BRYAN FERRY LA ARENELE ROMANE (18.09.2011) – completări

Cronică de Andrei Partoş
 

COMPLETĂRI ÎNTRE GENERAŢII…
Foarte multe observaţii de mai sus sunt valabile. Eu chiar ştiam întregul repertoriu, dar nu despre asta discutăm aici. Concertul a fost slab promovat. Am aflat că la Europa FM , Bryan Ferry a acordat un interviu. Se pare că nu e suficient. Nici accesul la Arenele Romane nu e la îndemâna oricui. Faptul că s-a schimbat locul de desfăşurare a contat.
În astfel de cazuri mă întreb care e miza celor care aduc un artist internaţional, dacă nu se agită să adune cât mai multă lume. Pun preţuri prohibitive, nu comunică cu presa, dau exclusivităţi stupide. Am stat la intrare minute bune. Aşa cum remarca şi Iulia am observat că mişunau unii de la RTV şi A3, care aflaseră că e rost de amânare, anulare. Oricum eram atât de puţini afară, încât nu se putea lăsa cu scandal. Se pare că era vorba de nişte bani neachitaţi de organizatori…Bine că s-a rezolvat. Ne-am întâlnit cu prietena Ana Călin, care era o viitoare mămică (între timp a devenit actuală aşa că-i urez şi de aici sănătate şi bucurii multiple), cu alţi oameni din generaţii diferite… Cariera lui Bryan Ferry alături de Roxy Music şi apoi pe cont propriu mi s-a părut foarte cunoscută. La concert am aflat că nu e chiar aşa. Trupa art-rock, extrem de influentă în anii 70 a lăsat posterităţii o serie de piese valoroase. E drept că formula cu Brian Eno şi Phil Manzanera dădea greutate creaţiilor, dar şi traseul solistic al lui Ferry, care a fost multă vreme idolul fetelor, a avut momente de vîrf comercial. Din 1973 cânta deja pe cont propriu. Reuniunea Roxy Music de acum 10 ani a avut un succes remarcabil. Playlistul de acum arată că apetitul pentru piesele sigure s-a păstrat. „Let s Stick Together” , „Avalon” ,”Slave To Love” sau „Jealous Guy” (un tribut dedicat memoriei lui John Lennon, înregistrat la scurtă vreme după moartea acestuia, în 1981) şi altele nu puteau lipsi. Ferry n-a avut niciodată o voce mare (l-a ajutat charisma), iar cu anii s-a mai dus şi parte din ce avea. Nu mi s-a părut prea comunicativ, dar poate era iritat de incidentele din culise, poate-l supăra andropauza…A cântat şi la muzicuţă (la un cover Bob Dylan), la diferite clape, la chitară…s-a purtat ca un adevărat profesionist. Publicul a fost extrem de cuminte…Am nimerit locuri în faţă fără dificultate… Nu era coadă nicăieri…Nici măcar la toalete…
Chiar şi aşa, în această atmosferă serenă s-a găsit o duduie (de regulă blondă), care să ţopăie în faţa noastră, deşi lumea stătea comod pe scaune…Am observat că doar 60% din repertoriu era ştiut de cei care au venit strict pentru B. Ferry. În fond era vorba de promovarea albumului din 2010, „Olympia„…Trupa a sunat excelent. Patru doamne în backing cum rar mi-a fost dat să aud, o altă tipă, care cânta la clape şi periodic la saxofon ne-a uluit, chitariştii erau toţi de notă mare, precum şi percuţioniştii.Erau şi două dansatoare energice şi decorative (una chiar nervoasă), care s-au mişcat pe fundal, iar la un moment dat au venit în faţă, pentru a sublinia că un show adevărat înseamnă cântare, mişcare, lumini.* Faptul că a fost o pauză destul de lungă m-a surprins, dar probabil că aşa e la britanici.* Piesele de final ne-au prins pe toţi în picioare. Bisul n-a existat, dar în context, nu m-a surprins.* Un spectacol scurt dar foarte plăcut, pe care regret că prea mulţi l-au ratat. Citeam undeva despre „spectacol de zile mari”…Dacă ne furăm căciula n-ajutăm pe nimeni. Sau dacă vom vedea unul care chiar aşa va fi, ce vom mai scrie?