CHRIS DE BURGH-OMUL ŞI TRĂIREA 19.11.

0
24

Galerie foto de Luciana Gingărașu (click aici!!)
Galerie foto de Luciana Gingărașu (click aici!!)

N-am mai scris aici ieri, dar ştiam că vine concertul acesta, aproape nepromovat. Prima surpriză a fost că irlandezul a venit fără trupă. Singur cu chitara şi pianul. Modest şi firesc. A început la 20,00, cum scrie la carte. Eu sunt la al treilea concert cu el şi pot spune că a fost ceva special. Chiar dacă sala n-a fost plină (cam 2000-2500 de oameni) a ştiut să comunice, şi-a valorificat din plin charisma, vocea caldă, talentul deosebit de a spune vorbe frumoase şi clare, umorul fin. Cu acest amplasament low-cost, ne-a oferit aproape două ore de muzică diversă. Hiturile proprii (Sailing Away, High On Emotion, Don’ t Pay The Ferryman, Borderline  sau Spirit) au alternat cu cover-uri sau dedicaţii. A vorbit frumos, impresionant chiar, despre tragedia de la Clubul Colectiv, a cântat „Yesterday„. Înainte de a dedica piesa memoriei celor dispăruţi a evocat alte două mari incendii din cluburi din Irlanda şi Olanda. Un om bine ancorat în realităţi.  Dealtfel se declară mare fan The Beatles, aşa că a mai fost un „Let It Be” plin de feeling (nesusţinut, cum mă aşteptam, de public) şi a încheiat cu „Hey Jude”. Mai rar un artist cu peste 300 de compoziţii proprii termină un show cu un cover. Şi-a amintit şi de vizite anterioare la Bucureşti, a avut şi un scurt text scris în limba română. Un gest de politeţe firesc. Ne-a vorbit despre desele sale concerte în Rusia, ne-a cântat despre Nataşa („Natasha Dance”), dar şi „Moonlight And Vodka” plus cover-ul de origine rusească „Those Were The Days” care a rupt topurile în 1968, dar şi Sala Palatului 2015. De reţinut că era o producţie Paul McCartney pentru Mary Hopkin. De Burgh ne-a îndemnat la un party cu „Pretty Woman(Roy Orbison) după ce-l abordase şi pe Elvis Presley (Always On My Mind). Nu putea lipsi The Lady In Red, pe care speram s-o cânte toată lumea cap-coadă (n-a fost aşa). Chris a coborât în sală şi s-a plimbat cântând cu cască şi chitară spre bucuria celor care-şi doreau fotografii. A amintit şi de noul său album „Hands Of Man” (apărut în 2014), ilustrându-l cu o piesă-două…S-au găsit la vânzare albume şi DVD-uri în holul sălii ceea ce e bine.
A fost o seară foarte plăcută, relaxantă. Cu două minusuri. Unul, cel amintit. Un public eterogen, destul de neimplicat (excepţiile fericite au salvat seara). Al doilea se referă la un presupus program al luminilor. Nu le pot spune efecte. A fost ceva de neimaginat. Se aprindea lumina pe sală după fiecare piesă, ca pe vremea Cenaclului, se strica toată atmosfera, când era de cântat iar se aprindea, o şi uita careva aşa (probabil ieşea la fumat). De câteva ori l-au lăsat pe săracul om de pe scenă  în beznă. Înţeleg că n-a venit cu luministul lui, dar nu pui un idiot să distrugă un spectacol dificil pentru un singur om pe scenă! Când ai aşa de puţine elemente, luminile contează enorm.
Regret că  interviul (promis de organizatori) nu s-a produs, dar se pare că e mai uşor să-l prind în Germania (1994) decât la Bucureşti în 2015. Mulţumim domnului Christian Raetscher pentru invitaţii!
Trec,fără ezitare, la capitolul câştiguri şi această a 3-a întâlnire cu Chris De Burgh!

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here