OR FI MULTE SUFLETE DE ACEST GEN?

iunie 4, 2014

Vineri noaptea am difuzat o piesă cu Bob Dylan pentru că figura pe lista de solicitări, dar şi pe lista de concerte ale verii! Au fost câteva mesaje de mulţumiri, dar am nimerit şi unul cu următorul text:

„Ptr. acest expirat Dylan evreu fost traficant de arme în timpul liber, numai romanii snobi, prosti…starea lor permanenta…se mai duc la asemenea mumie. O ascultatoare a acestei emisiuni din 1993”

Poate veţi spune să nu acord atenţie unor astfel de mesaje, mai ales că-s anonime. Faptul că afirmă că ascultă din 1993 mă pune pe gânduri pentru că eu am început această emisiune în 2002, iar Vineri Noaptea în Direct a fost o emisiune pe care am părăsit-o din 1994, adică acum 20 de ani. Posibil să fi ascultat R.R.A. în tot acest timp, dar nu pe mine. Fiinţa l-a jignit pe Dylan, a jignit întreaga istorie a fenomenului pop-rock, a jignit ascultătorii care nu au sentimente antisemite precum şi publicul care a fost şi va merge la concertul lui Dylan. Implicit şi pe mine. N-am citit pe post acest mesaj. Din motive lesne de înţeles. Astfel de idei nu pot fi promovate nici măcar critic pe postul public. Sunt curios să aflu părerea voastră despre un astfel de mod de a gândi. Oare sunt mulţi cei care gândesc aşa?
P.S. Am descoperit încă un SMS care a venit după terminarea emisiunii. Iată ce scris„Pardon ascult emisiunea din timpul d-nei Moraru cand d.ta erai chibit”. Acum încep să înţeleg. Fanii doamnei s-au reactivat. Păi să reiau povestea. L.Popescu-Moraru m-a rugat, la mine acasă, să colaborăm la realizarea unei emisiuni de vineri noaptea. Era 1991. Am acceptat destul de greu (voi spune altă dată de ce). Am dat şi titlul, am propus o schemă, am fost co-realizator aproape doi ani, după care ne-am separat din motive despre care am mai scris. Cum nici după separare lucrurile nu s-au liniştit, am plecat în toamna lui 1994 la alt post de tadio. Am revenit prin concurs în 2002. Printre contracandidaţii mei s-a numărat şi L.P.Moraru (care era salariată a postului în timp ce eu eram un extern venit de la Radio Romantic!) Când şi cum puteam fi eu un chibiţ, aş vrea să aflu de la respectiva persoană, cea care-l urăşte şi pe Bob Dylan. Cum puteam fi chibiţul doamnei L.P.M. în condiţiile în care nu ştia limbi străine pentru a discuta cu invitaţi străini (pe care i-am adus la acea vreme) când muzica străină era adusă integral de mine, când sponsorul emisiunii era adus de mine? E neplăcut să fiu nevoit să explic toate acestea, dar o fac pentru că nu are cine s-o facă, iar mistificarea propriei cariere, istorii n-o accept în niciun caz! Vă pot spune acum şi faptul că am sunat-o pe doamna în cauză. E mai în vârstă, regretă că s-a născut în România, e convinsă că Dylan nu merită bilete atât de scumpe şi şi-a cerut scuze pentru tot restul. Nu toţi îmbătrânim identic! M-a ajutat să lămuresc aspecte delicate şi a fost surprinsă că un „chibiţ” a sunat-o şi i-a vorbit respectuos. Mă bucur că ascultă mai des Radio România Cultural, dar rămâne şi o susţinătoare a Psihologului muzical când vine Alexandru Andrieş! 🙂