După 10 ani, Berea se bea tot Gratis (23 februarie 2009)

0
5

Cronică de Iulia Radu

sursă foto: bestmusic.ro
sursă foto: bestmusic.ro

Nu m-am întrebat niciodată: cum o fi la un concert Bere Gratis? De fapt, nu mi-am pus niciodată problema participării la un concert al trupei. Deşi îmi plac piesele lor. Astăzi am fost pentru prima dată la un concert Bere Gratis. Şi nu unul oricare, ci un concert prin care băieţii au marcat 10 ani de existenţă. Aproape de necrezut! Nu ştiu de ce, dar formaţia, în mintea mea, parcă nu putea avea atâţia ani.
Am ajuns la Teatrul Naţional cu puţin înainte de începerea show-ului. Am găsit cu greu un scaun liber (sala a fost aproape plină, unii au stat în picioare pe scări, dar trebuie spus că în loje mai erau locuri) pe care mi-am propus să „zac” până la finalul spectacolului. Dar… ştiţi vorba aceea, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.
La 20.15 s-au stins luminile şi încet-încet s-a ridicat cortina. Primele acorduri au echivalat cu o „baie” de lumină. Vreau să vă spun că jocul de lumini a fost impresionant!  Au început recitalul cu piesa Gloria. Miţă a intrat în scenă într-un mod spectaculos: ne-a dat impresia că trece pe sub Arcul de Triumf din Paris.  La cea de-a doua piesă chiar i-am văzut Speranţa din priviri. Şi nu numai lui. Cei din sală intrau în atmosferă încet dar sigur. A fost din nou un concert la care s-au cântat piesele cântat vers cu vers alături de solist. Pe uriaşul ecran din spatele scenei se derulau imagini din sală cu fete (pentru că publicul a fost majoritar feminin) care dansau şi cântau de mama-focului. Clipele frumoase aveau să se succeadă cu repeziciune în zecile de minute rămase până la final. Abia după această piesă ne-a salutat Miţă şi a promis că „data viitoare scot scaunele, promit”. O ideea foarte bună, Miţă, pentru că, sincer, scaunele mai mult ne-au încurcat.
Au urmat imediat Noi doi, Nebun… Apoi luminile s-au stins pentru şi preţ de câteva secunde (care au părut interminabile) ne-am cufundat într-o linişte de mormânt. Când s-au reaprins reflectoarele lângă microfon se afla actorul Claudiu Istodor care a recitat (acompaniat fiind la pian) versurile piesei Eu nu am să te las. A fost un moment de o încărcătură emoţională fantastică. Publicul l-a răsplătit cu aplauze îndelungi pe Claudiu. Miţă a revenit apoi pe scenă şi a cântat melodia alături de noi. Apoi… din nou beznă. În întuneric distigem doi oameni care aduc pe scenă un… pat…  E clar, urmează piesa Cine stă acum lângă tine?
Ne întoarcem din nou în întuneric pentru a o descoperi pe scenă pe… Alexandra Ungureanu! Superb duetul cu Miţă la piesa În braţe. A urmat Curcubeu şi încă un moment special dedicat copiilor bolnavi de leucemie. Pe ecranul din spate se derulau fotografii cu micuţii suferinzi.
Deja binecunoscutul moment de întuneric, apoi explozie în sală: ropote de aplauze, ţipete şi fluierături. Pe scenă se aflaTudor Chirilă. Cu o mână în buzunar şi o atitudine de „copil rebel” a început să cânte Ce n-a văzut Parisul. I s-a alăturat rapid şi Miţă.
Cei doi au părăsit scena, noi am primit porţia de întuneric şi când a revenit… lumina am dat peste… Cornel Ilie. El a fost singurul care nu a cântat alături de Miţă. Singur ne-a interpretat foarte frumos Zi de zi.
A venit timpul pentru o Vacanţă la Roma. Şi apoi am urlat ca nebunii Cineva mă iubeşte alături de Virgil Ianţu şi Miţă.
Au urmat apoi Poveste de oraş, Ce mişto (pentru mine aceasta a fost cea mai aşteptată piesă), La tine aş vrea să vin,Vino mai aproape (altă melodie care îmi place de mor!).
Trupa s-a retras dar au fost rechemaţi la bis. Şi au mai cântat 3 piese: Ultrafete, Câmpuri de luptă şi Străzi albastre.
În drum spre ieşire, am auzit numai comentarii entuziaste. Fetele mergeau la braţ şi fredonau câte o piesă de care susţineau că „nu o mai pot scote din cap”.
Georgiana (23 de ani): „Chiar nu mă aşteptam să fie atât de frumos! Am petrecut o seară minunată. Le doresc La mulţi ani! Îmi place mult de tot Vino mai aproape şi abia aşteptam să o cânte”.
Marian (21 de ani): „Senzaţional! Se vede că au pregătit totul ca la carte! Eu îi ascult de când cântau Ultrafete. Nici nu concepeam să nu o ascult în seara aceasta”.
Elena (28 de ani): „Este una dintre trupele mele de suflet. Nu-mi vine să cred că sunt pe piaţă de 10 ani. N-aş fi crezut că rezistă atât, mai ales la început când cântau Ultrafete, nu le dădeam mari şanse. Dar au evoluat şi m-au cucerit pe parcurs. Câmpuri de luptă e piesa mea preferată, dar îmi plac şi altele”.
Adina (18 ani): „Azi e şi ziua mea! Sunt mai mare cu 8 ani decât ei. Am primit cadou acest bilet şi mă bucur din suflet. Nu credeam că va fi aşa frumos. Şi au avut atâţia invitaţi. L-am văzut şi pe Tudor Chirilă. Îmi plac mai multe piese de la Bere Gratis: Ce n-a văzut Parisul? Cineva mă iubeşte, Străzi albastre. Am albumele lor şi l-am cumpărat acum şi pe cel cu Vacanţă la Roma. Le doresc succes în continuare”.
A fost o seară pe care nu o voi uita prea curând. În culise, Liana l-a luat în braţe pe Miţă, l-a felicitat şi a spus cu emoţie: „Hai că am plâns ca un copil!”

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here