A murit Corneliu „Bibi” Ionescu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

2
7242

A murit Corneliu „Bibi” Ionescu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!Am aflat astăzi vestea tristă că ne-a părăsit Corneliu „Bibi” Ionescu.

Vă propunem câteva gânduri, informații culese din presă despre regretatul ”Bibanu”. Primele îi aparțin lui Marius Chivu (Dilema Veche).

Corneliu Bibi Ionescu (n. 1945), pentru cine nu ştie , este membrul fondator şi basistul trupei Sfinx, singurul care a cîntat fără întrerupere din 1962 pînă în 1994, cînd, după mai multe schimbări de componenţă şi de stil, trupa s-a desfiinţat. Dacă legenda bibsynthesizer-ului circula reprodusă de mai mulţi muzicieni, în căutările mele nu o găsisem niciodată confirmată sau povestită în detaliu de protagonistul ei. Pe Internet nu exista nici un interviu cu Bibi Ionescu, devenit între timp om de afaceri, actualmente preşedintele firmei Stage Expert Ltd., care se ocupă cu sisteme profesionale de sunet, video şi lumină pentru concerte. I-am cerut ajutorul lui Doru Ionescu, jurnalistul de la TVR căruia îi datorăm descoperirea şi valorificarea video-arhivei muzicale de dinainte de ’89 în seria de emisiuni începute cu Timpul chitarelor. Doru Ionescu, el însuşi interesat de posibilitatea unui prim interviu cu legendarul constructor de instrumente, l-a căutat pe Bibi Ionescu, a intermediat întîlnirea cu el şi, în cele din urmă, m-a şi însoţit, conducîndu-mă cu maşina în afara Bucureştiului, unde-şi are sediul Stage Expert Ltd.

Puteți citi mai multe aici: https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/legenda-primului-sintetizator-o-intilnire-cu-bibi-ionescu

Basistul grupului Sfinx a coordonat în anii ’70 – ’80 o adevărată industrie, comercializând numeroase sisteme de amplificare a sunetului, manufacturate după toate standardele. La tema noastră, iată câteva extrase din amintirile basistului constructor de instrumente muzicale electronice (care vor fi completate de unul dintre tehnicii grupului, Sandu Grosu):

…Toți ceilalți făcuseră Conservatorul, dar eu eram de formație inginer. Știam foarte bine trigonometrie și fizică, căci am făcut vreo zece ani de facultate… Prima dată Sfinx a cântat cu acest oscilator la Casa Studenţilor, în ’73. Cum să vă spun!? Era un rahat, dar oamenii vedeau şi auzeau aşa ceva pentru prima dată. Când am apărut cu el pe scenă – îl vopsisem în verde, că vopsea din aia aveam pe-acasă – a fost un fel de revoluţie. A contat foarte mult momentul. Când ne-am luat pe urmă un Korg, deja nu mai conta, nu mai impresionam pe nimeni… (…) Ştiu totul și despre amplificatoare, sunt împăratul lor… în locul fundurilor de plastic la tobe foloseam piele de capră, sub care ţineam becuri aprinse pentru a le păstra calde, să nu se dezacordeze. (…) Cum construiam o chitară? Mai întâi mergeam la un lutier cu un grif şi cu restul, apoi aplicam dozele, făcute tot de mine din magneţii extraşi din tuburile cinescop ale televizorului  – ieşeau nişte doze ca de Stratocaster. Ca să aflu cum se face, mergeam la Biblioteca Naţională, la secţia de Periodice, ceream «Revue du Son» şi aşa, pas cu pas, m-am lămurit cum se construiesc toate. (…) Era foarte problematic atunci să ai instrumente. Eu i-am construit lui Dan Aldea prima chitară, la care am folosit o doză adusă din RDG. Dan era genial prin felul în care ştia cum să se folosească de toate imperfecţiunilor sculelor…“

Credite foto identificate: Mișu Cernea, Sfinx, Electrecord

Puteți citi mai multe aici: https://www.postmodernism.ro/corneliu-bibi-ionescu/

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here