…..Festivalul Mamaia 2012 (23 – 26.08.2012)

0
14

Rodica Elena Tudor a castigat Trofeul Mamaia 2012
Rodica Elena Tudor a castigat Trofeul Mamaia 2012

Articol de Iulia Radu
Mi-e greu să dau un titlu acestei cronici… Pur şi simplu nu se leagă! Nici cu introducerea nu pot să mă laud, aşa că voi trece direct la subiect. Luni după amiază m-am întors de la mare. Am petrecut 5 zile extraordinare în staţiunea Mamaia (cazarea şi masa au fost toate la superlativ şi le mulţumim gazdelor!)! Motivul? Festivalul Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia 2012”, ediţia 42. Nu credeam că va mai avea loc în acest an. Dar organizatorii au făcut eforturi mari pentru că nu au vrut să-l întrerupă. Doar trei săptămâni au avut la dispoziţie pentru a pune la punct toate detaliile. Şi le-a ieşit bine, în ciuda unor mici probleme. Este a treia ediţie la care particip şi nu pot să nu observ că sunt unele puncte slabe care se tot repetă. În primul rând, faptul că niciodată nu se ştie dacă va avea loc sau nu, este „ucigător”. Dacă s-ar anunţa de la începutul anului preselecţiile, dacă s-ar face promo pe mai multe posturi TV şi în presa scrisă, sunt sigură că la preselecţii ar veni mult mai mulţi concurenţi! Niki Constantinescu ne-a dat o veste bună la prima conferinţă de presă din acest an: îşi doreşte să înfrăţească Festivalul „Mamaia” cu Festivalul Muzicii Italiene „Sanremo”. În acest sens a vorbit cu Gianni Morandi (artist pe care-l aduce în această toamnă la Bucureşti), care s-a arătat dispus să ajute. Ar fi perfect! Poate cu această ocazie va fi schimbată şi titulatura festivalului. De altfel, acest lucru a fost sugerat pe scenă şi de prezentatorul acestei ediţii, Daniel Iordăchioaie. „Festivalul Naţional de Muzică Uşoară Mamaia” sună extrem de învechit, asta ca să fiu drăguţă.
În acest an a fost păstrată şi secţiunea de rock, dar Cristian Zgabercea a declarat pe scena Teatrului Soveja că nu este sigur că rockul îşi mai justifică prezenţa în festival având în vedere că au intrat în concurs doar 5 trupe. În principiu are dreptate. Dacă nu prezintă interes atunci e mai bine să renunţi sau să regândeşti strategia. Revin la problema promovării. Cred că ar veni mult mai multe formaţii dacă s-ar anunţa din timp.
 
Înfrăţirea cu Sanremo este un lucru foarte bun, dacă se va concretiza. Sigur, încă nu s-a stabilit în ce constă această colaborare. Una dintre idei este ca cei care câştigă la Mamaia să aibă un recital la Sanremo şi invers. Probabil, vor fi şi altele. Dar până la înfrăţirea cu italienii, ar trebui să avem o strategie clară pentru a face mai vizibil acest festival în ţară şi pentru a aduce publicul înapoi în sala de spectacol. Între noi fie vorba, în nicio seară nu a fost sala plină, deşi biletele de o zi au costat 40 de lei, iar abonamentul pentru cele 4 zile era 100 de lei. Ei bine, în fiecare seară sala a fost plină pe jumătate. Iar în jur de ora 23.30 oamenii începeau să se retragă lăsându-i pe Paula Seling & Ovi şi pe Mircea Baniciu cu şi mai puţini spectatori. I-am întrebat de ce pleacă şi am aflat că nu au cu ce să mai ajungă acasă, iar taximetriştii îi cam fură cu tariful de noapte. Poate că ar fi bine ca pe perioada festivalului RATC-ul să îşi prelungească programul, astfel încât spectatorii să poată să stea până la finalul recitalurilor.
Spre deosebire de anul trecut când erau peste tot, de data aceasta nu am prea văzut afişe prin Mamaia sau Constanţa. Şi la radio auzeam destul de rar reclama pentru festival. În schimb, despre festivalul Callatis auzeam din 20 în 20 de minute. Am făcut un sondaj pe aleile din Mamaia. Am vrut să aflu dacă oamenii ştiu că este în desfăşurare Festivalul Mamaia şi dacă intenţionează să meargă. Iată ce am aflat:
Radu Mihai (21 de ani, Craiova): Am auzit de acest festival. Nu știam că mai are loc… N-am mai urmărit de când era la TVR 1, cred… Adică nici nu mai țin minte… Nu m-aș duce… sunt în vacanță… nu sună cool să zic că am fost la Festivalul de la Mamaia… Râd prietenii de mine…
Lucian Dinu (30 de ani, jud Argeș): Nu știam că are loc… Cine e în recital? (îi spun cine cântă în fiecare zi). Regret că am ratat seara dedicată marelui Andreescu. Mi-ar fi plăcut să îi văd pe toți cei enumerați de tine. Poate o să vin la Baniciu, de el mi-a plăcut întotdeauna. Oricum, festivalul în sine e cam prăfuit… a rămas și el în paragină așa cum au pățit multe altele în această țară. Păcat, era o vreme când însemna ceva!
Mihai Dan (44 de ani, Covasna): Se mai ține Mamaia?! Asta da, surpriză plăcută! Dar e cumva un festival underground?! Pentru că eu nu am mai auzit de niciun artist lansat acolo în ultimii ani. De aceea am și presupus că a fost îngropat. Nu mă duc la nicio seară, am alt program și sunt o grămadă de atracții aici în stațiune. Festivalul ăsta trebuie să vină cu ceva foarte tare ca să fie vizibil pe Litoral și să atragă publicul.
Alexandru Țoncu (19 de ani, București): N-am auzit de festivalul Mamaia… Sunt o grămadă de concerte aici, nu știu la care vă referiți… (îi mai explic o dată despre ce e vorba). Aaaa, festivalul acela de muzică ușoară!! Dar eu nu ascult muzică ușoară. Mie îmi place dance, rap, hip-hop…
Gabriela Mihalcea (49 de ani, Bistrița): Nu știam că festivalul este în această perioadă. Dar e destul de incomod să ne deplasăm cu copiii la Teatrul de Vară Soveja. Îl urmăream cu interes în urmă cu câțiva ani! Pe urmă… n-am ai auzit nimic de acest festival… ă bucur că are loc, dar să-l dea și la televizor! La TVR sau la Pro, la Antene… Ca să îl vedem și noi!
Oana Postelnicu (33 de ani, Vaslui): Mamaia?! Am auzit reclame la radio de când sunt aici… Nu mă duc. Nu e genul meu de muzică. Prefer să mă distrez cu prietenii în altă parte.
Olga Marin (60 de ani, Brașov): Am auzit o reclamă când eram la plajă. M-aș fi dus la seara In Memoriam Aurelian Andreescu, dar am aflat prea târziu. Nici la televizor n-am văzut nimic. Credeam că o să dea TVR-ul, dar nu a fost așa… Ne-au lăsat ăștia și fără Cerb și fără Mamaia, nu mai avem și noi, pensionarii, la ce să ne uităm… Păi, ăsta mai e festival național? Trebuie să-l dea la televizor pe un post mare! Altfel… tot noi pierdem, dar ne-am obișnuit așa!
Elena Simion (35 de ani, București): Am auzit o reclamă pe undeva… De dus… nu m-aș duce, festivalul ăsta e înconjurat așa de un aer prăfuit, în mintea mea echivalează cu plictiseala… Nici vâlvă nu se mai face în jurul lui, nicio televiziune nu-l difuzează… Sunt aici o grămadă de lucruri pe care le pot face…
 
În acest an, mi-a plăcut decorul, unul dinamic, modern, vesel. Totuşi, am remarcat că a lipsit cu desăvârşire din decor titulatura festivalului. Parcă era un secret că ne aflam la “Mamaia”! Orchestra condusă de Viorel Gavrilă a fost din nou la înălţime! Felicitări lui Viorel care, deşi a avut puţin timp la dispoziţie a lucrat cu fiecare interpret în parte, repetând intens pentru ca toţi să fie impecabili pe scenă! Notă maximă merită şi Vladimir Pocorschi pe care este o plăcere să-l asculţi cântând la chitară. În ultima seară am avut ocazia să-l prind şi la repetiţii unde s-a “încălzit” cu piese din repertoriul lui Gary Moore (Still Got The Blues, Parisien Walkawys) şi la un moment dat i s-a alăturat la tobe şi Berti Barbera pentru un jam-session scurt şi inedit, aplaudat intens de rudele concurenţilor aflate în sală.
Prezentatorii acestei ediţii au fost Gabriela Bădilă (TV Neptun) şi Daniel Iordăchioaie. Deşi prezentarea a fost mereu o problemă (şi nu doar la acest festival), cei doi s-au descurcat bine. Greşelile (faptul că au anunţat aiurea unele piese, sau că au încurcat autorii cântecelor) nu le-au aparţinut lor ci acelora care au scris textile de prezentare, care între noi fie vorba au fost seci, fără haz. Noroc că Gabriela şi Daniel au mai salvat situaţia pe ici pe colo.
Tu ai o fixă cu Gavrilă!!
A fost o ediţie lipsită de strălucire. Mi-a lipsit sentimental acela că particip la un festival naţional cu tradiţie. Mi-au lipsit conferinţele de presă deoarece organizatorii nu au vrut să ne “încurce” programul de plajă, renunţând la ele. Din acest motiv mă simt mai degrabă ca după o vacanţă decât ca după un eveniment muzical important. La prima conferinţă de presă am aflat ce nu avem voie să facem. În schimb, organizatorii ne-au promis că putem face interviuri cu oricine dorim cu condiţia să le spunem ofiţerilor de presă, iar aceştia aduc artiştii la interviu. Faptul că nu am avut voie peste tot în culise şi că am fost îndrumaţi către ofiţerul de presă (au fost doi: unul pentru presa locală, altul pentru jurnaliştii din Bucureşti) mi s-a părut cât se poate de normal! Aşa consider că trebuie să se întâmple la un festival. La toate evenimentele importante la care am participat s-a întâmplat la fel: vrei interviu, discuţi cu organizatorul şi el îţi intermediază relaţia cu artistul. Problema apare atunci când tu, jurnalistul, te rogi de el, ofiţerul de presă, iar cel din urmă zice “da,da”, dar nu face nimic. Sau te ignoră complet. Sau îţi spune că el nu ştie cât stau artiştii la interviu sau dacă vor să stea de vorbă cu presa. Sau sfârşeşte prin a-ţi spune: “Tu ai o fixă cu Gavrilă” şi apoi îţi întoarce spatele. Toate acestea mi s-au întâmplat mie când am încercat să stau de vorbă cu Viorel Gavrilă. Şi asta în condiţiile în care Andrei vorbise cu el la hotel, iar maestrul acceptase fără ezitare să stea de vorbă cu noi. Am vorbit şi eu sâmbătă seară cu el şi deşi l-am aşteptat vreo 45 de minute, nu a mai ieşit din culise. Uitase. Duminică şi-a cerut scuze şi a promis că facem interviul după ce iese orchestra de pe scenă. Singura rugăminte era să-i amintesc. Şi cum puteam face acest lucru, dacă nu cu ajutorul ofiţerului de presă?! Însă el a preferat să-mi spună că am “o fixă”, să mă certe că nu am fost în stare să-l abordez la hotel sau prin staţiune pe dl Gavrilă şi apoi să-mi întoarcă spatele. Să mă scuzaţi stimate domn ofiţer de presă că, în prostia mea, am crezut că sunt într-un cadru organizat, şi mai ales, să mă scuzaţi pentru că am vrut să-mi fac meseria! Asta e: uneori ajungi mai uşor la Alice Cooper, Al Di Meola, Dianne Reeves, Steve Vai etc decât la artiştii autohtoni. Dilema mea rămâne: dacă l-aş fi făcut pe forţe proprii atunci de ce aş mai fi amintit de festivalul „Mamaia”?! Cu Viorel Gavrilă pot face interviu oricând telefonic sau face-to-face dar asta nu înseamnă că trebuie să-l leg de festivalul pentru care lucraţi. Eu chiar credeam că vreţi promovare. Stupid me!
Şi apropo de promovare. Nici nu ne-am lăsat bine bagajele în cameră că am şi aflat “ştirea bombă” de la o persoană binevoitoare care povestea în gura mare: Silvia Dumitrescu a făcut scandal la recepţia hotelului pentru că nu i s-au decontat bonurile de benzină. A doua zi presa vuia! Am verificat informaţia şi am vorbit atât cu Silvia Dumitrescu cât şi cu alte persone care au fost de faţă în momentul respectiv. Nimic mai fals! Tot ce a făcut Silvia a fost întrebe la recepţie unde se pot deconta bonurile. A primit un răspuns şi apoi a mers în locul respectiv. Nici vorbă de ceartă.
 
De la bun început, încă de la prima conferinţă de presă, s-a vehiculat ideea că Horia Moculescu va câştiga Trofeul. Ba chiar aceiaşi persoană binevoitoare a întrebat la conferinţa de presă “cum va face juriul să-l noteze pe Horia Moculescu?” Lansând ideea că este un compozitor reputat şi că juraţilor le va fi greu să îi dea note mici. Duminică, organizatorii au vrut să păstreze secretul în ceea ce priveşte numele celui care va pleca acasă cu Trofeul aşa că au renunţat la conferinţa de presă programată pentru acea după-amiază. Totuşi, aşa cum se întâmplă mereu, ceva răsuflă în presă. Jurnaliştii aflaseră că Moculescu va câştiga. Deja unii dintre colegii lui comentau maliţios. Dar surpriză!! Trofeul a mers la Rodica Elena Tudor, cea care a câştigat secţiunea Interpretare. Presa a tăbărât pe Horia întrebându-l direct “de ce” a renunţat la Trofeu. Horia a spus că nu a renunţat, că a mai câştigat în trecut şi că nu are de ce să fie supărat, că are foarte multe piese respinse la Mamaia care apoi au ajuns şlagăre. Se bucura pentru succesul Rodicăi! Cu toate acestea presa a comentat cu răutate. Văd că se tot insistă pe faptul că Horia Moculescu s-ar fi “milogit” la juriu pentru a primi trofeul. În primul rând, nu-l văd pe Horia făcând aşa ceva. Apoi, am verificat informaţia din mai multe surse. Toţi membri juriului cu care am stat de vorbă mi-au spus acelaşi lucru: „deşi am discutat mereu cu Horia, fiind cazaţi în acelaşi hotel,compozitorul nu a adus NICIODATĂ vorba despre festival şi prezenţa sa în concurs”. În plus, de ce s-ar fi rugat Horia de juriu să îi dea trofeul? E ilogic! Trofeul este dat de Consiliul Judeţean! Juriul nu are nicio legătură cu acesta! Legat de această ştire, nu pot să nu-mi amintesc o fază care acum începe să capete sens… Dorind să fac un interviul cu domnul Moculescu l-am abordat pe acelaşi ofiţer de presă sâmbătă seară, după finala la Interpretare şi Creaţie. El mi-a spus că nu îl poate aduce pe Horia pentru că acesta “este la juriu acum”. I-am spus că nu poate fi aşa pentru că Horia Moculescu a fost în concurs şi deci nu are ce căuta la juriu. Răspunsul lui m-a doborât: “Crezi că eu sunt tâmpit?! Crezi că eu nu ştiu că a fost în concurs?! Dar este casta lor! Mă înţelegi?” Evident că nu înţelegeam… Apoi a adăugat “Sau poate nu e la juriu, dar nu ştiu unde este acum”. Judecaţi şi voi singuri!
Premiile acestei ediţii au fost:
Marele Premiu Mamaia 2012 (in valoare de 5000 Euro) – Rodica Elena Tudor
I. Secţiunea „Interpretare”:
Locul I – echivalentul în lei, la cursul zilei, a 1500 Euro
– Alexandra Cristina Sipoș
Locul II – echivalentul în lei, la cursul zilei, a 1000 Euro
– Mihaela Chisnencu
Locul III – echivalentul în lei, la cursul zilei, a 500 Euro
– Adnana Bianca Olariu
II. Secţiunea „Creaţie”:
Locul I – echivalentul în lei, la cursul zilei, a 1500 Euro
– „Tăcerile de fier” – compozitor: Horia Moculescu, textier: George Ţărnea, interpret: Horia Moculescu
Locul II – echivalentul în lei, la cursul zilei, a 1000 Euro
– „Te astept, sărută-mă”, compozitor: Dan Petru Dimitriu, textier: George Popovici, interpret: Irina Ionescu
Locul III – echivalentul în lei, la cursul zilei, a 500 Euro
– „Cântec de dragoste”, compozitor: Valentin Constantin Rotari, textieri: Aniela Felicia Rotari, Alexandra Ana Ivan, interpret: Aurelian Temişan
III. Secţiunea Rock „TEO PETER”:
– Premiul In memoriam „TEO PETER” – trupa ADDICTION
Premiul Presei – Alexandra Cristina Sipoș
Premiul Societăţii Române de Radiodifuziune – Irina Ionescu pentru piesa „Te astept, sărută-mă”, muzica: Dan Petru Dimitriu, text: George Popovici
Premiul “10 Oameni de valoare pentru Constanța” – Horia Moculescu
Premiul Neptun TV – Nicoleta Neagu pentru piesa „De capul meu”, muzica: Nicoleta Neagu, text: Nicoleta Neagu.
Premiul Fundației „Fantasio” – Trupa EDICT
Din juriul „Festivalului Naţional de Muzică Uşoară MAMAIA 2012” au făcut parte:
1. Mǎdǎlin Voicu – președintele Juriului
2. Andrei Tudor
3. Adrian Romcescu
4. Corina Chiriac
5. Sorin Lucian Ionescu
6. Mircea Drǎgan
7. Mihai Pocorschi
8. Berti Barbera
9. Andrei Partoş
10. Ovidiu Miculescu
11. Titus Andrei
În ceea ce priveşte câştigătorii, aceştia au fost şi pe gustul publicului aflat în sală. Trebuie să vă mai spun că două dintre câştigătoarele de la secţiunea Interpretare au fost în studioul emisiunii “Psihologul muzical”. Este vorba despre elevele Viorelei FilipRodica Elena Tudor (Trofeul Mamaia) şi Alexandra Cristina Sipoş. Le felicităm cu drag pe cele două fete şi pe profesoara lor!
Am adunat câteva impresii de la cei din sală.
Anca Dobrinescu (34 de ani, Constanța): Mă depășește comparația cu Michael Jackson… Nici gesturile, nici piesa nu sunt în stilul Megastarului… În rest, mi-a plăcut piesa lui. Poate că dacă ar fi fost în genul lui Michael nici nu-mi plăcea.
Letiția Oancea (39 de ani, Constanța): A fost OK Mihai Onilă. Eu îl îndrăgesc de pe vremea când cânta la AXXA. N-am văzut legătura cu Michael Jackson, dar cred că are șanse să se califice în finală.
Angelica Gheorghe (41 de ani, Constanța): Carmen Rădulescu a fost extraordinară. Pe Silvia Dumitrescu o știa zăpăcită de felul ei și văd că tot așa a rămas. Ceea ce e bine, înseamnă că și-a păstrat sufletul de copil. Bravo ei! Ele două sunt preferatele mele din concurs!
Gabriela Iordache (44 de ani, Constanţa): Mi-a plăcut piesa maestrului Horia Moculescu! Dar şi de Carmen Rădulescu! De la Interpretare, am reţinut pe Rodica Tudor şi Adnana Olariu.
Iolanda Cristescu (56 de ani, Constanța): M-am bucurat mult să o revăd pe Carmen Rădulescu. Îi țin pumnii să ajungă în finală! Și poate chiar să câștige!
George Păun (52 de ani, Constanţa): Mi-a plăcut de Sipoş. Mi-a plăcut mult şi Silvia Dumitrescu şi Aurelian Temişan. Din păcate, interpretarea lui Carmen Rădulescu mi s-a părut cam bătrânicioasă…
Maria Pavel (61 de ani, Constanța): Mi-au plăcut foarte mult Carmen Rădulescu, piesa lui Nicolae Caragia, compozitorul din Moldova, să ști că mi-a plăcut și fata aceea cu salopetă portocalie, Nicoleta Neagu. Piesa Silviei Dumitrescu nu m-a impresionat, dar prezența scenică a solistei a fost de efect. Poate că nu se îmbracă ea cu gust, dar știe să atragă atenția asupra ei și asta contează. Și cântă domnule, are voce.
Cătălina Moise (34 de ani, Constanţa): Irina Ionescu este senzaţională! Şi Temişan mi-a plăcut. De maestrul Horia Moculescu nu mai spun! Frumoase versuri, poate va da piesa altcuiva spre interpretare. Sipoş şi Elena Tudor au fost foarte bune!
Sorin Mitrea (55 de ani, Constanța): Am venit mereu la festivalul acesta. Îmi vine să plâng când văd sala aproape goală! E păcat! Muzica e tot ce avem mai frumos în aceste vremuri… O felicit din suflet pe Carmen Rădulescu. A fost extraordinară! Atunci s-a văzut clar diferența între vocile care se lansau la Mamaia în urmă cu câțiva ani și ceea ce produce acest festival astăzi.
 
Şi dacă tot am ajuns la premii, nu pot să nu vă spun câteva cuvinte despre “premiul presei”, mai exact despre discursul ipocrit al Lilianei Levintza susţinut înainte de a-i acorda diploma Alexandrei Sipoş. Liliana Levintza şi-a luat un angajament serios în numele colegilor ei. Subliniez “colegilor ei” pentru că eu nu mă consider colegă cu ea. A spus că de acum înainte presa va sprijini talentele tinere lansate la Mamaia şi în special pe Alexandra Sipoş, câştigătoarea premiului din acest an. Noi i-am susţinut mereu pe aceşti tineri, ne-am făcut datoria şi i-am adus mereu înaintea publicului. Brusc, Liliana Levintza şi-a dat seama că presa (oare la cine se referea, la jurnaliştii de monden?!) nu face nimic pentru aceşti tineri şi a pozat în marea lor salvatoare! Apoi, luni, jurnaliştii de la Click, mânaţi parcă de cuvintele mobilizatoare ale doamnei Levintza, au anunţat că Trofeul “Mamaia” a fost câştigat de o anume “Rodica Miron”. Probabil au văzut alt festival, pentru că pe scena acestuia pe care l-am văzut eu nu a urcat nimeni cu acest nume. Frumos mod de a începe campania de promovare a tinerelor talente!
Închei această relatare cu cel mai frumos moment al festivalului: recitalul dedicat lui Aurelian Andreescu. A fost o reală plăcere să-i ascult cântând alături de orchestră pe Aurelian Temişan, Ionuţ Ungureanu, Corina Chiriac, care a avut şi un duet inedit alături de Adrian Romcescu, Adrian Daminescu, Horia Moculescu. Un moment emoţionant a fost prezenţa în sală a lui Cornel Constantiniu, prieten apropiat al lui Aurelian Andreescu. La final, Cornel a urcat pe scenă ajutat de Adrian Romcescu şi Corina Chiriac. În sală, lângă Cornel Constantiniu, a stat George Nicolescu, cel care a şi cântat aşezându-se lângă scenă cu faţa spre public. A fost aplaudat îndelung de spectatorii prezenţi în sală.
Una peste alta a fost o ediţie reuşită. Le dorim succes organizatorilor pentru ediţia următoare şi le ţinem pumnii pentru posibila colaborare cu Sanremo! Din câte am văzut, Niki Constantinescu & Co se ţin de promisiuni, aşa că nu m-ar mira să se întâmple acest lucru!
 

Postfaţă la Festivalul Mamaia – Cronică de Andrei Partoş

Follow me
Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here