INTERVIU EXCLUSIV CU JENNIFER BATTEN (18.02.2015)

Cu ajurorul Ancăi Lupeș (căreia îi mulțumim!) am obținut un interviu cu Jennifer Batten. Îl puteți citi mai jos.

Cum a fost copilăria în New York?
Ne-am mutat de acolo când am împlinit 9 ani, dar am amintiri foarte frumoase de acolo. Locuiam într-un orășel din statul New York și mă bucur că am ajuns într-un oraș mare mult mai târziu. În copilărie ne puteam juca și alerga în voie fără să ne fie teamă că ne va ataca cineva.
 
Ce fel de muzică ascultai în copilărie?
Am început să cânt la chitară la vârsta de 8 ani și atunci îmi plăceau The Beatles, The Rolling Stones și The Monkees.
Știu că tatăl tău ți-a dat o chitară la 8 ani. Ce te-a făcut să îi ceri așa ceva?
A fost pură gelozie. Sora mea avea o chitară și vroiam și eu una.
Ce ai recomanda unui copil care vrea să învețe chitară: să înceapă cu una electrică sau cu una acustică?
Cred că este mai ușor cu o chitară electrică pentru că astăzi îți poți procura amplificatoare foarte ieftine. Dar contează și ce își dorește copilul. Dacă vrea să cânte acustic atunci trebuie să ții cont de preferințele lui. De asemenea, spre deosebire de vremurile în care am început eu să învăț să cânt la chitară, astăzi există foarte multe feluri de chitare, sunt unele mici pentru copii, iar acestea reprezintă o alegere bună pentru că ei nu au degetele lungi.
 

Jennifer Batten: „Chitariștii sunt foarte competitivi. Pentru ei totul e un concurs de aceea sunt geloși pe succesul meu”

La început ți-a fost greu să câștigi respectul comunității de chitariști, care era dominată de bărbați?
Da. Chiar și după colaborarea cu Michael Jackson, erau unii chitariști care mă priveau de sus. Dar când am început să lucrez cu Jeff Beck atunci au început să își schimbe părerea. Chitariștii în general sunt foarte competitivi. Mulți privesc totul ca pe un concurs și sunt extrem de geloși pe succesul meu. De aceea nici nu prea am prieteni chitariști cu care să îmi petrec vremea. (râde) Din punctul meu de vedere competiția în muzică este un lucru negativ, așa că încerc să mă feresc cât pot. (râde)
S-a schimbat mentalitatea în toți acești ani în ceea ce le privește pe femeile care cântă la chitară?
Sincer, nu cred că s-a schimbat prea mult. Pe măsură ce fetele cântă mai bine la chitară, se schimbă treptat și mentalitatea. Artiste precum Tal Wilkenfeld, un imens talent, depun toate eforturile pentru a schimba opinia oamenilor. Talentul ei nu poate fi negat
Care a fost prima trupă în care ai cântat?
A fost o trupă din San Diego care se numea Purl. Cântam la nunți și aveam în repertoriu piese din jazz-fusion și piese din Top 40 dance. Am cântat împreună câțiva ani până când fiecare a decis să se mute în Los Angeles.
Te-ai gândit vreodată să înființezi o trupă rock de fete?
Am fost într-o trupă de fete și am lucrat cu producătorul Narada Michael Walden (care colabora cu Whitney Huston, Aretha Franklin). Dar nu am reușit să facem nimic în afară de câteva demo-uri și câteva concerte live. Dar nu mi-am dorit niciodată să fiu neapărat într-o trupă de fete. Mi-am ales întotdeauna oamenii cu care cânt în funcție de talentul lor, nu de sex.
Cum a început colaborarea cu Jeff Beck?
L-am invitat la un concert al lui Michael Jackson care urma să aibă loc pe stadionul Wembley. Până la urmă show-ul a fost anulat, dar el m-a invitat la studioul unde înregistra o piesă rockabilly. Așa că m-am dus, am luat un autograf de la el, i-am dat primul meu CD și un video cu ceva ce înregistrasem pentru MTV Marea Britanie și apoi am plecat. Nici prin cap nu mi-a trecut că mă va chema să cânt în trupa lui.
Este ușor să lucrezi cu Jeff Beck, în studio dar și în concerte?
Da. Apreciază foarte mult eforturile pe care le depun colegii lui și este foarte respectuos. Am petrecut mult timp alături de el compunând piese și ritmuri pentru albume viitoare. A apreciat foarte mult acest lucru. Are un apetit de nestăvilit pentru albume noi. Este și un om cu simțul umorului, râzi foarte mult când ești în preajma lui. E ca un copil mic. Vreau mereu să se distreze.
Ce chitariști tineri îți place să asculți?
În ultima vreme ascult foarte mulți chitariști care cântă acustic pentru că este foarte diferit de ceea ce fac eu. Preston Reed este favoritul meu. Și mai îmi place foarte mult și Brad Paisley, din zona country.
 

Jennifer Batten: „Familia mea este compusă din două pisici și doi câini”

Fiind atât de ocupată, mai ai timp și pentru familie?
În afară de faptul că îmi vizitez surorile, familia mea este compusă din două pisici și doi câini. Îmi place să-mi petrec timpul liber alături de ei, dar când sunt plecată la mine acasă locuiește o familie care are grijă de ei.
Câți studenți ai? Ești mândră de unul în mod special?
Nu mai am atât de mulți studenți cu care lucrez unu la unu pentru că eu călătoresc mult și timpul nu-mi permite. Sunt câțiva de care sunt foarte mândră, dar nu sunt cunoscuți, așa că nu ai de unde să îi știi. Unul dintre ei, Jesse Solomon, este partenerul meu într-o nouă aventură care va începe la vară. Este vorba despre un seminar educațional pentru muzicieni moderni. Dar acest seminar va avea loc doar în țări în care se vorbește în mod curent limba engleză, deoarece este multă vorbăraie în timpul cursului. Va fi un curs care implică vorbă, filme, demo-uri și cântat la chitară.
Cum a fost audiția pentru a cânta cu Michael Jackson? Este adevărat că ai fost aleasă din 100 de chitariști?
Da, așa am auzit că au fost 100 de chitariști la probe. Când am fost eu la audiție, în camera respectivă eram doar eu și o cameră video, așa că presiunea nu a fost mare. Am făcut o improvizație… ceva funky, apoi un solo și am terminat cu solo-ul din Beat It pe care îl știam de când făceam parte din trupele de coveruri. După o săptămână m-a sunat cineva care mi-a spus că sunt interesați de o colaborare.
Cât de importantă a fost colaborarea cu Michael Jackson?
Foarte importantă. Mi-a adus recunoaștere globală și contracte pentru a fi reprezentant al unor firme de chitare.
 

Jennifer Batten: „Știu că Michael a insistat ca biletele să fie ieftine la concertul din România”

Ai venit în România pentru prima dată cu Michael Jackson. Îți amintești reacția publicului din timpul concertului?
Concertul din România a fost memorabil pentru noi toți. Publicul a fost în delir. Michael își dorea să ajungă în țări care, în mod normal, nu aveau acces la concerte mari. Îmi amintesc că tot echipamentul pentru concert a fost adus cu camioane din Portugalia. Din fericire, artiștii au venit în România cu avionul. Cred că a pierdut și mulți bani la acel concert pentru că știu că Michael a insistat ca biletele să fie ieftine. Iar entuziasmul publicului a fost pe măsură. De aceea a și ales să filmeze concertul din București.
Când ești în turneu, asculți muzica tradițională din țările pe care le vizitezi?
Da. În special în timpul turneului „Bad” am făcut acest lucru. Plecam de la hotel și căutam magazine de muzică pentru a cumpăra albume cu artiști locali. Asta era cu mult înainte de apariția Internetului, așa că nu era ușor să obții muzică străină din magazinele americane.
 

Jennifer Batten: „Mulțumesc românilor că iubesc muzica în continuare și susțin concertele live”

Ai o solistă sau un solist favorit?
Chaka Kahn.
Ai mai lucrat cu Stu Hamm și Chad Wakerman?
Am cântat cu Stu Hamm o singură dată la un festival în București (este vorba despre Ziua Chitarelor 3 din 2010, puteți citi o cronică aici), dar n-am cântat niciodată cu Chad Wakerman.
Veți lansa un album împreună?
Nu am discutat despre asta. Mai întâi să cântăm împreună.
În ziua de azi, mai este important să lansezi albume?
Nu. Din punct de vedere financiar chiar nu mai are niciun sens având în vedere că se pot fura atât de ușor. Cei care bagă bani în producție, până la urmă pierd acei bani. Astăzi singurul scop al unui album, este să ajute să se vândă un turneu.
În finalul interviului, vreau să te rog să transmiți un mesaj cititorilor noștri.
Mulțumesc românilor că iubesc muzica în continuare și susțin concertele live. Ne vedem curând! Jennifer
Îți mulțumesc!