Marcel Platon: Long road to The Eagles

0
84

Cronică de Marcel Platon
 

The Eagles
The Eagles

 
Am plecat la sfarsitul lunii iunie catre Munchen, special pentru The Eagles… stiam ca este o ocazie unica, grupul nu canta foarte des in Europa, asa ca 1500 de km puteam sa fac pana acolo , ca sa vad o trupa care e inca in turneu de promovare a unui album lansat acum 4 ani- Long Road out of Eden – si care canta aceleasi piese de acum 40 de ani.
Unii au spus ca grupul este un Taj Mahal al istoriei Rock’n’Roll, iar dupa Thriller, albumul lui Michael Jackson, colectia Greatest Hits este urmatoarea la categoria cele mai mari vanzari la nivel mondial. E ceva, nu?
Vulturii sunt mai iubiti in State decat in restul lumii, dar eu sunt un caz subiectiv, pentru ca in anii 70 am inceput sa cant la chitara Hotel California, Take It Easy sau Lying Eyes, inainte de riff-urile de la Smoke on The Water sau It’s a Long Way to the Top (If You Wanna Rock ‘n’ Roll).
Era mai usurel si cucereai mai repede fetele cu baladele, dar cand intervenea treaba cu vocea …era o mare problema…La I can’t tell you why, piesa cantata de Timothy B Schmidt, trebuia sa fii scapete ( sau contra-tenor cum se spune mai nou), pentru ca vocea basistului este de neimitat!
Sa revin la concert, pentru ca nu vreau sa va spun cum sunt autostrazile din Germania, cum arata castelul Neuschwanstein , cum e la tara la nemti, ci vreau sa va spun cum arata Königsplatz, creat de arhitectul german Leo von Klenze, inspirat de Acropolele din Atena si finantat de Ludwig I. Nazistii au completat cu cateva cladiri si au folosit piata pentru paradele lor. Daca veti cauta pe wikipedia ii veti vedea pe Hitler si pe Mussolini langa templul onoarei!
In acest perimetru grandios erau asezate mii de scaune (nimeni nu avea voie sa stea in picioare, exceptie facand oamenii de ordine), iar dupa ce am dat un tur de recunoastere, am fotografiat scena si instrumentele.
A inceput sa vina lumea, iar media de varsta era 40-45 de ani, dar nu de acest aspect am fost surprins, ci de modul elegant in care sirurile de oameni se indreptau spre locurile lor si vorbele in soapta, ca si cum ar fi intrat intr-un lacas de cult! Chiar daca se vindeau bauturi racoritoare si bere, mancare si tricouri, nu am avut deloc senzatia ca sunt la picnic ( nu era fum, nu auzeam urlete, iar mirosurile erau de parfumuri fine).
In spate si in lateral orice bautura (de la apa la Jaggermeister) pleca de la 4 euro, iar garantia pentru pahar era 1 euro, ceea ce a dus la terminarea spectacolului la o vanatoare a putinelor pahare ramase in sectoarele celor care au platit un pret maxim pentru biletele de acces! Si asa a ramas un teren curat, fara a face nici cel mai mic efort! La 20.45 au intrat pe scena 9 muzicieni imbracati in negru si cei 4 vulturi ramasi in componenta: Glenn Frey, Don Henley Joe Walsh si Timothy B. Schmit! Prima piesa a fost o surpriza: Seven Bridges Road, o compozitie a unui muzician country-Steve Young– din 1969, dar facuta cunoscuta de The Eagles in anul 1980! Deschiderea a foat acapella si continuarea in maniera country! There are stars in the southern sky….. Apoi How Long, Take It To The Limit si – surpriza din nou – Hotel California a fost aleasa a 4a piesa, una dintre cele mai cunoscute compozitii, pe care credeam ca o vor canta spre final sau la bis! Si unde mai pui ca au cantat-o in stil… latino, cu solo de trompeta in debut! V-ati fi imaginat vreodata asta? Hahahahahha Ei bine, Eagles si-au imaginat-o!!!
Apoi o alta surpriza a fost alegerea unor piese din cariera solo a lui Don Henley, Joe Walsh si din cea a grupului James Gang in care a cantat Walsh!
Nu stiu cum fac sa sune atat de bine in 2011!
Concertul a depasit mult asteptarile mele, pentru ca in ciuda auditiei unor piese foarte vechi (de aici si atatia nostalgici prezenti la concert) primul lucru care m-a frapat la concert, a fost calitatea SUNETULUI! Apoi recunosc ca armoniile vocale a acestor muzicieni sunt electrizante! Pot afirma, fara nici o indoiala ca este unul dintre cele mai bune concerte la are am fost in ultimii 20 de ani!
Pe fundalul scenei se derulau secevente video la fiecare piesa , care aveau legatura cu ceea ce se canta, fie ca erau secvente din clip, fie filmari cu trupa din concerte si din afara lor, grafisme si animatie, colaje, cut-uri din jurnale, emisiuni de radio si talk show- uri, montate total neagresiv si rafinat, transland cromatic de la sepia si alb negru, la explozii de culoare!
Si la final vreau sa va spun un lucru: pentru prima oara am vazut cum cei de pe scena nu rugau spectatorii sa participe, sa ridice mainile sau sa cante odata cu ei…totul se intampla in mod natural, intr-un firesc al lucrurilor.
Nota bene: nu ratati sansa de a-i vedea pe acesti legendari muzicieni, daca aveti ocazia! Iar daca n-o aveti…. cautati-o!!!!
Lista pieselor din concertul de la Munchen , 26 iunie 2011, Konigsplatz:
Seven Bridges Road 
How Long 
Take it to the Limit 
Hotel California 
Peaceful Easy Feeling 
I Can’t Tell You Why 
Witchy Woman 
Lyin’ Eyes 
Long Road Out Of Eden 
Walk Away 
(James Gang cover)
The Boys of Summer 
(Don Henley song)
In The City 
The Long Run 
Life’s Been Good 
(Joe Walsh song)
Dirty Laundry 
(Don Henley song)
Funk #49 
(James Gang cover)
Heartache Tonight 
Life in the Fast Lane 
Bis
Take It Easy 
Rocky Mountain Way 
(Joe Walsh song)
Desperado

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here