Gabriel Liiceanu: Mercenarii conștiinței (2). Cazul Radu Beligan

0
7

gabriel-liiceanu„Îl susțin pe Victor Ponta, pentru că țara aceasta are nevoie de un Președinte tânăr și energic! Cred în tineri, doamnelor și domnilor! Tinerii sunt capitalul nostru cel mai de preț. Trebuie să ne folosim de acest capital de la nivelul cel mai de jos și până la vârf! Dixi et salvavi animam meam.
(Radu Beligan, la 95 de ani, pe o plasmă a Arenei Naționale)
 
Nu-i așa că ați fost adeseori tentați să împrumutați caracterului unui actor masca rolurilor sale? Nu se întâmplă oare în mod curent ca un actor care „dă viață” unor personaje visătoare, neajutorate sau idealiste să devină un „actor îndrăgit”? Cine oare nu l-a îndrăgit pe Anthony Queen jucându-l pe Zorba? În schimb, nimeni nu va vorbi de Boris Karloff în rolurile din Frankenstein ca de un „actor îndrăgit”. Nu pentru că nu l-ar fi jucat bine pe monstrul scăpat din laboratorul doctorului, ci pentru că l-a jucat atât de bine, încât, în imaginarul public, actorul s-a contaminat de monstruozitatea personajului său. Iar când îi vezi pe Klaus Kinsky sau pe John Malkovich, distribuiți mai cu seamă în roluri de eroi malefici, cu firi ascunse, perverse sau criminale, nu ești oare lesne înclinat să ți-i închipui odioși și în viața de zi cu zi?
 
Radu Beligan a fost și este în România „un actor îndrăgit”. Pe vremea comuniștilor un artist îndrăgit primea un titlu. Regimul era foarte abil în a ieși în întâmpinarea celor îndrăgiți de popor și în a face din performanțele lor reușitele lui: cântăreți de muzică populară, de operă, sportivi, actori… Pentru artiști, existau titluri care reprezentau diferite grade ale îndrăgirii: existau „artiști emeriți” (îndrăgiți așa și așa și nu neapărat de toată lumea), existau artiști „laureați ai Premiului de Stat” (aceștia meritau să fie îndrăgiți de multă lume) și, în sfârșit, pentru artiștii super-îndrăgiți, exista titlul de „artist al poporului”. Nu oricine ajungea „artist al poporului”, adică al întregului popor. Pentru că nu oricine putea fi îndrăgit de absolut toată lumea. „Artiști ai poporului” erau George Calboreanu (care juca în Apus de soare), George Vraca, Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu Birlic, Ștefan Ciubotărașu, Ion Finteșteanu, Ion Manolescu, Maria Filotti… Și Radu Beligan. El era un artist îndrăgit de absolut toată lumea.
 
Articolul poate fi citit în întregime aici:
http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/gabriel-liiceanu-mercenarii-constiintei-2-cazul-radu-beligan/

Follow me
Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here