Marky Ramone la Silver Church (4.12.2008)

0
7

1, 2, 3, 4.. cine nu e gata îl iau cu lopata
Ieri seară (4 decembrie) punkerii bucureşteni s-au adunat în Silver Church (Casa de Cultură a Studenţilor). Motivul este cât se poate de simplu: „dacă iubeşti punk-ul nu poţi să ratezi o întâlnire cu Marky Ramone, eu visez la concertul ăsta de când mă ştiu”, îmi spune Bimbo (34 de ani) trăgând adânc din ţigară şi răcorindu-se cu bere.
Am aflat că Pistolul cu Capse (trupa care a cântat în deschidere) urma să intre în scenă la ora 21.00, aşa că am profitat de timp pentru a arunca o privire prin club. Câteva sute de oameni purtau tricouri inscripţionate „The Ramones„, pe fond negru, portocaliu, roşu… fete, băieţi (o parte raşi în cap, restul ciufuliţi şi vopsiţi în culori vii), cu faţa plină de cercei, machiaţi strident, cu berea într-o mână şi ţigara în cealată. Cu un aer plictisit, Pinky (22 de ani, mi-a explicat că porecla i se trage de la solista ei preferată, Pink) îmi spune: „Abia aştept să înceapă. Sper să cânte şi I Wanna Be Your Boyfriend şi Judy Is A Punk. Sunt piesele mele de suflet”.
Pistolul cu Capse şi-a început recitalul la 21.10. Clubul era aproape plin şi băieţii s-au bucurat de o primire bună. Au declarat că sunt onoraţi să cânte pe aceiaşi scenă cu Marky Ramone & Blitzkrieg, ne-au îndemnat să le cumpărăm albumul proaspăt lansat şi după 40 de minute ne-am despărţit de ei.
La 22.05 a început nebunia! Marky Ramone, Michale Graves (ex-MISFITS) la voce, Alex Kane (AntiProduct) la chitara si Clare (AntiProduct) la bass şi-au făcut apariţia pe scenă. Ţipete, fluierături, aplauze, un val de bucurie s-a revărsat peste întregul club. Norocoşii din primul rând au dat mâna cu solistul. Prima piesă: Psycho Terapy! Nu s-au terminat ultimele acorduri din melodie, şi Clare strigă tare-n microfon: 1, 2, 3, 4! Şi se trece rapid la cea de-a doua piesă I Don’ t Care1, 2, 3, 4… următoarea… şi tot aşa.
Publicul a participat pe durata întregului concert. Au cântat piesă cu piesă, au ţopăit şi când nu au mai putut să sară au ţinut ritmul cu mâinile sau pur şi simplu şi-au scuturat puternic capetele. Din cauza agitaţiei nici berea nu a mai stat în sticle, a sărit şi ea peste toată grămada de oameni, vă pot spune că nu a scăpat niciunul nestropit din primele rânduri.
Piesele au fost cântate legat, cu trei excepţii. Michale Graves ne-a anunţat că urmează o piesă a lui Tommy Ramone, „un concetăţean de-al vostru”. De fapt, Tommy este originar din Ungaria (Erdélyi Tamás este numele lui real). A fost totuşi prea subtil pentru publicul din Silver Church. Abia când ne-a salutat cu „Heloooo Budapest”, au venit şi protestele spectatorilor.
Rock’N’Roll Radio, Something To Believe In, I Believe In Miracles, KKK Took My Baby Away, I Wanna Be Sedated i-au descătuşat pe fani. La un moment dat un băiat, aflat în primele rânduri, a fost luat pe sus şi purtat pe braţe, între timp, în spatele sălii o parte săreau, restul se împingeau unii în alţii.
La 22.59 Michale spune sec: Thank You şi coboară cu toţii de pe scenă. Recunosc, am fost uimită. mi s-a părut prea brusc, prea scurt. Spectatorii au cerut bis. Marky şi colegii au revenit imediat pe scenă. Au cântat 3 piese şi au plecat din nou. La 23.06 au revenit pe scenă pentru al doilea bis şi au încheiat concertul cu What A Wonderful World (în variantă punk) şi Blitzkrieg Bop. Înainte să iasă din scenă, Alex Kane a făcut o adevărată baie de mulţime, plonjând pe braţele spectatorilor care l-ar fi plimbat mult şi bine dacă nu-l recuperau cei care asigurau paza.
La final am cules câteva impresii din public. Vali si Georgeta Mustea (44, respectiv 39 de ani) mi-au spus că în tinereţe ascultau acest gen muzical: „acum ne-a mai trecut nebunia, dar am venit din curiozitate, chiar vroiam să-l văd pe Marky Ramone. Arată chiar foarte bine! Ne-am amintit de tinereţe chiar dacă nu mai avem energia puştilor de aici. De altfel am şi stat mai retraşi, în spate lângă pupitrul de sunet”.
Geo (27 de ani): „M-am simţit extraordinar. Mi-aş fi dorit să mai cânte. L-am atins pe Alex atunci când a sărit în mulţime!”
Anca (23 de ani): „A fost un concert beton. Diferenţă mare între ce fac ei şi ce fac ai noştri. Când au ajuns la I Wanna Be Sedated îmi venea să plâng de bucurie!”

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here