Impresii, gânduri după prima ediție a Festivalului Wolfblues

Articol de Mara Marcu (PR, organizator, om cu suflet mare)
A fost prima ediție Wolfblues. Impresiile, cronicile, vorbele – fie ale publicului, recunoașterea fie a artiștilor – au fost minunați!
Trebuie sa spun însă niște lucruri care urlă să fie spuse, pentru că Wolfblues a fost cu adevărat un „Friendly Blues and roll festival”, a fost mai mult decât un eveniment muzical. A fost o trăire pe care o găsesc rar în industria muzicală actuală, un concert în care am avut pentru prima dată senzația de BREASLĂ UNITĂ. Și asta înseamnă că noi am reușit o treabă unică.
Am văzut artiști aducând instrumente pentru colegi din alte formații, am văzut artiști ajutându-i pe ceilalți, am văzut artiști care au participat material, alții care au promovat, alții care au făcut eforturi imense să se afle acolo. Am văzut în primul rând Oameni și nu produse de marketing, colegi și nu concurenți. Am văzut respect și colegialitate și sprijin, și acceptare și o muncă titanică! Am văzut Oameni pe care alții îi numesc legende sau mituri, și care s-au comportat mai uman și mai colegial decât oricare dintre noi.
Am văzut artiști despre care se vorbește mult, frumos, urât, furtunos și mai ales degeaba. Artiști despre care se spune că sunt printre cei mai dificili din showbiz, Artiști care și-au aplaudat fiecare coleg de scenă și care s-au bucurat sincer de succesul altora, și care au făcut din acest festival visul oricărui organizator. Oameni obișnuiți cu piedestalul, fără pretenții, fără aroganțe, fără răutăți.
Îți mulțumesc, Rares Totu, pentru efortul imens. Mi-ai descurcat tot ce n-aș fi putut să descurc. Îți mulțumesc, Lapi, pentru că mi-ai ajutat toboșarul într-un moment greu. Îți mulțumesc, Ag, pentru că ți-ai pus numele la bătaie, legându-l de al nostru. Îți mulțumesc, Horea Silvio Crisovan, pentru susținerea mediatică. Îți mulțumesc, Dixie, pentru liniște. Îți mulțumesc, Cristi Iakab, pentru răbdare. Îți mulțumesc, Vali Racila, pentru bunătate și încredere. Îți mulțumesc, Silvia Dumitrescu pentru prietenie. Îți mulțumesc, Dan Andrei Aldea, pentru șansă.
Și tuturor, absolut tuturor, pentru că ați fost pe scenă și ne-ați dat atât de mult! Ați fost, cu toții, mai mult de 40. Am avut senzația că sunteți unul. Și vouă, tuturor managerilor, impresarilor, prietenilor, care ați făcut ușor drumul lor până aici.
N-aș fi putut fără echipa Phoenix care a muncit pe rupte: Adina, Adrian,Ruxandra, Alex, Andrei, nenea Marian, Nicu Covaci.
Îți mulțumesc, Valentin Balaban, celor de la Crucea Roșie, Salvamont, Poliție, Jandarmerie și Mike Security. Merci, Dragan-Bogdan, Pomo. Și lui tata, pentru că a avut grijă de cei bolnavi. Draga pentru tot restul!
Îți mulțumesc, Marius Taus. Și ție, Daniel Cizmas. Și lui Hosu. Și lui Nelu Dobre. Si tie, Marius Giura, pentru ca ai muncit 20 de ani ca noi sa putem face asta acum.
Îți mulțumesc mai ales ție, Rudy, și îți promit că o să fac să fie bine. Mulțumesc Lora, și Bianca, și Tugmeanu Mihaela. Și lui Iani, pentru tot ce ați făcut pentru noi toți!
Îți mulțumesc, Mimo. Și ție Andrei. Și lui Cristian Hrubaru. Și ție, Nelu. Și lui Florin Chilian, Eugen, Mircea, și tuturor celor care au promovat Wolfblues și care l-au dus către public.
Și îți mulțumesc ție, Ilie Stepan, pentru că ai fost primul care a crezut în asta! Și Wolfblues a devenit mai mult decât o idee…
Dacă am uitat pe cineva, rogu-vă, iertare. Ați fost atât de mulți, și dacă unul dintre voi ar fi lipsit, n-ar mai fi fost Wolfblues.
Ați creat ceva minunat. Va trebui să o facem și la anul. Nu?
P.S. Am avut aroganta de a incerca sa prezint a doua zi de festival… ca n a avut cine, nu de altceva. Am fost praf. Io va tot spun ca sunt buna la scris, nu la vorbit. Dar la microfonul asta a cantat Aldea. Oficial, sunt proprietara celui mai istoric si mai scump microfon din tara. L-am confiscat dupa festival, evident. Hall of fame object, baby…. Hall of fame!