Luminița Corneanu: Cuvinte „urâte” în cărţile pentru copii şi alte nemulţumiri părinteşti

Articol preluat de pe site-ul Adevărul

0
202
Luminița Corneanu: Cuvinte „urâte” în cărţile pentru copii şi alte nemulţumiri părinteşti
Photo by Max Goncharov on Unsplash

Nu demult, făcea deliciul presei şi al internauţilor povestea cărţii „Marele Uriaş Prietenos”, reclamată la Protecţia Consumatorului de un părinte furios. Părintele a cerut amendarea… librăriei de unde cumpărase cartea. Şi pentru că părintele nu era un oarecare, ci un politician proeminent la el în judeţ, instituţia s-a executat.

Jurnaliştii s-au amuzat pe seama acestui război dintre deputatul PSD şi Roald Dahl, creatorul „uriaşului prietenos”, unul dintre monştrii sacri ai literaturii pentru copii. S-au amuzat, dar l-au şi întrebat pe părintele vigilent ce l-a deranjat la carte. Vinile închipuite ale cărţii erau, aşadar, conform acestuia, următoarele: cartea conţine cuvinte „care nu există” şi „greşeli de exprimare”.

Ceea ce e oarecum, dar numai oarecum adevărat: personajul MUP (Marele Uriaş Prietenos) face greşeli când vorbeşte şi inventează cuvinte, dar asta pentru că el nu a mers niciodată la şcoală şi a învăţat singur să scrie şi să citească. Se aude un clopoţel sunând? Se pare că nu pentru toată lumea.

Povestea nu este însă singulară decât prin prisma consecinţelor. Pe grupurile de părinţi, anti-recomandările sau recenziile negative de cărţi pentru copii se întâlnesc la tot pasul.

Limbajul şi temele

Unii părinţi se tem teribil ca cei mici să nu înveţe cuvinte „urâte” din cărţi. „Proastă”, „şarpe nenorocit” (adresată… unui şarpe), „smintit”, „afurisit cu limba veninoasă”, apelative aruncate în mijlocul unor dispute de personajele literare, fac cărţile să fie bune de aruncat la gunoi după unii adulţi. „Trebuie făcută o reclamaţie”, zice câte un părinte, să retragă editura cărţile şi să primească cititorii banii înapoi. Spre amuzamentul altora, al celor mai mulţi părinţi, din fericire.

Nu zic că nu se publică şi cărţi proaste, sigur că se publică, dar doi dintre „contravenienţii” din exemplele de mai sus erau Cornelia Funke şi Aldous Huxley, iar dacă numele nu ne spun nimic, ar trebui măcar să dăm o căutare pe google înainte să ne indignăm.

Alături de violenţa verbală, părinţii mai sunt preocupaţi de violenţa fizică şi de orice menţionare a morţii în cărţile pentru copii, inclusiv în poveştile clasice, româneşti sau străine. Creangă, fraţii Grimm şi Charles Perrault sunt între primii suspecţi de uz de violenţă, de la „Scufiţa Roşie” sau „Hansel şi Gretel” la „Capra cu trei iezi”.

Sunt autorii aceştia expiraţi pentru cititorii de azi? Este reprezentarea literară a violenţei ceva ce trebuie exclus din temele acceptabile astăzi ale literaturii pentru copii?

Puteți citi articolul în întregime aici: https://adevarul.ro/life-style/parinti/cuvinte-urate-cartile-copii-alte-nemultumiri-parintesti-1_6069cf105163ec42719b597f/index.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here