B’ESTFEST SUMMER CAMP (6-8.07.2012)

0
73

Bestfest
Bestfest, Foto: Alex Bărbulescu

Articol de Iulia Radu
Nu am mai fost la B’estfest din 2007. Ce vremuri! Alice Cooper sfârşea în ştreang, apoi a fost momentul duetului cu Marilyn Manson, despre care Alice a vorbit în interviuri acordate presei internaţionale (le găsiţi pe youtube pe toate). Nu m-a bucurat decizia organizatorilor de a muta festivalul în comuna Tunari… era prea departe, nu stăteam prea bine nici la capitolul finanţe, căldura, lenea, dar cel mai important aspect care m-a ţinut departe de acest festival în toţi aceşti ani a fost… muzica. Drumul muzical spre care a cotit-o B’estfest nu m-a încântat deloc, aşa că am decis să mă despart de festival pe cale amiabilă. Asta până în 2012 când organizatorii ne-au oferit cu generozitate acreditări şi invitaţii. Deci… am lăsat deoparte prejudecăţile şi iată-mă, sâmbătă (7 iulie), alergând printre câţiva stropi rebeli de ploaie după autobuzul 331…
Eram puţin dezorientată pentru că nu ştiam exact de unde pleacă cursa specială către festival. Aşa l-am cunoscut pe Marius, un puşti de 16 ani, care căra o pungă îndesată cu 5-6 cutii de bere. L-am întrebat dacă merge la festival şi i-am cerut informaţii despre staţia de plecare. „Da, merg la B’estfest. E prima dată şi e super-mega-bestial. E bine că ai decis să vii mai devreme (n.r. – era ora 16.30) pentru că ieri a fost omor seara pe la ora 19.00. Autobuzele au venit greu deşi în programul lor scria că vin din sfert în sfert de oră, dar ştii cum e… 15 minute româneşti înseamnă o jumătate de oră de fapt”.
Când am ajuns în Piaţa Charles de Gaulle tocmai pleca un autobuz. Am avut noroc, însă. La 20 de minute a venit altul. Nu a fost nici aglomerat, drumul a fost liber, aşa că în 45 de minute eram într-un minunat lan de floarea soarelui îndreptându-mă spre porţile de intrare, nu fără oarece emoţii. Fiind prima dată la B’estfest, am făcut un tur al distracţiilor oferite de festival.
 
Primul loc în care m-am oprit a fost „zona de bâlci” (denumirea îmi aparţine, n-am găsit alta mai bună). Aici copilaşi sub 10 ani se pot da în carusel şi se pot plimba cu trenuleţul, în timp ce cei mai mari au la dispoziţie lanţuri, maşinuţe tamponate, „catch the wave”, „tornada”, dar şi diverse maşinării în care puteai da cu pumnul mai ceva ca Rocky Balboa. Am văzut multe familii (majoritatea din Tunari deoarece cetăţenii comunei au intrat gratuit la festival) cu copii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 12 ani care au înfruntat căldura infernală pentru a le oferi micuţilor câteva ore de distracţie. Carmen şi Alexandru (37, respectiv 39 de ani) l-au adus pe Alin (7 ani) la festival: „Noi suntem din Tunari şi ne bucurăm mult că în sfârşit avem şi noi un loc de distracţie organizat. Avem tot ce ne trebuie aici, l-am dat pe Alin în toate aparatele, dar lui i-a plăcut cel mai mult în Carusel şi la maşinuţe tamponate. Organizarea este foarte bună, ca în fiecare an. Noi ne-am dori să facă mai multe evenimente pe an în acest loc”.
I-am cunoscut şi pe Liviu şi Mariana (35, respectiv 32 de ani) care au o fetiţă de 1 an şi două luni, Mirela. „Suntem din Tunari. Vom sta în fiecare zi atât cât ne permite micuţa noastră. Ne place foarte mult acest festival. Este organizat ca la carte şi îţi oferă absolut tot ce îţi doreşti”.
Tot în zona bâlciului i-am cunoscut pe Maggy şi Eddy (22, respectiv 23 de ani): „La început nu ne-am bucurat că festivalul s-a mutat aici… dar ne plăcea prea mult ca să renunţăm la B’estfest. Aşa că oriunde se mută festivalul, acolo mergem şi noi. Oricum e mult mai bine aici la iarbă verde, departe de aglomeraţia şi nebunia din oraş. Avem şi cele mai tari cluburi din Bucureşti aici… Plus muzică super tare. B’estfest rules!”
În timp ce mă îndepărtez de această zonă, dau cu ochii peste o fetiţă de vreo 4 ani, care ţinea în mânuţă o vată pe băţ aproape cât ea de mare şi alerga spre Carusel strigând de bucurie şi îndemnându-şi părinţii să vină mai repede şi să o urce pe căluţul alb.
Am ajuns rapid în zona bikerilor, skaterilor, rollerilor… Aici am zăbovit mai mult pentru că e fascinant să îi vezi pe aceşti adolescenţi cum se „rup în figuri” pe rampe. Se organizează concursuri cu diverse premii, iar atmosfera este una cât se poate de prietenească, deşi fiecare vrea să arate cât este de bun. „Ne simţim foarte bine aici. Păcat că nu avem şi în Bucureşti mai multe locuri organizate pentru sporturi extreme. Trebuie să improvizăm mereu şi din cauza asta ne accidentăm des. Am prieteni cu mâini şi picioare rupte… Dacă în parcurile din Bucureşti ar fi organizate astfel de locuri pentru noi, ar fi excelent”, îmi zice un biker între două curse. Tot aici, doritorii pot sări cu coarda elastică. Distracţia aceasta costă doar 100 lei.
Zona cu mâncare ocupă cel mai mult spaţiu, sau cel puţin aşa mi s-a părut. Aici găseşti de toate (poate prea multă carne, dar mă rog…): de la mici, frigărui, cârnaţi până la ciorbă, pilaf clătite, nachos, vin, bere, floricele, suc şi evident „sfânta apă”. Terasele sunt mereu pline, atât cele din zona cu mâncare cât şi cele ale cluburilor (unde poţi servi băuturi mai sofisticate, te poţi bucura de umbră şi poţi asculta muzică de club).
Media de vârstă a spectatorilor este 25 de ani. După ce am încheiat un prim tur al festivalului, m-am gândit să stau de vorbă cu mai mulţi oameni pentru a afla mai multe despre relaţia lor cu B’estfest-ul.
Tina (19 ani, stă pe iarbă cu un aer plictisit şi savurează o ţigară): „N-am ratat nicio ediţie B’estfest. Venim mereu în gaşcă. Aici e viaţă adevărată. E lumea noastră. Am legat prietenii de-a lungul timpului şi… ce să spun mai mult, B’estfest e un refugiu. Aici uităm de şcoală, de examene, de profi idioţi… Aici trăim la maxim”.
Sonya (17 ani, Bucureşti, stă tolănită într-un hamac): „E al doilea an când vin. Sunt cu câţiva colegi de şcoală. Unii sunt în zona de camping… Nu am venit pentru muzică. Adică e mişto şi muzica, dar faptul că suntem 3 zile departe de părinţi, fără şcoală e minunat. Suntem într-un cadru bine organizat şi de aceea ne şi lasă părinţii pentru că ştiu că aici nu sunt droguri, suntem supravegheaţi de gardienii aceştia, există duşuri, există punct de prim ajutor… Eu nu m-aş sătura nici dacă ar ţine acest festival o săptămână”.
Gabriel (16 ani, Tunari): „E cel mai tare festival din România. Şi e la mine acasă. Şi intru moca. Şi vin fete mişto din Bucureşti. Ce poate să fie mai tare de atât?! Viaţă de viaţă, frate!!”
Simona (21 de ani, Bucureşti): „Nu vin pentrru muzică, nici nu prea cunosc formaţiile care urcă pe scenă, dar atmosfera de aici este fantastică. Mi-am făcut mulţi prieteni şi îmi place să stau cu ei la un pahar de vorbă. Mi-au plăcut recitalurile celor de la Garbage şi Toulouse Lautrec de vineri şi Royksopp e o trupă interesantă şi abia aştept să o văd pe Caro Emerald. În rest, nu prea ştiu, îi voi descoperi aici”.
Antonia (20 de ani, Bucureşti): „E cel mai tare festival de la noi: are muzică bună, mâncare bună, multe locuri de distracţie… nu are cum să nu îţi placă. Singurul lucru pe care l-aş putea reproşa la ediţia din acest an este faptul că s-a terminat prea repede berea fără alcool. Eu am venit cu maşina şi a trebuit să beau apă şi suc pentru că vânzătorii mi-au zis că nu mai aveau bere fără alcool. Asta a fost trist pentru că sunt mulţi cei care vin aici cu maşina. Dar în rest, este absolut fantastic. Viaţă adevărată. Sunt 3 zile de vis alături de prieteni”.
Valentin (33 de ani, Bucureşti): „B’estfestul este unul dintre motivele mele de bucurie din această vară. Am venit aici cu băieţii, am cunoscut o grămadă de fete, ne-am „matolit”, am ascultat muzică bună, am sărit cu coarda elastică şi… mă bucur nespus că au băgat şi Arena pentru vizionarea filmelor. Un film bun merge oricând pentru a te deconecta şi a scăpa de stres. Bestfest rules!!”
Crina (18 ani, Bucureşti): “Un festival magnifuc, norvegienii Royksopp au facut magie. Mi-au plăcut şi Garbage şi abia aştept să văd Pulp şi Caro Emerald. Aici uiţi de toate problemele şi îţi dai seama că viaţa merită trăită cu adevărat”.
Sebastian (26 de ani, Bucureşti): “Ce pot să spun despre Bestfest? Frumos, deosebit, magic şi din ce în ce mai mare şi mai variat. E minunată viaţa aici”!
Alin (28 de ani, Bucureşti): “Concertul Royksopp a fost superb! Din 2003 de cand am vazut Remind Me pe MTV am asteptat sa-i vad live. Iar la festival am mers în fiecare an. Cu gaşca de prieteni pentru că altfel nici nu merită să vii”.
Geo (17 ani, Bucureşti): „Îmi place mult aici, dar sunt un pic supărat pentru că trebuiau să spună clar de la bun început că cei sub 18 ani nu au voie în cortul Freedom Music. E aiurea să dau banii şi să aflu la faţa locului că nu am voie să intru acolo… ”
Alexandru (21 de ani, Bucureşti): “Mă enervează că Modestep este în acelaşi timp cu Pulp. Nu ştiu cine a gândit programul, dar a făcut-o cu picioarele. În rest, toate bune şi frumoase, mănânc ca la mama acasă şi beau nestingherit cât mă ţine buzunarul”.
Felicia (19 ani, Bucureşti): “Festivalul a ieşit foarte bine cu excepţia transportului.. Eram la Aviatorilor pe la ora 21.00 şi era acolo o aglomeraţie de nedescris. Autobuzele mergeau foarte greu. Dacă ai card RATB plăteşti 7 lei dus întors. Dacă nu ai atunci plăteşti 9 lei dus-întors şi partea proastă e că RATB-ul te obligă să cumperi 2 călătorii deşi poate la întoarcere vii cu taxi-ul sau cu prietenii sau rămâi la festival… Până la urmă am mers cu taxiul cu alţi 3 necunoscuţi şi ne-a costat aproape 6 lei de pesoană, deci mai ieftin şi mai rapid. La întoarcere mă enervează că nu există niciun afiş cu orele la care vin autobuzele. Stai ca prostu’ în lanul de floarea soarelui la 3 sau 4 noaptea uitându-te după autobuz”…
Claudia (24 de ani, Bucureşti): “The Quemists au fost foarte tari! Preferaţii mei din festival. Super festival! Abia aştept ediţia următoare”.
Mihnea (21 de ani, Bucureşti): “Garbage au fost fenomenali! Am văzut multe fete frumoase şi am petrecut ca nebunul în fiecare noapte”.
Lucian (27 de ani, Bucureşti): “Îmi place foarte mult acest festival. Am venit mereu cu prietenii. Organizarea este bună doar că… nu înţeleg de ce nu au putut să deschidă cumva cortul Freedom, măcar un pic! Uneori e bine, ba chiar necesar, să respirăm şi aer nu doar muzică! Aş vrea să mă bucur în condiţii umane de muzica artiştilor mei favoriţi. La Şuie Paparudea fost teroare… mai aveam un pic şi leşinam de cald. Dar recitalul a fost super! Respect pentru Şuie Paparude! Şi cred că Modestep, Andy C meritau recitaluri pe una din scenele mari de afară. Până la urmă am venit să dansez nu doar să mă dau în balansoar pe podeaua aia a lor de 2 lei. Sigur că şi afară sunt denivelări, dar pe podeaua aceea puteai să-ţi rupi gâtul oricând pentru că nu aveai stabilitate”.
Dorin (23 de ani, Bucureşti): “Viaţa e viaţă doar la Bestfest! Au fost cele mai tari zile din viaţa mea!! Singurul lucru care m-a enervate este drumul: RATB-ul circulă prost şi te fură pe faţă, în timp ce taximetriştii (recomandaţi de organizatorii festivalului) refuză să pornească aparatele. M-am certat cu unul ieri ca la uşa cortului! E inadmisibil aşa ceva. În rest, m-am simţit bine! Atmosfera de la acest festival nu se poate compara cu nimic! Ne vedem şi la anul la B’estfest!!”
Adela (29 de ani, Bucureşti): “Ieri am ajuns destul de târziu la festival. Am mai prins totuşi câteva piese din recitalul Garbage şi apoi am mers la concertul Şuie Paparude. Cred că erau peste 50 de grade în cortul ăla nenorocit, dar chiar şi aşa m-am simţit super! Apoi am stat cu prietenii pe la terasele cluburilor. O spun cu mâna pe inimă: acesta este cel mai tare festival de la noi!!”
Vlad (25 de ani, Bucureşti): “Din punct de vedere muzical mă interesează doar Obituary, Kreator, Pipes & Pints şiMeshuggah. Dar B’estfest oferă şi alt gen de distracţii. Eu am profitat de ocazie şi mi-am mai făcut un tatuaj. Am venit cu cortul, cu motorul, cu iubita şi prietenii. Bem, mâncăm, ascultăm muzică… Trăim”.
Emil (31 de ani, Bucureşti): “Mi-au plăcut Garbage, dar nu am putut sta până la sfârşit pentru că trebuia să prind un loc bun în faţă, lângă scena pe care cânta Kreator. Din punctul meu de vedere acela a fost cel mai mişto recital din tot festivalul”.
Cristina (22 de ani, Bucureşti): “Vin mereu cu drag la acest festival! Mi-au plăcut mult recitalurile: Caro Emerald, Royksopp, Salah Sue şi Pulp. Dar m-au deranjat şi două chestii: 1. Fetele care au intrat peste mine la budă pentru că în zona WC-urilor nu era niciun bec!! 2. Toaletele din zona de rock au fost prea aproape de scenă aşa că la un moment dat puţea îngrozitor. În rest, toate bune şi frumoase! M-am distrat cu prietenii atât cât am putut şi m-au ţinut buzunarele”.
Cerasela (34 de ani, Bucureşti): “Nici nu ştiu dacă mi-aş putea imagina viaţa fără Bestfest. Merg de la prima ediţie şi mă leagă amintiri frumoase acest acest festival. În 2007, la prima ediţie, l-am cunoscut pe actualul meu logodnic. Aşa că mi-a schimbat viaţa acest festival”.
 
În cele două zile în care am mers la festival (sâmbătă şi duminică) am văzut şi câteva recitaluri: Bucovina (rock sănătos), Electric Fence (trupă care a cântat pe scena principală pe o căldură de foc şi a reuşit să mobilizeze o parte dintre spectatori la dans), Goodbye To Gravity (rock nervos, energic), Antract (cu un recital bine primit de publicul strâns în faţa scenei), Viţa de Vie (care a venit un un concert semi-acustic şi a cântat piesele alături de fani), Pipes & Pints (celtic punk, o trupă din Cehia, băieţi cu creste, tatuaţi care au dovedit că cimpoiul merge foarte bine şi pe ritmuri de punk), Caro Emerald (care s-a bucurat de o primire călduroasă şi a oferit un show de zile mari). Din păcate, nu vă pot oferi cronici exacte la concerte şi asta pentru că nu am stat prea mult într-un singur loc.
N-am putut să nu remarc atitudinea oarecum pasivă a unei bune părţi a publicului în timpul recitalurilor. Terasele au fost pline indiferent cine era pe scenă, la fel şi zona de sport extrem sau cea de bâlci. Ziua mulţi preferau să stea pe iarbă, să se bronzeze, să discute cu amicii, “muzica e de fundal”, după cum mi-au spus ei. E drept că în faţa scenei de rock agitaţia a fost mai mare şi constantă. Rockerii nu se pot abţine de la un pogo prietenesc sau de la a da din cap nervos.
“B’estfest-ul e mai mult decât muzică, e un stil de viaţă”, mi-a spus Cătălin (21 de ani, Bucureşti). E adevărat că lumea se distrează la maxim timp de 3 zile. La fel de adevărat este şi faptul că eu nu m-am putut identifica cu acest gen de public oricât de mult am încercat. Rămân fidelă festivalurilor tradiţionale, acolo unde mergi în principal pentru muzică. Ce să fac, aşa sunt eu “construită”?
În final, aş avea unele mici observaţii: dacă locuitorii din Tunari pot intra gratuit (ceea ce este un gest foarte frumos), atunci poate şi cei care au cumpărat bilete de o zi sau abonamente ar putea beneficia de transport gratuit cu RATB-ul. Sau poate ar putea beneficia de gratuitate în zona de bâlci (fiecare distracţie acolo costa 5 lei). Zic şi eu, nu dau cu parul! Regret că nu am avut acces la NICIUN artist şi la NICIO trupă deşi nu au fost nume foarte mari, interviurile erau rezervate pentru partenerii media. Poate anul viitor… Una peste alta, evenimentul a fost un succes, potrivit organizatorilor, în cele 3 zile au venit la festival 61.000 de spectatori. Felicitări organizatorilor!
See you in 2013!

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here