ANDREEA BERECLEANU: "EU NU FAC POLITICĂ, DAR NU E NORMAL CA ÎN 28 DE ANI SĂ FI AVUT 24 DE MINIȘTRI AI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI"

0
118

Andreea Berecleanu si copiii ei
Foto: Arhiva personala a Andreei Berecleanu

Interviu preluat de pe site-ul cristinastanciulescu.ro
Andreea Berecleanu este mama lui Petru (13 ani) și a Evei (17). A optat, la început, pentru școala de stat în care să învețe copiii ei, apoi lucrurile s-au schimbat. De ce și ce a ales, ce amintiri are ea însăși despre școală și cum comentează sistemul de învățământ?
(…)
Cum a fost prima zi de școala a copiilor tai ? Ce ai simțit?
Diferența dintre Eva și Petru este de 4 ani. Asta m-a ajutat să-mi revin de fiecare dată, la terminarea fiecărui ciclu, să apuc să mă scutur, să respir și să pot să o iau de la capăt mai relaxată. Momentele de „prima zi de școală” au fost trăite cu multă emoție, dar nu neapărat ca o desprindere de “cei 7 ani de acasă”, asta se face mult mai târziu. Copiii au nevoie de îndrumarea părinților și bunicilor, adică de o prelungire a celor 7 ani mai mult decât oricând, având în vedere tentațiile societății actuale. Educație se tot face până la 18 ani, asta cred eu. Abordarea este diferită, discuțiile sunt pe alt ton, nu îl mai tratezi ca pe un copil atunci când este adolescent. Vorbești de la egal la egal, cu respect, siguranță, și dacă se poate, cu prietenie. Altfel, pleacă. Nu fizic, ci emoțional, și asta este, probabil, cea mai dureroasă situație. În prima zi de școală a fost la fel ca în prima zi de grădiniță sau în prima zi de clasa a 5 a sau de a 9 a. Eu așa am simțit emoțiile copiilor mei. Cu frecat de mâini, cu ochii roată să vadă ce colegi au, curiozitatea de a nu nimeri în bancă cu altcineva decât își doresc, să nu le plece vreun profesor drag, să scape de vreun profesor care nu le este pe plac, să vadă cum mai arată chioșcul din curtea școlii, dacă are suficiente dulciuri și pizza, să fie mai puțin restrictivă uniforma și cât mai comodă, să nu fie demodată și pot continua cu încă 100 de exemple.
Ce relație au copiii tăi cu școala, ce spun despre ea când vin acasa?
Pe vremea mea era povestea cu untura și câinii, ei sunt dornici sa meargă la școala. Le place mediul, sunt nerăbdători când se termină vacanțele. Le plac unii colegi, unii profesori si unele materii:)) Cred ca s-au obișnuit cu gândul că nu au altă varianta. Sigur, știu de home schooling, dar este o decizie greu de luat atunci când niciun părinte nu are job-ul acasă. Dar, e adevărat, sistemul de învățământ românesc te îndeamnă către acest pas. Eu am renunțat la programa româneasca când Eva era în clasa a VII-a, primul semestru, și Petru era în clasa a II-a. A fost o decizie bine cântărită chiar dacă a părut spontană. Răbdarea mea ajunsese la limită. Dădusem prea multe șanse și nu mai eram dispusă la niciun fel de risc fiind vorba de viitorul copiilor. Știu că sunt elevi foarte buni la școlile de stat, că studiază mult individual sau că au zilnic meditații acasă, la fel cum știu și că sunt profesori remarcabili în școlile de stat, unii dintre ei motivați de pasiunea pentru această profesie, alții demotivați de salarii sau de obraznicia unor copii. Este decizia fiecărui parinte de a alege, împreuna sau nu cu copilul său, ce considera că este mai potrivit. Noi am ales sistemul britanic de învățământ.
Care au fost așteptările tale legate de educația oferita de școală? Au fost ele atinse? Depășite? Dimpotrivă?
Școala britanică este complet diferită de școala românească. Toate materiile sunt studiate în limba engleză, examenele sunt aceleași ca și pentru nativi. Inclusiv corectarea anumitor testări  se face de către o comisie britanică. Abordarea este diferită, conținutul informației este privit din altă perspectivă, nu neapărat mai ușoară, dar cu siguranță mai prietenoasă și mai logică decât în manualele romanești. În plus, cel puțin în ce privește manualul de limba română, cel pe care am apucat să-l descopăr cât Eva era încă în sistemul de stat, este dezamăgitor. Și aceasta este părerea multor profesori. Spre exemplu, Iapa lui Voda a lui Sadoveanu era urmată de poezia lui Cărtărescu. Nu se mai ține cont de o succesiune a curentelor literare? Dacă nu, atunci să se facă meditații și cu părinții înainte de a intra copiii la școală. Săptămâna trecută, am prezentat la Observator ca în manualul de biologie inima apare desenată în partea dreaptă.
Care sunt temerile tale legate de același subiect?
Temerile sunt legate de ce se întâmplă cu învățământul din România. Copiii mei au, să zicem, un parcurs diferit. Eva a plecat la Londra pentru ultimii ani de liceu, Petru este la Cambridge School of Bucharest. Eu mă gândesc însă la părinții care își doresc, ca și mine inițial, să rămână la școala de stat, să existe seriozitate si consecvență, implicare. Eu nu fac politică, dar nu e normal ca în 28 de ani să fi avut 24 de miniștri ai învățământului. Cea mai activă și bineintenționată a fost Ecaterina Andronescu, dar nici ea nu a avut parte de un mandat cap-coadă, ci de segmente de mandat. În rest, cu mici excepții, mulți dintre miniștri nici nu vorbeau corect limba română. Momentele penibile au fost publice și au stârnit amuzament, dar și amărăciune și neputință.
Puteti citi interviul in intregime aici:
https://cristinastanciulescu.ro/interviuri/educatie/mamecuclasa-andreea-berecleanu-eu-nu-fac-politica-dar-nu-e-normal-ca-in-28-de-ani-sa-fi-avut-24-de-ministri-ai-invatamantului/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here