MÂNDRIA DE BUNIC

decembrie 28, 2016

N-am prea avut postări legate de statutul meu de bunic.Încerc să mă obișnuiesc. Din 5 iulie 2015 am dobândit acest drept, această bucurie. Fiul meu cel mare, Andrei și soția lui Isabelle s-au ocupat serios și eu sunt doar un beneficiar afectiv. Am fost la botez în Suedia și de atunci îl văd constant în fotografii, filmări sau direct pe tabletă . În timp ce discut cu tatăl lui, acesta îl filmează așa că adesea mă simt acolo cu ei. Am postat ieri o fotografie cu Noah care poartă căști. Era la petrecerea de Crăciun unde erau prezenți verișorii lui numeroși, precum și unchii, mătușile, plus bunicii suedezi. Nu credeam că o imagine poate aduna aproape 400 de like-uri (nu că ar ajuta la ceva) și aproape 50 de comentarii, urări de sănătate pentru cel mic! Există o tendință firească pe FB de a reacționa la astfel de imagini? Oamenii vor să-mi facă mie plăcere? Mutrița lui este chiar atît de specială cum mi se pare mie? Nu voi persevera cu astfel de postări. Știu că nu e bine din multe motive. Nici fotografii cu fiul cel mic (5 ani) n-am prea lăsat la vedere. Acum, când l-am văzut pe Noah atât de serios cu căștile alea mari, nu m-am putut abține. Mândria de bunic a învins rațiunea și prudența!