De-a lungul anilor Sting s-a redescoperit de mai multe ori, pentru că asta fac marii artişti. A venit cu piesele pe care ni le doream, dar le-a dat un alt sens, mai profund. Mi-au plăcut câteva formule în mod deosebit, mi-a plăcut forma vocală, mi-a plăcut şi doamna blondă cu voce adevărată, m-a amuzat doamna dirijor, care avea mişcări amuzante pentru un neavizat ca mine… Mi-a plăcut şi faptul că n-a fost nevoie de prea mult timp pentru ca artiştii să revină la bisurile… programate. Nu se reiau piese de succes, se cântă altele. Message In The Bottle m-a surprins plăcut ca abordare, dar şi pentru că am crezut că a renunţat la marele hit Police… Lumea a cântat spontan. Sting doar a sugerat că n-ar strica, prin coborârea tonului şi lăsând o mică pauză pentru public… Nicio secundă n-a cerut bătăi din palme, cântări sau alte elemente de antren. Ce s-a întâmplat a venit natural. Ora de închidere s-a respectat riguros.
Forma fizică a lui Sting e impresionantă. Demnă de toată invidia.
Mulţumiri Emag!c pentru abordarea unei formule de acreditare mai flexibile şi mai fireşti. Şi pentru organizare. A fost un eveniment de Top 5 din punctul meu de vedere. Şi mă refer la cele două decenii.
L-am văzut pe Sting în 1996 şi acum. Un om, un artist care n-a încetat o clipă să caute, să se reinventeze… Cam asta numesc eu un autentic MODEL!