Monica Anghel, despre prestaţia României la Eurovision: „Nu ştiu ce sens are să mai participăm“

Articol preluat din Adevărul
Monica Anghel (43 de ani) a fost prezentă în platoul emisiunii „Adevărul Live“ pentru a comenta evoluţia trupei Voltaj pe scena Eurovision 2015. Artista a analizat schimbările la nivelul concursului şi a încercat să găsească reţeta succesului într-un astfel de show. Totodată, aceasta a vorbit despre pasiunea ei pentru echitaţie şi despre echilibrul pe care familia îl oferă.
(…)
„Adevărul“: Voltaj a ocupat locul 15 în clasamentul final de la Eurovision 2015. Cum priviţi această clasare?
Monica Anghel: În primul rând, Eurovisionul nu este un concurs uşor. În al doilea rând poţi să ai zeci de mii de concerte, cu zeci de mii de spectatori, dar când ajungi acolo este o presiune foarte mare. Cu toţii ne-am fi dorit ca România să ocupe o altă poziţie, am fost în anii trecuţi foarte aproape de locul întâi. Îmi este greu să spun dacă acolo este un joc geopolitic sau nu. Eu mă tot întrebam de ce ne tot chinuim să mergem la Euovision în fiecare an. Sunt bani foarte mulţi de cheltuit, oamenii se stresează foarte tare, nu ştiu dacă mai are rost să particiăm. Nu înţeleg ce legătură a avut Australia cu eurovisionul de anul acesta. Dar poate că dedesubturile sunt altfel.
Cum credeţi că privesc românii această clasare?
Mi-e greu să spun cum văd români această clasare. Sunt convinsă că piesa Voltaj va rămâne în mintea oamenilor, pentru că a fost difuzată, este un produs de marketing. Orice produs dacă este susţinut bine este imposibil să rămâne necunoscut. Piesa băieţilor de la Voltaj mi-a transmis o stare de echilibru şi de linişte. Eu când ascult piesa lor, prefer să fiu în maşină, în dreapta, să mă gândesc la ale mele. Mesajul social nu cred că a avut legătură cu Eurovisionul. Depinde de la caz la caz. Este o probelmă care se întîmplă în România, iar prin această piesă cred că Voltaj a reuşit să tragă un semnal de alarmă.
Despre piesa câştigătoare ce puteţi să îmi spuneţi? Este genul de piesă pe care o auzim la radio.
Din păcate ce se întâmplă acum pe radiouri nu prea spune nimic. Piesa suedezului este o piesă de radio. Realmente, mie nu mi-a spus nimic piesa câştigătoare. Mi-a plăcut piesa Italiei pentru că a avut melodie, iar acei băieţi au cântat foarte bine. Deşi mulţi spun că este o piesă veche, eu cred că arta este ceva ce rămâne. Lucrurile valoroase rămân întotdeauna. Poate peste câţiva ani nu o sa mai auzim această piesă a Suediei. Noi românii, deşi nu recunoaştem, avem nevoie de melodie la radio. Radioul este radio, iar clubul este altceva.
 
Cum vi s-a părut piesa Rusiei?
Din păcate piesa Rusiei mi-a scăpat, dar Rusia are un popor cu oameni foarte talentanţi, în pictură, în dans, în cinematografie, regie, actorie. Este un popor de oameni talentanţi, nu putem neglija aceste lucruri şi au şi o susţinere materială foarte puternică, ceea ce este foarte important.
Am merita şi noi o astfel de susţinere financiară de la Ministerul Culturii?
Teoretic da. Practic, e foarte greu să te ocupi de cultură într-o ţară în care sănătatea şi educaţia sunt la pamânt. Noi, ca ţară, trebuie să ne punem la punct cu ceea ce avem noi de făcut, astea sunt lucruri importante. Sănătatea şi şcoala. Bine, nu este obligatoriu ca toată lumea să aibă 12 clase, pentru că nu putem face cu toţii acelaşi lucru. În societatea noastră există oameni care fac copii pe bandă rulantă şi trăiesc din alocaţia acelor copii. După ce rezolvăm aceste probleme ne vom putea ocupa şi de cultură, să se ocupe Ministerul Culturii. Dar, pe de altă parte, sunt oameni cu potenţial financiar care ar trebui să susţină cultura.
Delegaţia României spune că organizatorii de la Viena nu au respectat toate cerinţele. „Suedia a avut o grafică impusă. Nu înţeleg de ce suntem trataţi de parcă am fi din ligi diferite“, a declarat Liana Stanciu. Cum credeţi că este văzută România în această competiţie?
Atunci când eu, împreună cu Marcel Pavel, am reprezentat România la Eurovision am fost foarte bine primiţi. Poate lucrurile s-au mai schimbat între timp, asta nu pot să spun. Eu la Eurovision nu vreau să mai merg pentru că sunt conştientă de faptul că eu mi-am făcut datoria alături de Marcel şi am deschis o poartă atunci, în 2002. Acum este timpul să meargă şi colegii noştri. Din câte am înţeles, detaliile legate de grafică, ar fi trebuit plătite. Poate noi nu am avut bani suficienţi, chiar nu ştiu. Dar nu cred că grafica este o problemă. Noi nu am avut niciun fel de grafică la Eurovision, dar am cântat impecabil. Eu şi Marcel comentăm şi astăzi despre cât de bine am cântat noi atunci. Avem senzaţia că a pus cineva un CD, am cântat impecabil. Noi nu am fost la niciun eveniment de promovare, am fost doar la conferinţele de presă la care trebuia să participăm, în rest, nu ne-am plimbat prin oraş, noi am fost ca într-un cantonament acolo.
Ce credeţi că s-a schimbat la Eurovision de la participarea dumneavoastră în acest concurs muzical?
Câteodată au fost piese foarte bune, altădată a fost show-ul mai bun decât piesa. Nu ştiu dacă, per total, Eurovisionul a devenit un concurs numai de show. Nu m-am gândit niciodată la acest lucru.
Credeţi că majoritatea cântăreţilor debutanţi, care se aud acum la radio, pot participa la Eurovision?
Nu. Este prea mare presiunea pentru ei. Aici cânţi live, iar mulţi dintre ei fac playback, nu trebuie să ne ascundem după deget. 95% dintre artiştii debudanţi nu au treabă cu o asemenea competiţie. Sigur, au grafica, au dansatori, dar nu aşa funţionează lucrurile. Pentru mine, un cântăreţ adevărat e acela care urcă pe scenă şi cântă două ore încontinuu live, cu o orchestră, impecabil. Poţi să faci un show, dar asta nu te face cântăreţ.
În 2002, alături de Marcel Pavel, aţi reprezentat România la Eurovision, în Estonia, cu piesa „Tell Me Why“. Practic, aţi deschis porţile României în acest concurs, aşa cum spuneaţi. Povestiţi-mi puţin despre acea experienţă. Marcel Pavel a spus că aţi avut foarte mari emoţii.
Noi am avut avatajul de a fi foarte buni prieteni şi ne-am susţinut unul pe celălalt. Pe scenă nu mai este nimeni alături de tine. Când am urcat pe scenă, ne-am luat pe mână şi am rămas aşa până pe la jumătatea piesei şi simţeam cum tremuram amândoi. Dar am cântat impecabil. A fost competiţie, noi am plecat a doua zi, iar în avionul de întoarecre spre casă am leşinat, de la stres, de la oboseală şi aşa mai departe. Eu câştigat multe concursuri, dar la toate mi-a fost foarte greu. Mi-am asumat întotdeauna actul artistic şi am plecat cu mereu cu gândul de a câştiga.
După participarea dumneavoastră de la Eurovision vi s-a schimbat viaţa într-un mod radical? Aţi beneficiat de o şi mai mare expunere?
Nu, viaţa mea nu s-a schimbat de loc. Noi am prins o perioadă destul de complicată, foarte mulţi au fost împotriva noastră, dar nu am înţeles de ce niciodată, pentru că este loc pentru toată lumea. Dar nu, nu am beneficiat de nimic.
Atunci, care e, de fapt, miza participării la Eurovision pentru un artist român?
Miza este că speri ca până la urmă să câştigi aceată competiţie, ceea ce este un lucru extraordinar atât pentru artist, cât şi pentru ţara respectivă. Apoi, ţara are nevoie de venituri pentru a organiza un asemenea concurs, uitaţi-vă cum a fost scena de anul acesta, de la Viena.
Articolul în întregime aici:
http://adevarul.ro/entertainment/muzica/adevarul-live-ora-1100-monica-anghel-comenteaza-prestatia-romaniei-eurovision-2015-1_556413d5cfbe376e359a1a69/index.html