ALIFANTIS LA PATRIA

0
8

Cronică de Andrei Partoş
 
Voi încerca o mini-cronică de atmosferă. La minus câte grade, era greu să ieşi din casă la 19,30. Totuşi, la Patria era coadă la intrare, erau oameni, care cereau bilete în plus. Deştept manager, Aurel Mitran. Ştie că cinematografele o duc rău cu încasările şi a găsit soluţia asta genială de a valorifica săli bune în plin centrul Capitalei. S-a intrat destul de greu. La început printr-o singură uşă deschisă. M-am asociat la aglomeraţie cu Mircea Baniciu (aşa se nimeresc Leii în junglă). Cineva din spate se consola cu faptul că dacă şi Baniciu stă la coadă, la înghesuială, atunci e suportabil. La intrare te aştepta o cutie de chibrituri mari, cu imaginea lui Nicu. O sugestie? Să ne dăm foc? Să le dăm foc? Nu! Pentru eventualul ŞEMINEU! Beţe lungi, speciale. Excelentă ideee. Să primeşti ceva, să-ţi aminteşti de eveniment. Tot la intrare, soţia lui Nicu întămpina cu amabilitate şi căldură oaspeţii…În hol exista un bufet, în spatiul fostei garderobe, aşa că hainele… la braţ…Aici e vina gospodarilor de la Patria. Un cinema, pe care-l ştiu de 55 de ani…Am locuit la 5 minute de el…In sală plăcut, figuri cunoscute peste tot…parcă era o petrecere cu prieteni…Alexandru Tocilescu, Marius Baţu (m-a evitat, ca să nu-i pot reproşa absenţa nemotivată din emisiune), dna Pittiş, Anca Florea şi mulţi alţii…Aurel ne-a repartizat pe acelaşi rând, alături de Ducu Bertzi şi M. Baniciu…parcă eram cu şcoala la spectacol…* Pe scaune am găsit o punguţă cu o carte Nemira. Generos şi cultural gestul.*Cred că au fost mulţi invitaţi, ceea ce e explicabil la un prim concert de promovare a unui nou album, „Cântece de şemineu”.* În primul rând, în faţa scenei, ecranului, erau multe persoane cu pălării. După primele piese am aflat ce-i cu ele.* La 19,45 a urcat pe scenă Nicu, tot cu pălărie şi a ăncput să cânte singur. Apoi a încercat un scurt discurs de bun venit. Era foarte emoţionat, a recunoscut, a scurtat vorbele…Primirea a fost excelentă, pentru că cei din sală-l ştiau. Nu vă ofer un playlist, pentru că sper să-l avem în emisiune curând şi va povesti el. Au urcat pe scenă după câteva piese unii domni cu pălării, Mircea Ciurez, Virgil Ianţu şi Bogdan Tudor. Un backing de clasă. Au avut şi scurte momente proprii. Bijuterii vesele. Nicu a îmbinat noutăţile de pe CD cu piesele consacrate. Fără „Decembre” şi fără „Piaţa Romană Nr 9„, dar cu multe altele, în aranjamente orchestrale deosebite. Echipa s-a completat cu Berti Barbera (a folosit de toate, de la muzicuţă la cajon, udu, tamburină), Mihai Neniţă (un viorist de superclasă, aplaudat la scenă deschisă, după solo-uri de mare vituozitate), Adrian Flautistu (contrabas), Marcel Moldovan (tobe , percuţie). La un moment dat a fost invitată, tot din primul rând şi Mediana Graziella Vlad, pentru a completa vocile. A revenit de câteva ori. Şi soprana de coloratură s-a auzit!* Sunetul a fost fără cusur. Sala e greu de sonorizat pentru că e destinată filmului. Echipa lui Claudiu Ionescu a făcut o treabă de nota 10. E drept că şi cei de pe scenă au funcţionat fără greşeli.* Scena arăta foarte bine, deşi spaţiul era îngust. Sculele au fost amplasate cu mare atenţie la simetrie, la echilibru. Era şi un cuier pentru pălăriile lui Nicu. Chitarele lui erau aşezate cu mare grijă. Pe ecran au fost proiectate imagine frumos colorate, nimic ostentativ…Luminile au fost discrete, servind atmosfera de familie… Am avut şi bis (cu trei piese) după ce l-am cerut, cu toată lumea în picioare, căteva minute. A fost o seară de muzică bună, cu versuri frumoase (pe cele noi, le găsiţi în cărticica de 36 de pagini, care însoţeşte albumul). Nicu a mai mulţumit , la final, sponsorilor, partenerilor media, printre care şi Radio România.Pe parcurs, n-a dialogat cu sala, pentru că nu era nevoie. Erau oameni , care au venit pentru el. A vorbit prin muzică. Proiect nou, fără Zan, dar cu multă simţire, trăire, căldură de şemineu.La minus grade de afară era exact ce ne trebuia…Albumul se poate asculta şi vara, dacă asta vreţi să aflaţi. * La plecare, salutări, strângeri de mână, schimburi de telefoane şi alergare după taxiuri…care plecau, ocupate, când ajungeam la ele…Unul s-a oprit în dreptul meu şi o doamnă amabilă m-a invitat să mă urc, pentru că merge spre Drumul Taberei. Era Geogeta Chira de la TVRMedia, care a contribuit esenţial la înregistrarea albumului…Ce mică e lumea! Ce baftă am avut…Pe frigul ăsta, la echipament de iarnă, eu nu recunosc pe nimeni, aşa că mirarea a fost mare…* Abia azi i-am mulţumit lui Nicu pentru seara specială şi a recunoscut că şi el s-a simţit foarte bine pe scenă primind energia din partea publicului. Am verificat, ideea cutiei de chibrituri îi aparţine. Felicitări suplimentare!* Va mai fi un concert în aprilie, la Cinema Scala. Să nu-l rataţi!
P.S. Nu a fost nimic rău? Ba da. S-a ars un beculeţul de la pupitrul cu liste şi texte din faţa lui Nicu. El a spus. La piesa următoare a venit cineva şi a remediat „marea problemă”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here