Mai treci o Vamă și ești fericit (12.10.2017)

Articol de Iulia Radu
Simt că păcălesc realitatea. Țin în mână un bilet „Ultras” deși n-am fost niciodată un fan (al nimănui). Sunt capabilă să admir un artist, să-i ascult muzica, dar latura fanatică mi-a lipsit întotdeauna. Îndes biletul în buzunar, parcă încercând să-l ascund, în timp ce privesc uluită mulțimea așezată la o coadă care pare fără sfârșit. Șerpuiește pe întreg platoul din fața Sălii Polivalente. Doi câte doi, spectatorii înaintează agale. Este deschisă o singură ușă (poate n-au găsit cheile pentru celelalte?!), așa că e nevoie de răbdare. Dar e trecut de 19.30, iar eu încă n-am descoperit unde-i capătul cozii. Surprinzător, nimeni nu pare deranjat de situație. Unii râd zgomotos, alții povestesc ce au făcut la birou, iar atmosfera este extrem de relaxată. Când, în sfârșit, ajung în hol, sunt total dezorientată. Realizez că a trecut foarte multă vreme de când n-am mai pus piciorul în acest loc. Aglomerație, confuzie, un oarece haos domnește peste tot. N-am mai văzut de mult atât de multe semne de „interzis”, „blocat”, benzi roșii care limitau accesul către multe uși. Într-un final, mă așez la prima coadă care-mi iese în cale. Având în vedere că unii au biletele pe telefon, merge mai greu scanarea codurilor. Nu-i nimic! Cu răbdarea treci marea. Ajunsă în fața domnișoarei care ținea aparatul minune în mână, îi întind zâmbitoare biletul pentru a fi scanat. „Nu mai am brățări albastre. Mergeți la colega mea”, zice ea scurt. Privesc disperată spre cealaltă coadă. Mă uit și în spatele meu. Mi-ar fi luat o veșnicie să ies de acolo și să ajung la colega. „Glumiți?!” zic eu, apăsat. „AM NEVOIE DE BRĂȚĂRI ALBASTRE! DAȚI-MI ȘI MIE BRĂȚĂRI ALBASTRE!”, urlă domnișoara către colegele ei, acoperind zgomotul de fond și amintindu-mi de „refrenul” copilăriei mele, care „spărgea” zumzetul traficului în fiecare dimineață („sticle goale cumperem”). Le primește rapid și în scurt timp, pe mâna mea dreaptă tronează brățara mult-așteptată.
Pentru mine, totul este nou. Mai întâi, e primul concert Vama la care merg. Nu-i mai văzusem live până acum. Apoi, am stat pentru prima dată în sectorul dedicat fanilor die-hard. Nici măcar la Bon Jovi, nu am stat acolo, deși aveam acces în Diamond Circle. E drept că nu m-am simțit în largul meu.  Am preferat întotdeauna, să stau într-un loc mai retras de unde să pot observa atmosfera și concertul în voie. Am pășit timid în mijlocul fanilor adevărați ai trupei Vama. Este un fel de energie pură în acel „cerc” din fața scenei, pe care dacă nu ți-o însușești, riști să rămâi un outsider (ceea ce mie mi s-a și întâmplat). Dar nu-i bai! Am încercat să-mi fac de lucru până a început concertul, cercetând cartonașul primit la intrarea în sală. „Fericirea e când îți amintești cât de fericit ești când dăruiești”, zice Tudor Chirilă care susține campania „Bursa de fericire, un proiect Dăruiește viață”. Pe spatele cartonașului am găsit și câteva informații utile pe care le împărtășesc cu voi: „Fii unul dintre fondatorii primei Clinici Integrate de Oncologie și Radioterapie, de la Spitalul de Copii „Marie Curie” din București. Trimite un SMS la 8844 cu mesajul SPITAL. 2 euro/lună pentru mai multe șanse la viață oferite copiilor diagnosticați cu cancer. Află stadiul proiectului pe www.bursadefericire.ro, locul unde fericirea este întotdeauna pe plus. Banii investiți de tine se transformă în cărămizi pentru spital, iar profitul tău se măsoară în vieți salvate”. Pentru astfel de cauze merită să lupți! Nu ezitați să donați, dacă puteți! O puteți face lunar.
S-a vorbit mult despre „producție” în promovarea acestui concert. Nu știu să scriu despre „producții”. Ba chiar mi se pare enervant că în ultima vreme ne referim mai mult la „producții” și mai puțin la „muzică” (chiar și la radio am auzit vorbindu-se despre „producții muzicale” în loc de „piese”, „melodii”). Cert este că Tudor Chirilă m-a impresionat. Domină scena, cucerește publicul, transmite multă emoție și face toate acestea cu atitudine. Tudor Chirilă „strigă” prin toți porii: „fii tu”, „fii liber”, „gândește”, „exprimă-te”. Versurile trupei Vama vorbesc despre Viață, cu bune și cu rele, cu iubiri, cu despărțiri, cu drame, cu bucurii. Din punctul meu de vedere, textele reprezintă unul dintre atuurile trupei. Pe 12 octombrie, la Sala Polivalentă au prezentat în premieră albumul „Better”, primul în limba engleză din cariera lor. Având în vedere că publicul asculta pentru prima dată live piesele noi,  m-aș fi bucurat dacă organizatorii ar fi găsit o soluție pentru a afișa versurile pe ecrane sau dacă le-ar fi distribuit spectatorilor din sală. Spun asta pentru că, din păcate, joi seară nu am înțeles, nu am auzit toate cuvintele cântate de Tudor.
În afară de piesele de pe noul album, Vama a inclus în setlist și hituri precum „18 ani”, „Ultimul om”, „Perfect fără tine”, „Vara asta”, „Nu am chef azi”, dar și o piesă care nici măcar nu are variantă de studio, dar pe care nucleul dur la fanilor a votat-o pentru a fi cântată la bis: „Victoria ta” (mulți dintre cei aflați în sală nici măcar nu o știau, dar vă recomand să o ascultați). A urcat pe scenă și Larisa Mihăeș, care în sezonul 4 a făcut parte din echipa lui Tudor Chirilă la Vocea României. Am avut parte și de solo-uri de bas, baterie și keyboards, toate primite bine de public. De fapt, spectatorii au fost de nota 10 în acea seară. Rar vezi un public atât de atent la fiecare gest al artiștilor de pe scenă, dornic să participe, să se implice. La absolut fiecare piesă cunoscută, sala parcă se transforma într-un vulcan.
M-am bucurat să văd Sala Polivalentă aproape plină la un concert al unei trupe românești. Cred că singura soluție pentru ca artiștii să fie independenți, este ca publicul să îi susțină cumpărându-le muzica, plătind bilete la concerte. Cu cât iubitorii de muzică vor înțelege mai repede acest lucru, cu atât mai bine ne va fi nouă tuturor. Sper din tot sufletul ca trupa Vama să se bucure de succes și în afara țării. O merită din plin! A fost o seară inedită pe care nu o voi uita prea curând.