Alice Cooper: „ Nu cred că cineva ar fi putut să îi convingă pe Amy Winehouse și pe Jim Morrison să o ia pe calea cea bună. Artiştii adevăraţi sunt mereu pe muchie”

0
51

Într-un interviu acordat în 2013 lui John Varvatos pentru revista Rolling Stone, Alice Cooper vorbește despre lanarea unui album de coveruri, fiind inspirat de clubul Hollywood Vampires, loc unde îşi petrecea timpul alături de John Lennon, Keith Moon, Harry Nilsson şi mulţi alţii.
Privind înapoi spre acei ani încărcați de excese, Alice spune: „Era, parcă, o altă viaţă”. Dar îşi aminteşte de faptul că a încercat să-l salveze pe Jim Morrison,precum şi despre competiţia sănătoasă cu artişti precum Iggy Pop, Lou Reed sau David Bowie.

Reporter: Mai devreme vorbeai cu Joe Perry. Ştiu că sunteţi prieteni vechi…
Alice Cooper: Am scris împreună câteva piese, prin anii ’80, pentru un film, acasă la Shep Gordon, care, între noi fie vorba, era cea mai bântuită casă din SUA. La un moment dat se auzeau zgomote ciudate de la subsol, dar nu s-a întâmplat ca în filme, când eroii spun: „hai să mergem să vedem despre ce e vorba„. Nu! Şi eu şi Joe am fugit mâncând pământul. Apoi Shep ne-a spus că în subsol erau nişte muzicieni care scriau muzica pentru filmul de groază The Amityville Horror. Putea să ne spună şi el înainte…
 

Pe Marilyn Manson l-am cunoscut în Transilvania, eram la un festival la doar două mile de Castelul lui Dracula”

Reporter: Există un turneu cu Marilyn Manson. Aţi mai susţinut turnee împreună?
Alice Cooper: Nu. De fapt, prima dată l-am întâlnit în Transilvania (n.r. – cei doi au cântat împreună la București în cadrul festivalului Bestfest în 2007). A fost cel mai ciudat lucru. Ne-am mai înţepat prin presă înainte şi apoi ne-am dat seama că vom susţine un concert în Transilvania împreună. Acolo era un mare festival în aer liber, la doar două mile de Castelul lui Dracula. Marilyn a trecut pe lângă cabina mea şi l-am chemat la mine. În sfârşit ne-am întâlnit faţă în faţă. Am vorbit despre… căsătorie, ceea ce a fost foarte interesant. Eu sunt căsătorit de 37 de ani.
Reporter: Şi după turneu vei începe să înregistrezi albumul de coveruri?
Alice Cooper: În concerte avem un fel de tribut Hollywood Vampires, clubul unde obişnuiam să beau alături de Keith Moon, John Lennon, Harry Nilsson, Micky Dolenz – nişte beţivi foarte haioşi. Jumătate dintre cei enumeraţi sunt morţi, aşa că facem un moment în memoria lor. Cântăm „Break On Through,” „Revolution,” „My Generation” şi „Foxey Lady” a lui Jimi Hendrix. I-am spus lui Bob Ezrin că mi-aş dori să fac un album de coveruri, aşa că ne vom pune pe treabă.
Reporter: Te-ai gândit deja şi la piese?
Alice Cooper: O să rămân în zona ’73 – ’74. Nu vreau să mă duc oriunde. Vreau să rămân în zona perioadei în care beam în exces. Probabil va fi Break On Through pentru că este o piesă foarte bună de rock. Harry Nilsson are câteva piese foarte bune care ar putea fi făcute… Ia de exemplu, piesa Jump Into The Fire şi fă-o un pic mai hard.
Reporter: Când va fi lansat albumul?
Alice Cooper: Cred că anul viitor (n.r. – în 2014). În decembrie se încheie turneul şi apoi voi intra în studio.
Reporter: Cum priveşti astăzi perioada ta de exces?
Alice Cooper: Sincer, parcă e o altă viaţă. Una diferită. Sunt foarte bun prieten cu Bernie Taupin, iar Bernie era un vampir. Era ultimul care rămânea în picioare, un britanic care ţine la băutură. Nici el nu mai bea acum. Dar atunci, acolo se întâlneau toţi artiştii şi asta era partea frumoasă. Între noi era o competiţie în sensul bun. Îmi doream să ascult noul album al lui Bowie, al lui Iggy Pop sau al lui Lou Reed.
 

Alice Cooper: „Îmi pare rău pentru trupele tinere. Acestea nu mai au şansa de a face greşeli”

Reporter: În urmă cu câţiva ani am vorbit cu Nick Cave despre faptul că oamenii trebuie să aibă şansa să facă greşeli…
Alice Cooper: Îmi pare rău pentru trupele tinere. Acestea nu mai au şansa de a face greşeli. Dacă au călcat strâmb au ieşit din joc. Trebuie să facem greşeli. Trebuie să ni se permită să facem un album prost ca după aceea să venim cu unul care ajunge pe primul loc în topuri.
Reporter: Aţi dat cu stângul în dreptul şi în public, dar acum presiunea este mult mai mare. Uită-te la Justin Bieber care a avut o perioadă mai dificilă.
Alice Cooper: S-a întors cu spatele la public când a vomitat pe scenă. Am un singur sfat pentru el care vine de la un om cu experienţă în rock & roll: Justin când îţi vine să vomiţi să nu te întorci niciodată cu spatele la public. Lasă-i pe oameni să te vadă pentru că acesta va fi un moment de care îşi vor aminti. Ai grijă să fii în lumina reflectoarelor când vomiţi. Dacă va trece peste această perioadă grea şi va continua să facă albume, va deveni un artist bun în vreo 10 ani. Dar excesele îl vor afecta.
Reporter: Tu ai făcut greşeli şi ai supravieţuit. Dar există şi exemple care nu au fost la fel de norocoase… cum ar fi de exemplu Amy Winehouse…
Alice Cooper: Hey, nimeni nu l-a putut convinge pe Jim Morrison să nu moară. Eu beam mult, dar nu mă comparam cu el, dar nimeni nu-l putea convinge de altceva. Jim ştia exact care va fi sfârşitul şi la fel ştia şi Amy. Nu cred că cineva ar fi putut să o convingă pe Amy să o ia pe calea cea bună. Artiştii adevăraţi sunt mereu pe muchie. Sunt întotdeauna persoanele care ar putea să moară.
Reporter: Tu cum ai supravieţuit?
Alice Cooper: Într-o dimineaţă m-am trezit şi am vomitat sânge. Mi-am dat seama că acela a fost un semn de la Dumnezeu. A fost modul Lui de a spune că trebuie să-mi reorganizez viaţa. Eram pe moarte. Doctorii mi-au dat 2 săptămâni de viaţă. Eu îmi doream să fac albume în continuare aşa că a trebuit să spun STOP. La fel s-a întâmplat cu Iggy, Lou, Steven Tyler sau Joe Perry. Ei sunt încă aici pentru că la un moment dat, când au ajuns la o răscruce, au făcut alegerea bună. Altfel, am fi murit cu toţii.
Reporter: Dar, aşa cum ai spus şi tu, unii nu s-au putut opri.
Alice Cooper: Cred că Jim Morrison sau Janis Joplin pur şi simplu nu au vrut să prindă 30 de ani. În primul rând, oamenii trebuie să înţeleagă că rock & roll-ul nu merge. Orice lucru care implică un ac nu va funcţiona şi dacă mai adaugi puţină schizofrenie ai imaginea lui Syd Barrett sau a lui Brian Wilson. Două genii ale muzicii. Mi-au plăcut întotdeauna albumele produse de Brian. Îl consider un geniu. Ar fi putut să facă lucruri uimitoare. Dar pe lângă faptul că era schizofrenic, el lua şi multe droguri. Pur şi simplu a turnat gaz pe foc.
Reporter: De ce crezi că muzicienii de astăzi iau droguri?
Alice Cooper: E un fel de sfidare. „Ştiu că mă omoară, dar o fac oricum”. Întotdeauna le-am spus copiilor că nu cunosc nicio persoană care a luat multe droguri şi a zis apoi că a fost o idee bună. Cei care au supravieţuit spun mereu: „Ok, am scris câteva piese bune când aveam creierul zob, dar sunt extrem de norocos că am apucat această zi„.
sursa: Rolling Stone

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here