Amintiri din Costinești: Teo Peter, seful bucatar si rapitorii marii, rechinii

Ne-a părăsit un OM AL ROCK-ului, un om pasionat şi bun! Pare de necrezut! Mulţi oameni de muzică din ţară l-au cunoscut. De ceva vreme locuia şi cânta la Budapesta! R.I.P. Guzu! :((
 
Dumnezeu să-l ierte!
 
Gondosch János „Guzu” a fost basist în trupa Trans Express (România) și CrossHolder (Ungaria), și organizator al evenimentului MetalWar Festival.
Tim „Ripper” Owens (ex-Judas Priest) a postat următorul mesaj pe pagina lui de Facebook:
„A very sad day..A great friend who also played bass for me on many of my European solo tours, has passed away!!! RIP „Guzu” Gondosch János I will miss you buddy!”
 
În 2009, Guzu a povestit cu mult umor pe forum mai multe întâmplări petrecute în Costinești. Le-am grupat mai jos pe toate.
 
 
 
Teo, seful bucatar si rapitorii marii, rechinii!

Intr-o seara,cred ca era in Iulie ’85 (poate ’86), cand tocmai incepusem programul „Compact” la „Tineretului”, a aparut un prieten bun de-al trupei, numit Borbely (asa-l stiam toti, era din generatia lui Laurentiu Moldovan) care era pilot de curse din Cluj si avea mai multe masini de curse, dar una era speciala, o, „Formula Easter” alb/albastru, cu motor Renault Gordini transformat.
Multi isi amintesc de aceasta masina si de el, care a castigat foarte multe curse cu aceasta bijuterie!
Borbely tocmai venise de la pescuit si nu stiam cum, poate ca i-a cumparat, dar ne-a adus patru „rechini tigru” foarte frumosi si mari, peste de un metru jumate/bucata si a comandat cateva lazi de bere, invitandu-ne la o cina regala de rechini.
Teo, i-a propus lui Borbely, ca prepara el rechinii, cu bucatarii de la restaurant.
In pauza, s-a dus repede, s-a inteles cu bucatarul sef, sa-l lase pe el sa faca fripturile de rechini.
Seful a fost de-acord, dar tot timpul era pe langa Teo.
In aceea seara au fost mai multe pauze, ca Teo trebuia sa fie prezent si la bucatarie :)))
La un moment dat era cat p-aci sa se ia la bataie, ca bucatarul a vrut neaparat sa puna marar pe fripturi… asta era mania lui, fiind oltean, tot timpul sustinea ca o mancare nu e mancare fara marar :)))
Pana la urma Teo a castigat si langa fripturi, condimentate in stil clasic (sare, piper) a facut si un mujdei periculos de bun.
A fost o seara si o cina pe cinste, steak de rechin cu mujdei si multe beri:)
A fost prima si ultima oara cand am mancat rechin, dar nu uit niciodata, a fost superb.
Cu cateva zile mai tarziu, ne-am amintit de cina cu rechini, iar Teo a zis: Ce mare lucru, fac eu rost de rechini!:)
Zis si facut, a inceput sa caute solutii.
Ziua urmatore a venit cu marea stire:
-baieti, maine in zori pornesc in larg si va aduc rechini.
Ce s-a intamplat?
Prietenul nostru, Teo, dupa ce a cautat rechini pe la pescari, fara rezultate, s-a dus la bucatarul sef si l-a intrebat, daca stie de unde se poate face rost de fiorosii rapitori.
Seful i-a spus: -da stiu, din mare, hihihi:)… dar in acelasi moment i-a propus lui Teo ca a doua zi in zori sa mearga ei doi la pescuit, da daca prind si rechini 🙂 El, oricum vroia sa mearga la pescuit, asa ca l-a invitat si pe Teo.
Ziua urmatoare in zori, Teo si seful bucatar au inceput pregatirile spre marea aventura.
S-au inarmat cu undite de mai multe feluri (pentru pesti mai mici si foarte mari), franghii si nu in ultimul rand, 5 litri de apa minerala, vreo doua sandvich-uri, bineinteles, intarind stocul cu o lada de bere, o duzina de butelii de vin, si doua sticle de „Vodca Stolichnaya”… ca nu se stie ce se intampla pe mare… da, daca se ratacesc… trebuie sa supravietuiasca cumva.
Au pornit in larg, spre necunoscut, ca niste pescari hotarati sa infrunte marea, plina de pericole si monstrii marini,…. Jack Sparrow, daca atunci exista, pe langa ei, era copil :))!!!
A trecut de-amiaza, dupa masa….. si chiar incepuse sa se insereze, cei doi eroi… nicaieri! 🙁
Soarele tocmai cadea in mare, spre apus… noi asteptam, deja ingrijorati, ca nu mai vin baietii!
La un moment dat, l-am auzit pe Teo strigand:….Hi everybodyyyy, veniiiim….. pregatiti bucataria pentru fripturici!!!! 🙂
Toti am rasuflat usurati si i-am asteptat cu nerabdare la mal.
Erau teferi, dar foarte arsi la fata… aratau ca niste pui fripti, totusi, intr-o stare extraordinar de vesela :)))
Am tras barca pe nisip si am descarcat… lazile goale de bere…. din vinuri au ramas vreo doua butelii, restul erau sticle goale.
Teo si bucatarul sef erau foarte distrati si au inceput sa povesteasca:
Mai baieti, sa vedeti, era cat p-aci sa prindem si un rechin, dar vazandu-ne atat de hotarati, a fugit….. pestii mari, la fel, asa ca am prins doar pesti micuti, dar tinand cont ca am pornit sa prindem pesti mari, in special rechini, le-am dat drumul.
Costi l-a intrebat pe Teo: Apai… ma Teo, ati si adus ceva, sau doar povesti si sticle goale????
Teo: -Costi tata, cum sa venim cu mana goala, bineinteles ca am adus…. ce pescar e ala, care vine cu plasa goala??? :)… si a scos plasa legata de barca!!!
…….in care se afla un „Guvid” de vreo 15cm. !!!!! :))))))))))
Sper ca v-a placut povestirea:)
Bineinteles, am scris cele petrecute, asa cum am trait eu intamplarea,…a fost demult, in anii ’80, poate ca nu-mi amintesc minut cu minut, dar principalul e ca e o intamplare adevarata si foarte distractiva in amintirile mele.
Va pup:
Guzu
 
 
 
Praf alb, 500 de Wati, dinti pusi la incercare si Hulio „tehnicianul ucigas” din Compact!
Nu am sa mai precizez datele inamplarilor, ca nu sunt sigur, exact cand s-au intamplat unele faze. Sa ne intelegem ca au fost intre 1983-’87.
Acei ani cat am stat la Costinesti, vara de vara, au trecut atat de repede, ca acum, dupa atatia ani, mi se pare, ca toate s-au intamplat intr-o singura vara :)))
Desi eram cu totii acolo, ca Andrei (la clape), Paul, Costi, Teo, Lelut, Hulio (sunetistul) si eu…. totusi protagonistii celor mai multe faze hazlii au fost Teo si Lelut  🙂
Aceasta intamplare s-a petrecut, cred, dar nu sunt sigur (poate au fost doua seri la rand), in decursul unei seri, care a pornit cu o gluma, dar cat p-aci sa se termine cu o tragedie.
Programul Compact a inceput, bineinteles cu o gluma, de-al lui Teo, a continuat cu o gluma de-a mea, a urmat Lelut, iar la urma tot eu am produs o gluma, mai mult, gafa din greseala.
Stiti cum e,…daca porneste avalansa , nu se mai opreste pana la vale:)
Inainte de povestire, e important sa stiti ca:
Pe-atunci, mai la toate concertele Compact si chiar in fiecare seara la Costinesti, in program era un colaj de Rock international cu piese din repertoriul trupelor Loverboy, The Knack siAC/DC. Tin sa mentin ca Paul a cantat si canta extraordinar AC/DC !!!
Cand urma piesa „Touch too much” de AC/DC… la stop, exploda frontul scenei.
Erau trei tuburi de metal facute de Costi Camarasan, umplute cu un praf „piro” (verde, rosu, galben), care explodau, producand un foc de artificii cam de 1-2 metri, ca la marile concerte din zilele noastre.
Aceste tuburi explodau din cauza unui scurt circuit, pornit de la pupitrul de lumini, cu ajutorul unui cablu electric..
E vorba de un cablu electric cu doua fire, care erau legate intre ele cu o „lita” (sarma de cupru subtire, ca la sigurante) si al carei capat era bagat in tuburile cu praful „pirotehnic”, iar cand urma explozia, apasam butonul cu pricina, se producea scurtcircuitul, timp de o sutime de secunda, care era de ajuns sa faca scanteie, si exploda praful.
O sa vedeti, nu degeaba am scris cele de sus, in legatura cu „lita”:)
       Deci… 1. „Praful alb”:
Teo, foarte distrat in aceea seara, inainte de concert (program), a pus un pumn de faina intre cinelele Fus ale lui Lelut.
A fost o idee de moment, ca Lelut tocmai intarziase si Teo presimtea ca nu o sa verifice nimic la tobe, o sa inceapa sa bata.
Asa s-a si intamplat:)
Trupa era pe scena, Lelut, in ultimul moment a sarit la tobe si a inceput concertul…. la prima apasatura de la pedala de fus, toata faina a ajuns pe fata lui Lelut :))) Sa-l fi vazut…. arata ca un bastinas Australian, care s-a dat la fata cu scrum alb :)))
Nu se putea opri, ca piesa continua, dar a zbierat la Teo, ca stia… cine altcineva putea sa-i faca fita, decat basistul distrat numit Teofil: Na…. lasa Teofile, ca te f.t eu cand nici nu ai sa te astepti 🙂
Dupa prima piesa s-a sters cat de cat la fata, toti radeam de el, chiar si el insusi 🙂
       2. Ochi VS Halogen:
Langa tobe, in ambele parti au fost instalate doua lampi Halogen cu fata spre public.
Teo, deobicei se ducea langa Lelut, cu spatele la public, ii mai zicea cate ceva in gluma.
La a treia piesa, era tocmai langa tobe, cu fata la halogen, il vad pe Lelut ca-mi face semn cu capul si ochii… in acel moment am realizat, ce vroia… sa aprind lampile halogen :)… desi nu era timpul, dar mi-am zis, hai ca-l fac… si bumm… 500 de wati in ochii lui Teo :))
Paul si Costi nu mai puteau de ras cand l-au vazut pe Teo sarind, ca lovit de traznet 🙂
Va ganditi ce era acolo, ce vedeau ei… Lelut cu fata alba ca faina, Teo, cu ochi rosii ca focul…
Pana la pauza, s-au linistit baietii. In pauza era si cina, am ras de fazele petrecute, iar eu am utiat sa leg „litele” la toate cablurile pirotehnice, una a ramas nelegata.
       3. Experimentul „Dinti”:
A inceput partea a doua a programului, Teo impacat cu Lelut si cu mine, a inceput sa se simta tot mai bine, dar Lelut, ca un elefant, nu uita, asa ca a asteptat momentul oportun pentru revansa fainii 🙂
Teo, mai avea un obicei… daca era foarte in forma si publicul era bun… la sfarsitul unor piese mai tari se facea ca musca cinelul de la tobe.
Asa a facut si in aceea seara, la care Lelut (a fost prima si ultima lui gluma de acest gen), cand marginea cinelului mare era in gura lui Teo, intre dinti, a lovit cu toata puterea in el!!!!……
…..Na, dragi prieteni, nu stiu cum sa va descriu aceasta faza….. capul lui Teo, ca in desenele animate cu Tom si Jerry (cand ii da cu tigaia in cap), a tremurat timp de cateva secunde….. eu, intr-adevar, m-am speriat, ca-i pica dintii.
Si, credeti-ma, nu s-a suparat, ci doar a zambit, putin amar, dar fara suparare, ca stia, el a inceput seria glumelor, cu acel pumn de faina :)))
Publicul nu a prea realizat nimic din acest show, „behind the scenes”, deoarece erau ocupati cu show-ul general, care mergea perfect :)))
Aici nu s-au terminat peripetiile din aceea seara:)
       Hulio, in rolul ucigasului:
Ultima repriza, intre care si partea, finalul… AC/DC:
Intre timp, dupa ultima pauza, a venit un grup de cinci oameni in ringul de dans.
Imi amintesc bine, ca erau 4 fete si un barbat urias, care se comporta foarte sigur pe el, de fapt, ca un peste…. a dat la o parte un grup de tineri, Rockeri si s-a dat in spectacol, in mijlocul ringului, ma gandesc, in fata fetelor… macho… omul nostru 🙂
„Compact” nu l-a interesat, se si vedea, ca dansa ca la o discoteca de la tara, mai ales, cu spatele la scena, cu fata la fetele care, de fapt, priveau formatia :)!
S-a comportat, ca si cum el ar fi star-ul serii si nu trupa 🙁
Din cauza comportamentului omului imi amintesc de el… chiar imi ziceam in gand ca, un asemenea om ce cauta la programul unei trupe de Rock?!!!
Cand a inceput partea internationala, mi-am amintit ca nu am legat lita la un tub pirotehnic, asa ca l-am rugat pe Hulio, colegul care era la sunet, sa mearga sa lege lita la capatul cablului nr.3, dar i-am zis sa o faca repede, ca imediat urmeaza explozia (la piesa AC/DC, „Touch too much”) .
Hulio, fiind un baiat linistit, nu s-a grabit prea tare… s-a dus in spatele scenei, a cautat un cutit mare (era al lui Costi, si arata precum cutitul ucigasului din filmul: Psycho), a iesit in fata scenei si a inceput sa descojeasca cablul electric, ca sa poata lega lita.
Eu, de fapt, gresisem, ca nu 3-ul, ci cablul nr.2 era cel la care lucra Hulio, care nu era legat.
In fine, a urmat piesa cu pricina, Hulio, inca lega lita, asa ca mi-am zis:
Na… nu-i nimic, aprind cele doua tuburi legate de catre mine… si la momentul potrivit am apasat butoanele 1 si 2!!!
Aici scriu cum am vazut eu, cu incetinitorul:
Tubul nr.1 a explodat, dar cablul nr.2 l-a electrocutat pe Hulio, care bun tehnician fiind, a stiut ca trebuie sa arunce cablul, ca sa ramana in viata!!!
Deci, a aruncat cablul si tot ce mai avea in mana, in cazul de fata, cutitul, care, la randul lui a zburat in public, lovind tocmai spatele uriasului peste… noroc, ca l-a nimerit cu manerul, nu cu lama :))!
„Grande Macho” al nostru, in stilul „Cine ma deranjeaza cand ma dau in spectacol”
s-a intors spre scena, dar cand a vazut cutitul… ce… cutitul?… sabia… pe jos, a inmarmurit o secunda,…
….si eu m-am speriat, ca o sa-l omoara pe Hulio!!!
…….. nu asa s-a intamplat, …
…uriasul, idolul fetelor din sat, ingrozit si speriat, cu cei doi metri ai lui si picioarele „46”, stil „Fred Astaire”….. a luat-o la fuga, parca Hulio ar fi fost „Ucigasul cu ferastrau cu lant din Texas” .
       Morala: Niciodata nu sta cu spatele la trupa, daca esti la un concert de Rock!!!)(autorul, hihih i:D )
Desi, era un program zilnic, pe tarasa unui restaurant, totusi,in fiecare seara, Compactul facea un show ca la concertele binecunoscute din tara, fie case de cultura sau sali de sport!
Puteam sa povestesc separat, pe rand fazele, dar asa e mai bine, ca azi am avut timp de povestit.
De maine iar intru in studio pt. o saptamana si incepand cu 20 Sept (20 Sept.-18 Oct.), pornesc in turneu cu a doua trupa, (in afara de „Trans Express”) „Crossholder”. Ce sa-i faci?… asta-i viata de Rocker
Duc si laptopul, inclusiv internetul (Vodafone lite) cu mine, deci, din cand in cand am sa mai intru pe net, dar nu prea des.
Inka, mi-au placut povestirile tale, astept si altele
Sper ca si altii au amintiri placute din Costinesti…. astept si eu intamplari, ca asa o sa-mi amintesc si eu tot mai mult, bineinteles, daca nu va plictisesc:)))
„Refresh the past, but live in style!!!” (Guzu)
 Have a nice day:)
       Guzu