Am profitat de vremea bună și am dat o fugă cu bicicleta prin Parcul Izvor. Habar n-aveam, de exemplu, că s-a instalat acolo cortul Circului Metropolitan. Chiar era în desfășurare un spectacol. Tot în parc i-am găsit și pe voluntarii ASPA București, insoțiți de câțiva reprezentanți ai Poliției Animalelor. Așa am aflat că era vorba despre o campanie prin care doreau să îi încurajeze pe bucureșteni să adopte un câine fără stăpân.
Unii cățeluși erau în cuști, alții erau plimbați în lesă de voluntari. Voluntarii au fost prezenți în parc și ieri și mi-au spus că a avut succes această acțiune. Am rămas aproximativ o oră printre cățeluși și m-am bucurat să văd că au fost câțiva care și-au găsit stăpâni.
Rămân, însă, la părerea că suntem departe de a schimba ceva în mentalitatea omului de rând privind adopția și îngrijirea animalelor fără stăpân. După cum era de așteptat, copiii sunt cei care își doresc un patruped și trag de părinți, și plâng, și amenință, și promit soarele și luna de pe cer doar-doar îi înduplecă pe părinți și pleacă acasă cu un cățel.
Lipsa de argumente pentru o cauză nobilă
Un băiețel (10-12 ani) pusese ochii pe un cățeluș negru. Voluntarii l-au scos din cușcă, i-au pus lesa și i-au dat șansa copilului să se plimbe puțin cu el. Lucrurile păreau să ducă spre un final fericit, chiar dacă tatăl băiatului nu era super încântat de idee. La un moment dat însă, cățelușul s-a apropiat prea mult de un alt câine (matur, de talie mare) care l-a apostrofat și l-a respins ferm.
Puiul de câine s-a speriat foarte tare, a început să tremure și a plâns puțin. Apoi a băgat coada între picioare și căuta un loc ferit, unde să se ascundă. O doamnă de la ASPA s-a apropiat de cățeluș, l-a mângâiat și a încercat să-l calmeze, apoi a încercat să îi explice copilului câteva lucruri. Din păcate, nu a fost deloc convingătoare. Faptul că acel cățeluș nu știa să meargă în lesă, trăgea și mai ales faptul că era speriat au fost aspecte care nu l-au încântat pe puști. Cum răspunsurile doamnei de la ASPA nu au fost convingătoare și nici părinții nu l-au ajutat să înțeleagă, copilul a cerut să fie băgat la loc în cușcă acel cățel și a vrut să încerce cu altul, „unul care nu e speriat”.
Nu știu dacă au adoptat până la urmă vreun câine. Știu, însă, că toți erau speriați. Și e normal. Erau într-un spațiu nou, era agitație în jurul lor. Am stat puțin de vorbă cu voluntarii și, recunosc, m-a suprins puțin lipsa lor de argumente solide în favoarea ideii de adopție. I-am auzit pe câțiva spunându-le oamenilor „măcar încercați”. Un fel de „luați-l și să sperăm că va fi bine”. Ăsta nu e un argument când încerci să te decizi dacă îți asumi responsabilitatea unei vieți.
Nu adopți doar bucurie! E vorba despre responsabilitate!
Chiar și sloganul campaniei te induce puțin în eroare: „Adoptă bucurie”. Ok, adopți și bucurie, dar cel mai important este că îți asumi o responsabilitate. Am primit la fața locului două flyere din care am aflat că pentru a adopta un câine ai nevoie de copie după C.I., dovada spațiului, dovada venitului.
De asemenea, există adresele și datele de contact pentru centrele ASPA. Mai scrie că toți cățeii adoptați din centrele ASPA sunt sterilizați, vaccinați, deparazitați și microcipați, și că adopțiile sunt gratuite. Scrie câteva cuvinte și despre importanța sterilizării la câini și pisici, este specificat faptul că sterilizarea câinilor este obligatorie, iar sancțiunile sunt între 5.000 și 10.000 lei. Faza cu sancțiunile pusă pe flyere este aiurea. Din moment ce un câine adoptat de la ASPA este sterilizat și microcipat, de ce ar trebui să știu ce sancțiuni se aplică pentru un câine nesterilizat și nemicrocipat?! M-aș fi bucurat să știu care este schema obligatorie de vaccin și cât costă. M-aș fi bucurat să văd pe acel flyer adresa unui centru de dresaj.
Pentru cei care vor să adopte un câine, aveți aici adresa de Facebook a celor de la ASPA: https://www.facebook.com/ASPABuc
Totuși, mi se pare important să știți că pe lângă bucuria și prietenia necondiționată pe care v-o aduce un câine, el vine la pachet cu multe responsabilități. E posibil să roadă papuci, cabluri, trebuie educat, învățat, e nevoie de răbdare pentr a-l integra în familie, trebuie scos la plimbare de două ori pe zi, trebuie să îi faceți curat, trebuie să îl duceți la veterinar, trebuie să îl hrăniți corespunzător. Chiar dacă decideți să îl adoptați pentru copil, câinele nu poate fi lăsat doar în grija celui mic. Evident că merită efortul, dar trebuie să fiți dispuși să îl faceți. Și cred că cei de la ASPA ar trebui să explice clar ce înseamnă adopția unui câine pentru ca oamenii să facă acest pas cunoscând toate detaliile, nu doar pe cele frumoase.
- Oierul Bulă – consultant politic - februarie 6, 2025
- Psihologul Muzical (ediția 1164 – 1.02.2025): Andy Ghost și Teo Peter Jr (Altar), Top Nonconformist Winter Songs/piese de iarnă (fără colinde, Crăciun și An Nou) - februarie 6, 2025
- Din jurnalul unui ninja (82): Trei ani de Ninjutsu - februarie 5, 2025