ARTIȘTII PROPUN (ep 57): Alice Năstase Buciuta vă recomandă muzică, film și carte

iunie 20, 2018

348

În această săptămână, Alice Năstase Buciuta (jurnalistă, redactor-şef al revistei Tango/Marea Dragoste, scriitoare) vă recomandă cărți, muzică și filme. Puteți afla mai multe despre activitatea ei, de pe pagina oficială de Facebook (click aici). Aveți mai jos mesajul primit de la Alice. Mulțumim!

Cinci muzicieni/trupe care fac parte din viața mea:
Am ales câteva piese descoperite în etape diferite ale vieții mele, dar care îmi sunt la fel de însemnate și azi în colecția mea de muzică adorată pentru totdeauna.
ABBA: Head over hills. Am ales o piesă splendidă de pe ultimul lor album, The Visitors, cel pe care îl iubesc cel mai mult, dar am ascultat ani de zile ABBA cu frenezia acelor ani și a copilăriei mele mereu uimiteși le știu și le iubesc toate piesele. Ascultam adesea ABBA și împreună cu prietena mea Simona Catrina, iar când am fost împreună în Suedia am vizitat muzeul dedicat celor patru zei ai copilăriei și adolescenței noastre. E o amintire neprețuită… Mai târziu, după ce am avut-o pe fetița mea Ilona, am redescoperit Slipping Through My Fingers(tot de pe albumul The Visitors) și, după ce am văzut și filmul cu Meryl Streep și Amanda Seyfried, am plâns de emoție de câte ori am ascultat-o, având-o în minte pe fata mea…

Peter Gabriel: Solsbury Hill. Sunt nebună după Peter Gabriel și muzica lui, sunt o fană înrăită și, la fel ca și la ABBA, îi știu și îi iubesc toate albumele. Doar că, în cazul lui, și pe cele viitoare. Am ales Solsbury Hill pentru că e piesa tinereții mele neliniștite, a îndrăgostirilor mele de taină. (Din repertoriul lui, ca reper al maturității și ca simbol al iubirii mele împlinite aș alege In Your Eyes.)

Nicu Alifantis: Floarea soarelui. L-am ascultat pe Nicu Alifantis dintotdeauna, e tot un muzician care face parte iremediabil din viața mea. Într-o vreme, îi știam toate cântecele pe dinafară, cu versuri, cu intonații, cu respirații, pe mai multe voci… Cu adevărat!Glumeam spunând că, dacă s-ar organiza concursul Totul despre Nicu Alifantis, l-aș câștiga detașat. Acum cred că am mai uitat dintre ele, dar mi le-aș putea reaminti, ar fi un exercițiu pe care l-aș face cu mare bucurie.

AC/DC: Thunderstruck. Perioada AC/DC din viața mea a fost o perioadă de răzvrătire, de redescoperire, de fugă, de curaj, de iubire. Îi ascult și azi, cu mare entuziasm, le știu mai toate albumele, iar Thunderstuck mă energizează teribil și mă întinerește.

În anii din urmă m-am îndrăgostit de muzica de operă, ascult foarte multă operă, îmi plac Donizetti, Verdi, Mozart șisunt absolut fascinată de genul cross-over, ascult Pavarotti & Friends, îi ador pe Freddy Mercury și Monserat Caballé și, ca o recomandare pentru toți cei care n-au ascultat-o, încă, vreau să o menționez pe Hayley Westenra, care cântă superb și a cărei piesă Summer Fly, de exemplu, îmi umple sufletul de emoție și de un dor nebun de tatăl meu, mi se pare că lui i-ar fi plăcut să o ascultăm împreună…

Și cerându-mi iertare că încalc numărul de recomandări cerut, nu pot să nu trec aici și Another Love a lui Tom Odell, mai ales că abia m-am întors de la festivalul Afterhills de la Iași, unde l-am văzut din nou pe excepționalul artist englez a cărui muzică și a cărui putere de a face un spectacol uluitor fără butaforie, doar din propria sa energie și din talentul lui uriaș, mă fascinează, pur și simplu. Vă rog, ascultați Another Love și descoperiți-l pe Tom Odell dacă nu ați făcut-o până acum!

Cărți:

Gabriel García Márquez- Un veac de singurătate
Cartea mea de căpătâi a fost, de la prima lectură, și va rămâne și după cea de-a o suta citire, Un veac de singurătate, deși ador și recitesc toate cărțile lui Márquez. Cred că e o recomandare banală, dar o aleg pentru că este cartea pe care o citesc întruna și nu mă mai satur de ea, descoperind la fiecare lectură altceva, altceva, altceva, de fiecare dată fascinant într-un alt fel.

Alice Năstase Buciuta și Simona Catrina – Andiamo
Am mai spus asta, și o să o spun mereu, că și dacă aș mai scrie de-acum înainte o mie de cărți care să cucerească premii și suflete, tot aceasta va rămâne, pentru totdeauna, cea mai dragă carte, cea mai mare împlinire, cea mai valoroasă întâmplare literară a vieții mele în care, într-un răgaz de noroc, am scris umăr la umăr lângă cea mai iubită tovarășă de drum a călătoriei mele pământești, Simona mea, oglinda mea nemăsluită… Andiamo este cartea călătoriilor noastre îndrăgostite, volumul confesiunilor noastre de iubire nebună – trăită, visată, mințită sau doar așteptată- transpuse literar în pagini care te fac ba să râzi, ba să plângi, ba să-ți fie dor, ba să-ți iei bocceaua și să pleci într-o călătorie la capătul căreia îți vei afla dragostea adevărată.

Cella Serghi – Pânza de păianjen Pânza de păianjen este cartea tuturor iubirilor mele și a fost romanul preferat al meu și al prietenei mele Simona Catrina. Citeam, reciteam, răsciteam împreună cartea și găseam mereu alte și alte sensuri ale frumuseții și ale iubirii trăite splendid și nebunesc, așa cum ne-am trăit și noi două iubirile. E o carte de căpătâi, insuficient recunoscută de literatura română.

Filme iubite:

Am fost tentată să aleg pentru rubrica de filme tot producții cinematografice vechi, care mi-au marcat mie viața, dar sub imperiul constatării că tinerii ezită să vadă filme vechi, sub argumentul că sunt atâtea splendori de azi și că, mai devreme sau mai târziu se vor reecraniza și cele vechi, în condiții tehnice impecabile (așa spune fata mea cea mare…), m-am hotărât să fac câteva recomandări de filme noi, din categorii diverse, pe care le-am văzut de curând și mi-au plăcut mult de tot.

Regele Arthur: Legenda sabiei (2017)
L-am descoperit în ultima vreme pe Guy Ritchie și sunt nebună după filmele lui. Când am văzut Regele Arthur: Legenda sabiei, la cinema, m-am trezit spunând tare, în sala de cinematograf: Doamne, cât de frumos!!! Așa am simțit și când am văzut filmul lui din 2015, The Man from U.N.C.L.E / Agentul U.N.C.L.E… Nu știu să explic frumusețea pe care o creează Guy Ritchie în mai toate filmele lui, e o combinație nobilă de lumină, de complicitate cu spectatorul, de metaforă manevrată cu măiestrie, de joc impecabil al actorilor, de regie de geniu…

The Shack – Baraca (2017)
Nu știu dacă este un argument bun să spun că am plâns la Baraca atât de mult, atât de profund, încât mi s-au înnodat lacrimile în barbă și revelațiile în suflet, decât pentru ei care vor să înțeleagă din asta adevărul cel mai e preț, că este un film care orchestrează o simfonie de emoții greu de accesat fără o asemenea abordare artistică excepțională. Un film despre destin, despre credință, despre Dumnezeu, despre moarte, despre viață, despre iubire, despre iertare – un film care abordează toate temele esențiale ale existenței într-un fel în care noi nu avem curajul să le abordăm.
Blockers – Interzis la… sex (2018)
Titlul îl poate recomanda ca pe o comedie ușoară, dar mie mi-a plăcut mult și pentru că, da, este, privit într-o anumită cheie, o comedie, nu neapărat ușoară, ci, să-i zicem, excentrică – vor fi însă hohote de râs în delir!-, dar și un film care pune pe tavă toate problemele cuplurilor, ale relațiilor dintre părinți și adolescenții lor care intră în acea etapă de viață în care sexualitatea devine principalul centru de interes, scoate la iveală nu doar tot palmaresul de caraghioslâcuri pe care le ducem cu noi, ci și rănile provocate de primele iubiri, primele despărțiri, primele alegeri greșite în materie de relații sexuale.
LaLa Land (2017)
Își merită toate Oscarurile, și pe cele pe care era să le ia din greșeală, și pe cele neoficiale, din sufletele spectatorilor care vor vedea și vor tot revedea un film ca o bijuterie muzicală și opoveste de dragoste splendidă, vie, autentică, sfâșietoare. Minunat!