EXCLUSIVITATI

AEROSMITH VĂZUT CU OCHI DE BĂIAT – SAU CRONICĂ SUPLIMENTARĂ

decembrie 21, 2012

Cronică de Andrei Partoş

N-am mai apucat să postez un comenatriu post concert. Cronica Iuliei e foarte exactă, imaginile le-aţi văzut, aţi citit desigur şi câteva cronici din presă… e suficient.
Am observat o intensă încărcătură emoţională din partea fetelor, adesea hormoneii au cotropit tastele computerelor. Era de aşteptat să fie aşa, pentru că reputaţia de cuceritori a celor doi, Steven Tyler şi Joe Perry e cunoscută de nişte zeci de ani. Eu n-aş fi reuşit să redau ţinute cu atâta lux de amănunte. În schimb am constatat că repertoriul din concert, un fel de Best Of The Best, era cunoscut de mai toată lumea şi asta m-a încântat. A fost o mare plăcere să văd cum oamenii ştiau textele, sau măcar refrenele pieselor.
Am avut parte de acces în Golden Ring, prin amabilitatea organizatorilor (mulţumesc Andreea!). În Zone Arena am fost deja pe gazon A şi B, iar acum a rămas să verific şi Tribuna VIP. Nu cred că voi ajunge acolo, pentru că preţul e mult peste puterile mele. În plus, aşezarea laterală, poate prea laterală, nu mă stimulează.

INTRAREA
E extrem de dificil să parchezi o maşină pe o rază atît de mare. Cineva ar trebui să gândească şi la acest aspect. Cât timp vin şi artişti de peste 60 de ani, vor fi şi spectatori de vârsta asta şi mersul pe jos prea lung, poate dăuna sănătaţii… Dacă pleci spre Arenă cu 3 ore în avans, atunci găseşti loc. Altfel e dificil. Intrarea în sine? Fără probleme, fără control, foarte lejer. Ecusonul la vedere, oameni drăguţi, mi-au pus şi o brăţară portocalie, ca să nu mă pierd. Figuri cunoscute la tot pasul. Gina Stroian de la TVR,Geanina Olaru, apoi Dan Bittman cu Liliana Ştefan, Edy Petroşel, Tino Furtună, Mircea Geoană (cu el n-am vorbit), Anca Lupeşcu buna ei prietenă (ambele crescute parţial la Costineşti), Marius Baţu (a promis iar că vine în emisiune!), Cristi „Zăpadă” Ioniţă, Răzvan Lapi Lupu, Carmen Bunaciu (marea noastră campioană la înot), Johnny Săndulescu, Andreeea Esca şi soţul, Andreea Raicu, Hanno Hoeffer, Camelia Banţa, Horia Brenciu cu Alice, Ionuţ Contraş, Mihai Mărginean, Mihai Moş şi alţii. Din presă am aflat că erau acolo şi Oana Sârbu şi Robert Turcescu, Şerban Huidu, Liana Stanciu şi Mihai Georgescu, Simona Gherghe şi alţii. Era şi Nae Costin, fotoreporter de talent (a lucrat cu mine la Vox Pop Rock), care mereu îmi promite imagini, dar le uită sistematic. Poate de acum încolo! Recunosc, am avut senzaţia, cât timp era încă lumină, că văd Dorobanţi-ul, Bamboo şi Vama Veche la un loc. Mă refer la cei neştiuţi de mine. La ţinute, la atitudini… Eu nu ştiu lumea piţipoancelor, dar o intuiesc. Am ajuns în momentul de pauză, aşa că despre Reamonn nu spun nimic. Lumea socializa de zor, era o mişcare browniană generală, pupături, schimburi de telefoane, cozi la bere (dar suportabile)… se făceau fotografii din toate unghiurile…
CÂNTAREA
Sunetul n-a fost grozav. Curat în bună măsură, dar nu suficient de puternic. Mai curând pot spune că a fost o sonorizare ideală pentru un mare club, unde oamenii mai discută, mai glumesc în timp ce merge muzica. La rock nu prea poţi face conversaţie în apropierea turnurilor cu boxe. Simţi başii în stomac, trepidezi. Chiar şi la balade. Prietena MartiPopescu FanClub are dreptate în bună măsură… Imaginea de pe ecranul din partea mea, adică din stânga scenei, n-a funcţionat la primele 2-3 piese, dar vedeam ce era de văzut cu ochiul liber. Atmosfera a avut un crescendo. Fără discuţie Tyler e un showman de talent, forţă, experienţă. Emană multă energie. Îşi cunoaşte bine atuurile, iar dacă vocea nu mai e cea de acum 10-15 ani, în rest a fost exact cum mă aşteptam. Unele fete făceau pariuri pe numărul de operaţii estetice suferite de Steven. Nu am avut argumente să le contrazic, dar pe ansamblu mi-a plăcut felul în care solistul a relaţionat cu publicul. Joe Perry a fost al doilea personaj principal şi pe bună dreptate. Un chitarist bine cotat in istoria rock-ului, în topurile de profil. Relaţiile mai reci dintre Tyler şi ceilalţi se puteau intui uşor. Dar cum publicul, dominant feminin, era preocupat prioritar de cei doi, acest aspect interuman a scăpat neobservat. E drept şi aşezarea sculelor indica o astfel de distanţă între membrii Aerosmith, dar la acest capitol deplasările lui Tyler au rezolvat totul. Şi la The Rolling Stones, Jagger aleargă, ceilalţi îşi văd de instrumentele lor…
Am ratat bisurile, din motive lesne de înţeles. Am rămas cu o nelămurire. „Walk This Way” s-a cântat numai la bis sau şi înainte? Trebuie să spun că au plecat foarte mulţi după „Draw The Line”… Eu am profitat şi mi-am cumpărat şi tricoul obligatoriu, fără coadă, fără probleme… Multă lume mi-a spus că Tyler a exploatat de acest moment de aşteptare prelungită a revenirii pe scenă, pentru a face un duş… L-am lăsat cu plăcerile lui şi am plecat mulţumit de un spectacol rotund văzut din alt unghi decît obişnuiesc. Lumea s-a simţit bine, iar cei de la Aerosmith au motive serioase să fie încântaţi de căldura şi entuziasmul (avizat) al românilor, la o primă şi (poate) unică întâlnire.
Vedeţi că n-am făcut comparaţii? Nu-s motive. Am primit ce am aşteptat. Şi nu regret cele trei ore de stat în picioare…De data asta nu le-am mai simţit acut la sciatic… Probabil că din solidaritate cu Steven, colegul meu de generaţie.
Rock-ul şi blues-ul nu au vârstă, apartenenţă geografică sau socială… Concertele din ultima vreme m-au convins că la aceste forme de exprimare nu e nevoie de traducere, efecte, explicaţii.
Nu vreau să fiu nedrept cu alţi organizatori, demni de toată stima, dar Events a fost cea mai amabilă până-n acest moment. Mă refer strict la mini-mini-echipa noastră. Thanks!