BLACK SATURDAY 10.06

SENTIMENTE CONTRADICTORII
Nu mă așteptam la minuni de la fotbal, dar speram la victoria Simonei Halep. Nu fac nicio analiză. A pierdut în fața unei fete mult mai tari ca ea, care a știut că fără risc nu poți lua un Mare Șlem. Simona n-a jucat ca în meciul cu Svitolina. N-a arătat că are soluții în fața impetuoasei letone. A declarat-o și ea, cât se poate de elegant. Chiar și C.T.P. recunoștea că Simona n-a atacat deloc. Poate la Wimbledon, sau la Open-ul american va fi mai bine. Nu știu, nu cred. E minunat că e acolo sus. E frustrant pentru ea că nu a reușit la Paris. Am suferit și eu, ca alte milioane de români de pe Glob. Nu sunt hater, nu-i pot face reproșuri, pot doar să regret. A fost un turneu pe care la parcurs foarte bine, după altele bune de tot, pe zgură, adică Madrid și Roma. Mențin afirmațiile făcute cu ceva ani în urmă că Halep nu are mijloacele tehnice necesare pentru mai mult. E teribil de muncitoare, ambițioasă, dar nu deține unele execuții care să-i permită să depășească astfel de adversare. Șansa de azi nu cred că va reveni curând. O debutantă la Paris, nu i-a dat loc de întors. Avea un set și 3-0 și totuși a pierdut. Ostapenco a făcut 50 de greșeli, dar și 50 de mingi câștigătoare. Vor fi multe comentarii, analize. Unii au spus că e inadmisibil s-o criticăm pe Simona. Greșit. E admisibil s-o lăudăm în egală măsură cu criticile, pentru că și noi punem suflet, consumăm nervi, țigări, semințe, adrenalină, covrigi, bomboane, Eugenii ș.a.m.d. Avem dreptul să aplaudăm, să comentăm, cum sportivii au dreptul să joace strict pentru gloria și  banii lor. Cred că presiunea mediatică a fost imensă și a ajuns la Simona (”Simo, pune tricolorul pe Turnul Eiffel!” și altele, prea multe…A ajuns pe locul doi în lume, a câștigat un milioan, în loc de două în acest turneu…E enorm! Nu există domeniu în care să fim atât de vizibili, atât de sus în LUME, așa că trebuie s-o respectăm și s-o admirăm!
DECEPȚIE PROGRAMATĂ. ANTICIPATĂ
La fotbal a fost cu totul altceva! Polonia ne-a dat 3-1, după un joc anost, fără idei, fără minimă ambiție, fără dăruire, fără antrenor, fără oamenii potriviți în lot, în teren. O campanie catastrofală pentru care Burleanu, Daum și acoliții ar trebui să plece imediat. Spre deosebire de Halep, care a luptat meci de meci, până la final, aici am văzut o echipă care nu joacă în nume propriu, ci sub culorile României, care s-a predat încet dar sigur .Azi n-am văzut absolut nimic, care să arate că putem vorbi măcar despre forme de reconstrucție. Luăm goluri din două lovituri de la 11 metri (clare, fără dubii, ale lui Săpunaru și Toșca), dintr-un corner…Ce să mai facem?  E evident că suntem pe locul 4 și preliminariile s-au terminat. Ce să mai declari că vom merge înainte?  Marica a subliniat corect că n-a văzut nicio atitudine. A spus foarte bine că ce se petrece în fotbalul intern e grav. Tinerii n-au fost aduși, decât de ochii lumii. De 100 de ani naționala n-a avut 6 jocuri oficiale atât de slabe. Declarația lui Daum a fost supărătoare. Cea în care întreba ironic ”dacă plec eu va crește valoarea jucătorilor?”. Nu, dar va crește calitatea jocului lor, calitatea selecției și comunicarea sufletească bancă-echipă! Ne ducem să ne apărăm cu Polonia când avem nevoie de victorie? Aflăm că se miza pe contraatac, dar cine să paseze și cui? Doar lui Andone? Singurele minute bunicele au fost când Polonia era liniștită la final, iar la noi cineva și-a amintit că e nevoie de fantezia lui Stanciu, de atacanți. Când ai un căpitan de echipă de tipologia umană a lui Chiricheș, îți dai seama care este atmosfera, atitudinea în echipă. Nu trebuie să fii psiholog pentru asta!  Joc slab fără rezultate, sau joc slab cu rezultate, aceasta e dilema noastră? Cine-s imbecilii care-l roagă pe Daum pe străzile Bucureștiului să nu plece?