Dinamism, veselie, muzică – pe scurt spectacol marca Ştefan Bănică (17.12.2008)

0
12

17 decembrie a însemnat o premieră pentru mine. Am fost la concertul susţinut de Ştefan Bănică la Sala Palatului. Fiind primul la care particip, curiozitatea a atins cote nebănuite. Mi se părea că timpul trece greu, că oamenii nu mai vin în sală (parcă se opriseră toţi la târgul de Crăciun din foaierul Sălii Palatului). M-am dus în ultimul rând, eram deasupra tuturor şi parcă deţineam controlul. Două ecrane mari încadrau scena. Vedeam secveţe din public: copiii (5-8 ani), adolescenţi, dar şi oameni cu ghiocei pe la tâmple.
La 20.15, cortina albă care acoperea scena a fost dată la o parte şi Ştefan Bănică şi-a făcut apariţia pe un motor. Un super-motor, pot spune!  În sală, delir! A început cu Nopţi în turneu şi a continuat cu Am s-o aştept mereu. Apoi a urmat un moment despre care am înţeles că este deja o tradiţie: Ştefan a vorbit cu sectoarele: Balcon dreapta, Parter dreapta, centru, balcon stânga, parter stânga şi „prietenii mei din spate” (vă asigur că noi am strigat cel mai tare!!!). Artistul ne-a mărturist că în fiecare an petrece Crăciun de două ori: o dată cu noi la spectacole, şi apoi acasă cu piticii lui. Aşa că, am stabilit de comun acord să dăm „Crăciunului ce-i al Crăciunului”: un calup de piese dedicate acestei sărbători, dintre care amintesc Doar un Crăciun cu tine, Joy To The World.
M-a impresionat jocul de lumini, baletul, ecranul uriaş din spatele scenei pe care curgeau imagini din videoclipuri, mesaje. Se simţea că totul a fost gândit astfel încât să ne simţim noi bine!
După ce a interpretat Viaţa e frumoasă, Ştefan a dat şansa „unui tânăr debutant să apară aici în faţa dvs”. S-au auzit primele acorduri din piesa Poveste, însă debutantul întârzia să apară. Dintr-o dată spectatorii au izbucnit în ropote de aplauze, de fapt, păreau mai mult lovituri de tun, sau tunete, atât de mult zgomot produceam. În scenă intrase Dan Bittman. Au cântat împreună până la capăt. Surprizele s-au ţinut lanţ. Dan a rămas pe scenă şi au cântat Să nu-mi iei niciodată dragostea. I-am secondat şi noi cu cum am putut mai bine! Văzându-i ţi se făcea pielea găină. După această piesă, chiar credeam că Bittman se va retrage în culise. N-a fost aşa! A urmat Hot Legs (Rod Stewart). Superb şi baletul pe această melodie! Dănutz a schiţat câţiva paşi de dans şi… a scăpat microfonul. S-au auzit zgomotele de rigoare, cu un gest simplu şi o faţă nevinovată, D.B. s-a aplecat l-a ridicat şi a continuat! Abia după acest cântec şi-a luat la revedere de la noi. A părăsit scena acompaniat de fetele din balet şi de aplauzele noastre.
Ştefan a continuat cu Mi-e dor de tine (de pe albumul Împreună) – piesă pe care nu a inclus-o în programul de anul trecut.
Lui Bănică îi place să cânte gospel! De data aceasta ne-a oferit în dar piesa Why Me Lord (Kris Kristofferson) – un gospel compus de acest solist country. Interpretarea lui Ştefan a fost de excepţie, ne-au trecut fiorii! Pe cele 3 ecrane se derulau imagini cu Mântuitorul şi mesaje precum: Pune-mă la încercare, Doamne!
Cu ocazia acestui concert am fost şi la vot. Ce? Nu mă credeţi? Ei bine am votat: Rodica, Încă o zi, Găseşte-mi loc în inima ta. Şi, ca să mă dau rotundă până la capăt, a ieşit piesa Găseşte-mi loc în inima ta (parcă era un vulcan sala când a trebuit să votăm, nu cu ştampila ci cu palmele, această melodie). Aşa că… pe aceasta a cântat-o în concert!
Dansează baba a aşternut zâmbetul pe faţa spectatorilor. Coregrafia ne-a încântat pe toţi. O super-babă a traversat scena de-a lungul şi de-a latul, făcând fel de fel de giumbuşlucuri!
Unul dintre momentele mele preferate a fost micul recital unplugged „Am luat chitările reci pentru că până la această oră am plătit curentul în sală”, glumeşte Ştefan. Au cântat aşa: Zori de zi, Te iubesc, femeie, Ziua (piesă de pe primul album lansat de Bănică), Cavalerul Costel.
Artistul ne-a mărturisit că mama lui şi-a dorit ca el să înveţe să cânte la vioară, omul nostru s-a străduit dar… nu i-a ieşit. Şi după spusele lui, trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru asta! Ne-am bucurat, însă de un moment la vioară prezentat de Lolică Nicolae.
A revenit curentul în chitările electrice şi odată cu el, a reînceput nebunia cu Gimmie Some Lovin’, S-o facem lată, Toată lumea dansează. Şi nu exagerez cu nimic când spun că toată lumea dansa, cânta, trăia fiecare vers şi fiecare notă din melodii. Confetti, artificii, un buchet de flori aruncat pe scenă de un spectator, totul a întregit acest frumos tablou.
Şi-a luat la revedere de la noi cu piesa Stop! Vreau o schimbare (de pe albumul Împreună). Era ora 22.00.
Bineînţeles, nu l-am lăsat să plece aşa de uşor. Omul a revenit pentru bis şi ne-am bucurat de încă trei piese: Veta, Epilog (după cum a declarat, îi este foarte dragă piesa) şi Can’t Help Falling In Love (Elvis) – în timp ce o interpreta a dat mâna cu foarte mulţi pitici aşezaţi confortabil pe umerii părinţilor astfel încât să ajungă la scenă.
Noapte bună şi Crăciun fericit! Tot respectul meu, vă iubesc mult!, ne-a spus Ştefan în încheiere.
Jos pălăria pentru un concert adevărat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here