Sâmbătă, 1 octombrie – In Flames la Arenele Romane

Articol de Iulia Radu 
Şi cum puteam continua mai bine acest weekend, dacă nu cu o „porţie” de „melodic death metal”?! Da, da, nu vă miraţi! Ştiu şi eu că genul nu se numără printre preferinţele mele, dar asta nu înseamnă că nu mă pot bucura din când în când şi de aşa ceva. Şi, între noi fie vorba, cele două trupe chiar meritau văzute! Săptămâna trecută, am tot auzit vorbindu-se despre In Flames. Fie că ştiau ce cântă sau auzeau acest nume pentru prima dată, toată lumea discuta despre concert. Oameni care, în mod normal, nu ascultă acest gen, vroiau să facă rost de bilete cu orice preţ („sunt foarte buni, am prieteni care ni i-au recomandat, trebuie să ajungem la concert”). Pusă în faţa unui val de simpatie, m-am gândit să contactez organizatorii (Phoenix Entertainment) şi să merg la concert pentru a vă povesti cum a fost. Zis şi făcut.

Am scris mailul, l-am expediat, dar nu am primit niciun răspuns. Ca atare, m-am liniştit şi mi-am programat mult somn şi odihnă pentru ziua de sâmbătă. Dar planurile mi-au fost date peste cap de colega mea de la revista VIP, Anca. Avea o invitaţie în plus la concertul In Flames şi m-a întrebat dacă vreau să merg. Sigur că da! De ce nu?! Mi-am zis eu. Şi m-am dus. M-am întâlnit cu Anca la Unirii. Trebuia să luăm tramvaiul până la Arene. Am aşteptat vreo 20 de minute până când tramvaiul 7 a decis că este cazul să vină. Cât am aşteptat acolo s-a înserat şi s-au aprins luminile în Bucureşti. Trebuie să recunosc, a fost o imagine frumoasă. Era 19.45 când am trecut pe lângă cimitirul şi biserica de lângă Arenele Romane. Câteva maşini, „gătite” de nuntă erau parcate pe trotuar. Am întors privirea şi m-am uitat pe aleea principală, care taie cimitirul şi ajunge în biserică. Imaginea văzută acolo mi-a „îngheţat” pe retina ochiului: noapte neagră, alee luminată de nişte felinare galbene, morminte în stânga şi-n dreapta şi alaiul nuntaşilor care aşteptau pe scări ieşirea din biserică a mirilor. Now how cool is that?! Să te căsătoreşti noaptea şi să treci printre morminte?! Creepy!! Am grăbit pasul şi am intrat în parc. Aceleaşi felinare galbene ne luminau drumul. Singura „problemă” era că s-au stins TOATE în momentul în care am trecut pe sub ele şi s-au aprins la loc în urma noastră după ce ne îndepărtam… Spooky & funny…
Când am ajuns la Arenele Romane am aflat că mi se aprobase cererea de acreditare  aşa că Anca a oferit invitaţia unui fan adevărat al suedezilor.

Înăuntru, aproximativ 1.500 de fani. Multe tricouri negre, majoritatea dintre ele inscripţionate cu „In Flames”, „Sepultura”, „Marilyn Manson”, „As I Lay Dying”. Publicul nu avea acces în tribune, doar pe gazon. Oricum, spaţiu era suficient. Este aproape beznă în Arenele Romane (există câte un bec doar la standurile cu băutură, mâncare, tricouri/CD-uri) şi disting cu greu siluetele negre ale spectatorilor (unii întinşi pe jos, alţii cocoţaţi pe gardul de protecţie din faţa scenei). Mulţi tineri (media de vârstă era de 35 de ani), care abia aşteaptă să înceapă concertul.

La ora 20.00 au început recitalul slovenii de la Noctiferia. Eu i-am văzut/ascultat pentru prima dată, dar o parte a publicului le ştia versurile şi i-a primit cu căldură. Riffuri puternice, versuri apocaliptice, high-energy, băieţi frumoşi… nu aveai cum să rămâi indiferent. E drept că nu am putut să rămânem prea mult în faţa scenei pentru că spiritele s-au încins rapid şi rockerii au început să se împingă unii în alţii şi să arunce cu paharele de bere în stânga şi-n dreapta. Gianni, solistul formaţiei Noctiferia, ne-a anunţat, spre finalul concertului, că urmează să vină la standul de tricouri şi CD-uri pentru a sta de vorbă cu fanii, a da autografe şi a face fotografii.

Recitalul In Flames mi-a plăcut mai mult. Aceleaşi riffuri puternice desprinse parcă dintr-un tunet, aceiaşi voce guturală care vorbeşte despre omenire, spaţiul cosmic, vremuri întunecate, dar mult mai melodios. Trupa a fost înfiinţată în 1990, la Gothenburg (Suedia) şi a vândut peste 3 milioane de discuri în lumea întreagă. Atmosfera din public este fantastică. Se cântă, se bea, se ţipă. Toată masa aceea de oameni este conectată la ceea ce se întâmplă pe scenă. Anders Friden (solist), Bjӧrn Gelotte (chitară), Niclas Engelin (chitară), Peters Iwers (bas) şi Daniel Svensson (baterie) au mulţumit organizatorilor pentru că le-au înlesnit întâlnirea cu publicul din România. De asemenea, au lansat şi o provocare spectatorilor: am fost rugaţi să ne manifestăm cât mai energic, momentul a fost filmat de cineva din stafful lor, urmând ca filmuleţul să ajungă pe Internet. Astfel, suedezii vor putea compara reacţiile fanilor lor din diverse ţări ale Europei.
Din nefericire, nu am putut face fotografii. Sau mai bine zis, nu mi-au ieşit aşa cum trebuie din cauza reflectoarelor puternice de pe scenă.
Au cântat, printre altele, Delight and angers, The quiet place, Come clarity, Swim, Cloud connected, Where the dead ships dwell, Only for the weak, dar şi o piesă în premieră: Darker times.
Eram lângă standul unde se vindeau tricouri şi CD-uri, când Gianni Poposki, solistul de la Noctiferia, şi-a făcut apariţia.

Am profitat de ocazie şi am făcut şi eu o fotografie cu el. Apoi am întrebat-o pe Anca dacă vrea să îi fac şi ei o poză. Între timp, lângă noi a venit Anja, o tânără din Slovenia. Ne-a rugat să îi facem şi ei o fotografie cu el. I-am făcut, apoi Anca s-a dus la Gianni. După vreo 2 minute, timp în care au vorbit de zor, Anca s-a întors spre mine şi m-a întrebat: „Ai reportofon?”… Da, aveam la mine… „Hai cu mine”, îmi zice şi o ia la goană spre culise după Gianni. „O să facem un interviu cu ei”, îmi zice Anca în timp ce mergeam pe un hol din culise. Din faţa noastră venea Mathias Gergeta (bateristul formaţiei), un blond pletos, drăguţ, netatuat (în timpul recitalului a cântat la bustul gol atrăgând ca un magnet privirile fetelor), care în mod evident abia ieşise de sub duş şi purta… doar un prosop… Din instinct am vrut să fac stânga împrejur şi să mă întorc la concertul In Flames. Ajunsesm, însă, la cabină, iar Gianni ne-a poftit înăuntru. Acolo, atmosfera era relaxată: Roman Files (unul dintre chitarişti) era întins pe canapea, Igor Nardin (celălalt chitarist) discuta cu basistul Uros Lipovec. Gianni le explică despre ce este vorba şi împreună au stabilit că vor răspunde întrebărilor: Gianni şi Uros.

Nu i-am reţinut mult timp. Am aflat că printre trupele care i-au influenţat se numără Sepultura, Samael, Cannibal Corpse, Hypocrisy şi alte trupe de death metal. În 2010, au lansat albumul Death Culture. Piesele de pe album au fost compuse de Igor (el este compozitorul principal al trupei, 90% din piese sunt scrise de el), iar versurile îi aparţin lui Uros. Apropo de versuri, Uros mi-a spus că „speră că publicul mai dă atenţie versurilor, dar e treaba fiecăruia dacă preferă să asculte mai mult muzica sau mai mult versurile. Noi avem un mesaj, dacă publicul vrea să-l afle, va citi versurile, dacă nu, se va rezuma la muzică. Pentru noi este important ca fanii să ne accepte ca formaţie: fie că le place muzica, fie că le place versurile. Ideal ar fi să le placă amândouă”. Nu sunt mulţumiţi de direcţia pe care o ia industria muzicală. „Aş prefera să lansăm în continuare CD-uri, chiar dacă ştiu că au o viaţă relativ scurtă, adică după vreo 20 de ani nu mai funcţionează cum trebuie şi calitatea înregistrării se pierde. Dar în momentul în care cumperi un CD este ca o carte de vizită a unei trupe. Acolo ai fotografii, ai textele pieselor, este un obiect pe care îl ţii în mână şi care îţi rămâne ca amintire. Nu ştiu cum vor fi lucrurile peste 20 de ani, cel mai probabil vom cumpăra cu toţii mp3-uri. Vom fi obligaţi să ne adaptăm cerinţelor pieţei până la urmă”… I-am întrebat şi cum se pronunţă corect numele lor şi care este semnificaţia: „Noctiferia care înseamnă Cel care aduce Întunericul”.

La final, băieţii ne-au rugat să le trimitem fotografiile făcute pentru a le posta pe site-ul lor.
And that was my crazy weekend…  See you next time!
Puteam să vă ofer o piesă din concert, dar sunetul e cam chinuitor pentru oamenii normali, aşa că vă propun o „degustare” oficială!
IN FLAMES – Take This Life
http://www.youtube.com/watch?v=O1FkbvGl-IU

• Despre
• Ultimele Postari

Follow me

Andrei Partos

Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

• Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
• ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
• SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025