Pe 12 octombrie, Joe Satriani vă așteaptă la Sala Polivalentă din București (ora 19.30). Biletele costă 115 și 95 lei. Pot fi achiziționate de aici:
http://www.eventim.ro/ro/bilete/joe-satriani-the-shockwave-tour-bucuresti-sala-polivalenta-774360/performance.html
Pe 13 octombrie, Joe Satriani va susține un concert la Sala Polivalentă din Cluj (ora 19.30). Biletele costă: 80, 100, 120, 145, 165, 225 și 300 lei. Pot fi achiziționate de aici:
http://www.eventim.ro/ro/bilete/joe-satriani-the-shockwave-tour-cluj-napoca-sala-polivalenta-774830/performance.html
În 2012, Joe Satriani a acordat un interviu revistei Ultimate Guitar, în care vorbeşte despre începutul carierei dar şi despre modul în care s-a transformat dintr-ul chitarist rock într-un chitarist care cântă muzică instrumentală, de avant-gardă.
Reporter: A fost greu să înveţi să cânţi la chitară?
Joe Satriani: Nu chiar. Mi-a fost mult mai uşor decât cu tobele, de fapt eu cu tobele am început. La început mi s-a părut uşor cu tobele, dar parcă loveam într-un zid… problemele au început să apară atunci când am vrut să mă perfecţionez. Aşa am păţit şi cu pianul. Sunt o fire extrem de muzicală şi mi-este uşor la început să învăţ să cânt la orice instrument, dar când vine vorba să-mi îmbunătăţesc dexteritatea şi independenţa atunci apar problemele foarte mari.
Reporter: Ţi-a fost la fel de greu şi cu chitara?
Joe Satriani: Cu chitara a fost diferit. Din punct de vedere fizic a fost mai greu decât orice alt instrument pe care îl încercasem. Mă dureau degetele şi simţeam mereu o tensiune mare care-mi stă în cale… dar cu timpul m-am perfecţionat. Deveneam din ce în ce mai bun. Dar procesul de perfecţionare a fost unul lent. Mi-am dat seama de acest lucru în momentul în care am început să predau lecţii de chitară şi am văzut copii, precum Steve Vai, care progresau mult mai repede decât mine.
Reporter: Ai cântat în trupe de liceu?
Joe Satriani: Cântam în corul şcolii pentru că era un fel de regulă, dar cântam şi în diverse trupe în şcoală. Abordam piese din repertoriul Sabbath, Zeppelin, Beatles şi Stones. Cântam la toate balurile şcolii. Cel mai mult am cântat într-o trupă care se numea Tarsus. A fost trupa în care, practic, m-am format. Toată perioada mea nebună de rock and roll s-a petrecut în această trupă. Ne-am distrat mult dar în acelaşi timp am şi învăţat mult şi despre muzică şi despre viaţă în general.
Reporter: Şi cu Squares cum a fost?
Joe Satriani: Povestea trupei Squares a început când m-am mutat la Berkeley, California. Aveam 20 sau 21 de ani. A fost cu totul şi cu totul altceva, un proiect diferit faţă de ceea ce făcusem până atunci. Eram deja adult, eram muzician deja, începusem să predau copiilor lecţii de chitară prin magazinele locale de muzică. Cu trupa aceasta au fost 4-5 ani de muncă grea.
Reporter: Formaţia Squares cânta şi piese proprii?
Joe Satriani: Formaţia era de fapt un trio: Jeff Campitelli la baterie, care încă mai cântă cu mine astăzi, şi Andy Milton, basist şi vocalist. Noi am avut ideea de a combina heavy-metalul şi new-wave-ul, fapt care ne-a adus succes mare în micuţa zonă Bay Area. Dar de fiecare dată când mergeam în L.A. pentru a încerca să pătrundem în industria muzicală, să căutăm un producător, o casă de discuri, de fiecare dată eram trimişi înapoi la San Francisco. Era destul de amuzant. Dar munceam fosrte mult. Repetam 5 zile pe săptămână dacă nu aveam concerte.
Reporter: Cum ai trecut de la Squares la muzica instrumentală?
Joe Satriani: Din întâmplare. Aş putea chiar să spun că s-a întâmplat accidental. Am încetat să mai fiu muzicianul profesionist care cântă în trupa Squares şi am început să mă concentrez pe cealaltă parte a lui Joe Satriani, cea care aborda această muzică intrumentală ciudată. Ca să fiu sincer o făceam pentru sufletul meu şi dintr-o dată oamenii au început să afle de mine prin acest gen de muzică. Totul s-a născut dintr-o mică frustrare. Bazele pentru acest gen de muzică au fost puse încă din copilărie. Când eram mic cântam foarte mult Hendrix şi Sabbath. Apoi i-am descoperit pe Allan Holdsworth şi John McLaughlin. Am luat şi lecţii de bebop de la Lenny Tristano. Sunt cel mai mic din 5 copii şi am crescut într-o casă unde am ascultat toate genurile muzicale: jazz, muzică clasică, soul, Motown funk, heavy metal şi multe altele. Când s-au acumulat frustrările cu trupa Squares am decis în vacanţa de 3 săptămâni de Crăciun să încerc să pun pe picioare propria companie pentru a putea să-mi lansez singur discurile.
Reporter: A fost greu să faci acest lucru?
Joe Satriani: Am descoperit că de fapt era foarte simplu. Aşa că după vacanţa de Crăciun m-am dus la colegii mei de trupă, le-am dus EP-ul pe care-l făcusem. Era o muzică diferită, era un album instrumental, muzică de avant-gardă. Mi-am dat seama că am făcut ceva bun în momentul în care am citit o cronică în Guitar Player Magazine în care se vorbea despre un Joe necunoscut care propune o muzică instrumentală foarte ciudată. Cititnd acea cronică m-am gândit că poate acesta sunt eu, poate că acesta era drumul de urmat. Dar mi-a luat ceva timp până când am îmbrăţişat această idee. Următorul pas a fost să părăsesc trupa Squares şi să înregistrez un album întreg. Este vorba despre Not Of This Earth. Eu am şi produs acest album. Şi apoi, cu ajutorul lui Steve Vai, care obţinuse un contract cu casa de discuri Relativity Records pentru a-şi lansa albumul Flex-Able, am ajuns şi eu la aceiaşi casă de discuri şi am scos albumul meu. A durat aproape un an până când l-am lansat, dar acest proces lent m-a determinat să mă concentrez pe muzica instrumentală.
Reporter: Cât de diferit este un turneu solo faţă de unul G3?
Joe Satriani: Foarte diferit. În primul rând fiecare are la dispoziţie 45 de minute, deci nu trebuie să duci singur povara unui show de 2 ore şi jumătate. Aşa că toată lumea este puţin mai relaxată. În plus, totul se concentrează pe jam-ul din finalul show-ului.
Reporter: Nu ţi-ar plăcea un turneu G3 cu Jeff Beck?
Joe Satriani: Sigur că mi-ar plăcea! Ar fi fantastic! În urmă cucâţiva ani am fost pe punctul de a pune la punct un astfel de turneu cu Jeff Beck şi Billy Gibbons. Dar am anulat în ultimul moment. Este foarte greu să găseşti 3-6 săptămâni libere pentru toată lumea şi care să convină şi organizatorilor de concerte. Acesta este singura piedică reală, altfel noi am fi susţinut de mult turneul. La fel de mult mi-ar plăcea şi un G3 cu Jimmy Page. Sunt sigur că oamenii s-ar bucura mult să-i vadă.
- Klaus Iohannis a demisionat! (10.02.2025) - februarie 10, 2025
- Judecătorii C.C.R. vor bani de medicamente / Provocarea „paracetamol” pe TikTok - februarie 10, 2025
- MEMORIA FACEBOOK POATE FI UTILĂ! - februarie 3, 2025