Ivan Patzaichin: Lumea sportului are reguli care pot fi transferate în viața de zi cu zi

Articol preluat de pe site-ul revistacariere.ro

0
48
Ivan Patzaichin

Așa consideră Ivan Patzaichin, cel care a făcut din sport un mod de viață. În a doua parte a interviului acordat Revistei CARIERE, aflăm de la acesta că regulile sportului sunt aplicabile în educație, în business, în negociere, în parteneriat și în multe alte domenii. „Cred că cei care activează în același domeniu, mai ales atât de intens ca noi, ajung să aibă o înțelegere comună a lumii, să aibă preocupări comune. După viața competițională, experiența acumulată de noi poate fi benefică și altora. În epoca globalizării și a comunicării instantanee, dialogul și împărtășirea cunoștințelor sunt cele care pot crea valoare; așa se nasc idei noi sau proiecte de dezvoltare cum sunt cele pe care le gestionăm noi în Delta Dunării“, amintește fondatorul mișcării ROWmania.

Acum fac sport doar copiii bogați și asta e trist

„Sportul este un ambasador. A fost și în anii mei de activitate, când România avea un cuvânt de spus în multe sporturi, și este și astăzi. Am avut niște școli recunoscute de box, de handbal, nu mai vorbesc de gimnastică și sporturi nautice. Ceaușescu a avut ambiția să fim prezenți la Olimpiada de la Los Angeles, în 1984, boicotată de celelalte țări comuniste. Doar că între timp s-au pierdut aceste școli. N-a existat preocupare constantă, serioasă pentru a ține în viață sporturile de masă, cele de unde se selectează ulterior campionii. Existau daciadele, competițiile între licee, care erau foarte eficiente din acest punct de vedere. S-au desființat, pentru că au fost considerate «comuniste», dar nici nu au fost înlocuite cu altceva. Eu n-aș fi avut nicio șansă să fiu selecționat azi pentru performanță. Acum fac sport doar copiii bogați. Sunt foarte mândru de Simona Halep și de tenisul românesc de azi, la fel și de handbalul feminin, dar noi putem mult mai mult. Se pierde un potențial enorm, pe care nici măcar nu îl conștientizăm. Din păcate, condițiile de antrenament de la noi continuă să fie sub nivelul țărilor cu care concurăm. De exemplu, în România nici măcar acum nu există canale olimpice pentru sporturile pe apă. Este unul la Pitești, pe care îl foloseam și noi, dar nu îndeplinește toate condițiile; e potrivit pentru caiac, dar nu pentru canotaj. Mi-aș dori să avem unul la Tulcea, iar acolo chiar s-ar justifica, pentru că din Deltă ar trebui selectați viitorii campioni la canotaj și la canoe. Cel puțin așa se întâmpla pe vremuri. Poate că ar fi mai eficient ca anumite sporturi să fie concentrate într-o zonă geografică favorabilă, să ajungem să avem și noi domeniile noastre de excelență – pe vremuri se numeau «școli». Așa cum aveam școala de gimnastică de la Onești și apoi la Deva.

Îmi pare rău să spun, dar sportul nu prea este pe lista de priorități a statului. De unde să alegi viitorii campioni, dacă astăzi copiii care vor să practice un sport trebuie să-și plătească singuri echipamentul sau chiar și antrenorii? Dacă se mai face câte ceva în zona sportului de performanță (și asta doar pentru anumite sporturi-vedetă), sportul de masă este practic neglijat în totalitate. E o mare tristețe. Singur, sportul e un ambasador foarte eficient, așa cum spuneam, dar un sportiv poate face mult mai mult; poate să-i inspire pe cei din jur, și mai ales pe tineri. E preferabil să fie conștient de puterea pe care ți-o dă imaginea publică și să aibă grijă s-o exercite bine. E un tip de responsabilitate care vine la pachet cu succesul și pe care e bine să ți-o asumi cât mai repede. Pe mine nu m-a învățat nimeni asta, la 18 ani, când mă întorceam din Mexic cu prima medalie de aur, dar pe atunci nici nu era o atât de mare expunere. Astăzi maturizarea vine mult mai repede. Și asta nu e rău, dar trebuie conștientizată.

Sportivii, la fel ca alte persoane cu un oarecare profil public, au o influență de care poate nu își dau seama. Bineînțeles, fiecare decide să și-o folosească așa cum vrea, dar trebuie să înțelegem că imaginea unei țări în străinătate nu poate fi altfel decât este ea, în realitate, în interiorul granițelor“, recunoaște cel care e perfect îndreptățit să vorbească despre performanță.

Sportul care modelează caractere

Mulți își doresc să afle de la el „secretele succesului“. Ivan Patzaichin nu are însă rețete miraculoase, ci credințe de bun simț care ar trebui să ne ghideze pe toți. „Nu doar celor care vor să performeze în sport, ci tuturor celor aflați la început de carieră, eu le spun că trebuie să aibă un vis și apoi să muncească pentru a-l duce la îndeplinire. Să nu se descurajeze dacă nu reușesc de la început. Dar dacă visul e autentic, urmărit cu dârzenie și un pic de disciplină, el poate fi atins. Să-i găsească pe cei care îi pot ajuta și să le ceară sprijinul, pentru că nu poți să faci nimic de unul singur, nimeni nu trăiește în pustiu. Poate ai nevoie doar de un sfat sau de o evaluare din exterior sau chiar să ți se spună că nu ești pe drumul cel bun“, recomandă cel mai cunoscut om al Deltei.

Puteți citi materialul în întregime aici: https://revistacariere.ro/leadership/oameni-care-ne-inspira/ivan-patzaichin-lumea-sportului-are-reguli-care-pot-fi-transferate-in-viata-de-zi-cu-zi-ii/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here