„Roboțeii” de la Vocea României și X-Factor

0
136

vocea romaniei x factor 2015 (600 x 399)Articol de Iulia Radu
Sunt blocată într-o „lume” falsă. Pe Pro TV. La Vocea României. Telecomanda este departe, oboseala este mare, iar lenea învinge. Sunt hotărâtă să nu mă ridic din pat!  Am trecut și prin clipe mai grele, așa că mă decid să rezist. Nu trece mult și mă cuprinde revolta. Un sentiment mistuitor, apăsător, sufocant care m-a determinat să-mi dau ochii peste cap, așa cum nu o mai făcusem din liceu. Se caută artiști fără personalitate. Dar asta nu-i o noutate. Se scot „vedete” pe bandă rulantă. Există un „șablon” stabilit de „mai-marii industriei”, iar cine nu se „adaptează” e scos din „joc”. Sigur, n-am zis nicio noutate până acum… „Rețeta” e veche! Mașinăria de „spălat creiere” funcționează la capacitate maximă și „roadele” se văd (la nivel mondial, nu doar în România). Cine pierde până la urmă?! PUBLICUL care este „bombardat” cu astfel de „produse” de tip fast-food. Te uiți la acești concurenți și (aproape) toți au aceleași gesturi studiate, aceeași mimică, străduindu-se să mimeze cât mai bine trăirea autentică pe scenă. După o astfel de emisiune, singurul sentiment cu care rămâi este acela de gol, de pustiu. Concurenții vin de acasă cu ideea (și, probabil, aceasta este întărită de producători) că un artist, pe scenă, trebuie să își ducă mâna la frunte, trebuie să pară pătruns de text, trebuie să cadă și în genunchi dacă i se pare că undeva e un moment dramatic, trebuie, trebuie… trebuie pe dracu! Nu trebuie nimic. Doar să înțeleagă textul și să și-l asume. Știm cu toții cazurile unor artiști care chiar dacă nu cântă mereu „pe note”, trăirea și emoția pe care o transmit îi salvează în ochii publicului. Până la urmă dacă TREBUIE ceva, atunci poate că e necesar să fii consecvent cu tine, să abordezi teme care te preocupă, să crezi în ceea ce faci. Doar așa vei reuși să îi convingi pe spectatori de sinceritatea ta. Pe asta nu o poți repeta în oglindă. O ai sau nu.
„Poți să faci alegeri bune, sau poți să faci alegeri proaste în timpul unei piese”, îi spune Smiley concurentei din echipa lui, Ruxandra, care urma să cânte o piesă din repertoriul lui Amy Whinehouse. Dar cine stabilește dacă modul în care alegi tu să transmiți mesajul unei piese, este bun sau prost?! Există reguli de trăire a unei piese?! De ce să te bâțâi prin fața unor oglinzi și să cauți camera din priviri, dacă tu, ca artist, vrei să stai pe jos, turcește, și să cânți de acolo, pur și simplu?
Antrenorii au un mod bizar de a alege piesele pentru concurenți. De multe ori își „îngroapă” elevii fără milă. „Se potrivește timbrului tău, îți vine bine pe voce”. Tudor Chirilă îl laudă pe Armand: „ai câștigat un pariu cu tine. A fost cea mai bună interpretare a ta. Dacă ai transmis sau nu emoție, e o chestie subiectivă. Asta va decide publicul”. Asta e replica mea preferată: „publicul decide”. Trec peste faptul că niciodată nu este anunțat numărul votanților, nu știm niciodată câte voturi a primit fiecare concurent. Dar stau și eu și mă întreb: câți dintre cei care se uitau la TV în acel moment știau care este mesajul piesei „Perfect Day”? Câți telespectatori auziseră măcar de acest artist special, Lou Reed? Cât și ce a înțeles Armand din mesajul, din starea piesei lui Lou Reed? Din fața televizorului, a părut că a pornit la drum cu un handicap. De altfel, a și plecat acasă!
Dialogurile dintre antrenori sunt la fel de false ca „performance-ul” (e cuvântul preferat de Smiley în această ediție) unor concurenți. Contrele dintre jurați, atât la Vocea României cât și la X-Factor, sunt prost regizate. Cred că nici puștii de grădiniță nu se lasă păcăliți de „disputele” lor! Pavel Bartoș, cu topica lui inversă și strigăturile de rigoare, e tot mai greu de urmărit!
 
think outside the box cat (600 x 562)Veți spune: e un show de televiziune, aici e vorba de entertainment. De acord. Și n-aș avea nicio problemă dacă ar exista o alternativă. Dar ce te faci când oriunde te uiți, vezi același tip de artist?! Genul acela de artist care nu are nimic de spus, ăla care știe că e pe val pentru o perioadă determinată de timp (adică până când se satură „publicul” sau casa de discuri de el), dar încearcă să se bucure de momentul de glorie. Să ne înțelegem, nu-i condamn pe cei care visează la celebritate, din contră, îi compătimesc. Îi condamn pe cei care nu ne dau șansa să alegem. Îi condamn pe cei care au industrializat ARTA punând accent pe cazurile sociale (în detrimentul talentului real), impunând un șablon al starului și făcând din muzică „terenul lor de joacă”. Dar eu m-am săturat de „roboței”! Și de sentimentul că mi se dă cu forța doar produse de tip fast-food. Și asta este impresia pe care o am de fiecare dată când deschid televizorul, radioul sau Internetul (primele videoclipuri care îți apar pe Youtube sunt cele cu milioane de vizualizări făcute din „butoane”). Am totuși și momente de bucurie când Andrei Partoș primește în timpul emisiunii „Psihologul muzical” (Radio România Actualități) mesaje de la ascultători tineri (16 – 30 de ani) care nu ezită să adreseze întrebări reprezentanților caselor de discuri sau să comenteze și să critice situația în care a ajuns showbiz-ul românesc. Poate că nu-i totul pierdut, poate că sunt mulți oameni care gândesc „în afara cutiei” și care se vor exprima mai „apăsat” de acum înainte.
 
Mă șochează naivitatea concurenților care declară emoționați (de data asta pe bune!) că își doresc să meargă „mai departe”. Unde?! Ce e dincolo de Vocea României sau X-Factor?! După concurs „celebritatea” mai ține vreo două săptămâni pentru cel care câștigă. Apoi, dacă are noroc, își face o trupă și cântă în cluburi. Încă un motiv pentru artist de a fi frustrat. Se aștepta la glorie eternă după participarea la un astfel de talent-show, nu să ajungă să cânte la „beciuri”, sau cluburi obscure amplasate în subsolul unor clădiri vechi…  Asta putea să facă și fără participarea la un talent-show! Și apoi ajunge să se mintă pe sine că… de fapt asta își dorea: să fie un artist liber, să cânte ce vrea, când vrea… Brusc i se pare că mainstreamul (pe care-l dorise cu ardoare) „pute”, în timp ce underground-ul este cool. Și uite așa se devalorizează și scena underground, care în urmă cu câțiva ani, chiar însemna ceva!
Un singur artist m-a impresionat cu adevărat în 2015, dintre cei care s-au prezentat la show-urile de talent: Andrei Ioniță de la X-Factor. Restul e tăcere!

1 COMENTARIU

  1. Bine zis lucrurilor pe nume!…
    Stiu eu de ce nu dau absolut deloc atentie unor astfel de emisiuni… Daca a ajuns „Marele” Smiley sa dea sfaturi, e grav!… :))

  2. Iulia,
    Pana prin vara anului trecut nu urmarisem niciun episod din talent show-urile muzicale de la noi desi lucrez de niste ani in industria muzicala si ar fi putut fi util (sau nu). Odata cu cooptarea lui Tudor Chirila la Vocea Romaniei (cu care lucrez) am participat la fiecare repetitie si filmare din sezonul trecut si am cunoscut destul de bine toti concurentii din echipele lui (de anul trecut si anul acesta). Multe dintre observatiile tale sunt corecte. Multi dintre ei vin cu aspiratii imense si ajung ca dupa show sa fie dezamagiti. Altii au din start o strategie si nu isi doresc altceva decat expunere, apoi depinde de ei cum o folosesc. In urma sezonului trecut, am preluat in management 3 concurenti. Au inteles ca viata reala inseamna cu totul altceva decat show-ul tv. Nu au avut niciun concert de cover-uri (desi cererea a fost foarte mare) si au lucrat timp de un an de zile la compozitii proprii. Au inteles ca o cariera in muzica inseamna mai mult decat sa inveti o piesa si apoi sa o reproduci. DAR experienta de la Vocea Romaniei a fost extrem de utila pentru fiecare dintre ei. Au invatat lucruri la fara frecventa si le vor fi de ajutor in cariera. Singura parte rea e presiunea care vine la pachet cu participarea in show. Lumea vrea sa te consume repede, sa vii cu continut imediat, altfel te uita. Dar daca vrei sa vii cu continut de calitate, ai nevoie de timp.
    Ma suprinde observatia ta legata de comentariul lui Tudor fata de Armand. Mi se pare ca te contrazici in afirmatii. Oricat ar vrea artistii sa fie speciali si sa faca muzica de amorul artei, publicul conteaza. Mult. Nu cred ca trebuie sa faci muzica (numai) pentru public, dar daca alegi sa-l ignori complet, poti la fel de bine sa canti in baie. Emotia chiar e o chestiune subiectiva. O dovedesc mesajele private si comentariile pe care le primesc antrenorii si in care sunt certati pentru unele dintre deciziile lor. Oamenii de acasa simt altfel lucrurile si nu toti simt la fel. Oricum, comentariul lui Tudor se referea la mai mult decat se putea intelege la TV. Armand sigur a inteles… Sigur, multi nu au inteles mare lucru din Just a perfect day, dar daca 10 telespectatori care nu cunosteau piesa au dat o cautare pe YouTube ca sa asculte originalul, eu cred ca e un castig.
    Concluzia mea dupa 2 ani prin backstage e ca Vocea Romaniei e un show de televiziune (si atat!) si fiecare concurent sau antrenor trebuie sa stie ce cauta prin participarea la emisiune. Multi dintre cei pe care i-am cunoscut eu au ramas cu o experienta frumoasa, unii s-au ales cu cate o cariera.

    • De acord cu tine: este un show de televiziune şi atât! Repet daca „industria” ar oferi o alternativă publicului, nu ar fi nicio problemă. Dar publicul e „bombardat” doar cu produse de tip „fast-food”. Deschide radioul, televizorul, Internetul si vezi aceleasi nume. „Producătorii”, „casele de discuri”, în goana lor după bani făcuţi rapid şi uşor, preferă să „consume” tineri (care de altfel nu au nicio vină) care nu cer bani mai mulţi, acceptă cu destulă uşurinţă să facă compromisuri, pentru ca mai apoi să fie abandonaţi de cei care i-au cocoţat pe un piedestal. Pe Loredana Ciobotaru, de exemplu, am văzut-o prima dată la Festivalul de la Mamaia, apoi la Vocea României. După care… tăcere. A fost în emisiunea lui Andrei Partoş de două ori, iar publicul a plăcut-o foarte mult. E foarte talentată, are ceva de spus şi ar putea fi sprijinită mult mai mult. E doar un exemplu dintre cei care meritau mai multă atenţie din partea aşa-zişilor producători, cunoscători…
      Între noi fie vorba, nu văd nimic rău în a cânta coveruri. Până la urmă toate trupele mari au cântat în cluburi, au abordat piese din reprtoriul altora. Nu e nicio ruşine. Atâta timp cât canti piese care înseamnă ceva pentru tine, ca artist, nu ai cum să dai greş. Selecţia este foarte importantă.
      În ceea ce priveşte comentariul lui Tudor… Tocmai asta subliniam: selecţia pieselor este foarte importantă. Mie, ca simplu telespectator, Armand mi-a lăsat impresia că atunci a auzit de piesa respectivă, că nu a înţeles mesajul… Armand nu e de condamnat! Am dreptul să mă întreb de ce ar alege un antrenor (oricare ar fi el) o piesă mai puţin cunoscută publicului larg…. Îi creează respectivului concurent un handicap. Nu putem să aruncăm mereu pisica în grădina „publicului”. Dacă doar 10 oameni au înţeles ce e cu Lou Reed, atunci despre ce vorbim?! Normal că nu simţim toţi la fel, ar fi culmea să fie aşa! Ne-am plictisi teribil! Dar… Nu e corect să spunem: „gonim după audienţă, e doar un show TV, dar vrem să facem şi educaţie muzicală”. Hai să nu fim ipocriţi!

      • Iarta-ma, dar te contrazici. Pe de-o parte te deranjeaza ca la radio si TV auzi numai produse de tip fast-food, pe de alta parte reprosezi ca un antrenor aduce la Vocea Romaniei o piesa mai putin cunoscuta. Atata timp cat un concurent canta bine si transmite, nu va fi dezavantajat de cat de cunoscuta este sa nu piesa respectiva. Daca vrei, iti dau oricate exemple vrei din sezonul trecut. Armand nu a inteles nici mesajul piesei cantate la dueluri, o piesa foarte cunoscuta. I-a iesit piesa doar in momentul concret al duelului, dupa multe repetitii in care era complet blocat.
        Traim niste vremuri in care daca esti talentat nu te opreste nimeni sa compui o piesa si sa o urci pe Soundcloud sau YouTube. Nu ai nevoie neaparat de un studio scump sau o casa de discuri. Ma deranjeaza ca se transmite ideea ca tinerii talentati sunt lipsiti de optiuni in absenta unei case de discuri. O casa de discuri (in Romania) nu te face superstar, asa cum nici un show de televiziune nu te face artist.
        Da, producatorii si casele de discuri vor bani. Dar nu as spune ca „aristii” nu au nicio vina. Si ei isi doresc bani si faima, altfel nu ar semna contracte pe care nu le inteleg si care ii ingroapa. Si daca sunt de acord ca pe TV si radio vedem/ auzim aceeasi muzica de tip fast-food, pe Internet avem optiuni. Nu ma obliga nimeni sa ascult Inna, cand pe YouTube sau Deezer gasesc orice alta muzica imi doresc. Asa cum nici pe Loredana Ciubotaru presupun ca nu a obligat-o nimeni sa semneze cu Global Records, o casa de discuri/companie de booking si management care lanseaza hituri pe banda rulanta cu alti artisti.

        • Nu mă contrazic deloc. Da, mă deranjează ce văd la TV și ce ascult la radio. Da, selecția pieselor la show-urile de talent (la Vocea României, în cazul de față) lasă de dorit. E slabă! E făcută de multe ori fără cap! Singură ai spus că oamenii nu simt la fel. Și ai dreptate. Asta cu „câtă emoție transmite artistul”, este relativă. Ai spus-o chiar tu mai sus. Chiar și Tudor a spus-o în emisiune. Nu e niciun secret pentru nimeni că PUBLICUL VOTEAZĂ CONCURENTUL (fie pentru că-l cunoște, fie pentru că îi e simpatic) și PIESA. E aiurea să pui pe picior de egalitate un concurent care interpretează un superhit cu unul care interpretează o piesă mai puțin cunoscută.
          De ce să dai cuiva să cânte o piesă pe care nu o înțelege? Al cărei mesaj nu și-l poate asuma? Omul ăla e robot? Sau e artist? ARTISTUL trebuie să aibă libertatea să cânte ce simte. De ce l-ai obliga să repete o piesă pe care nu o înțelege, care nu i se potrivește??
          După cum ai spus și tu, Vocea României și X Factor sunt emisiuni de divertisment. Atât. Te rog, nu-mi insulta inteligența spunându-mi că acolo se face și educație muzicală. 🙂 E jenant! Nu poți să-mi spui că dacă l-a „aruncat” cineva pe Lou Reed printre alte 10 piese comerciale (care s-au auzit în draci pe toate posturile de radio), a aflat România ce-i cu acest artist… Repet. Să nu fim ipocriți. Una e să vrei să pari interesant cu orice preț și să alegi doar artiști mai speciali, mai puțin cunoscuți, și alta e să îi determini pe oameni să asculte și alte genuri de muzică.
          Tinerii talentați sunt lipsiți de opțiuni și atât. Cu sau fără studio, cu sau fără case de discuri, nu vor reuși mare lucru dacă nu acceptă să facă compromisuri. Asta cred că știe toată lumea. Partea cu Youtube sau Soundcloud e o prostie! Ca să îi cauți, trebuie să afli că există. Nu poate fi totul la mâna hazardului: „pun pe Youtube piesa mea și poate am noroc și ajung la ea câțiva oameni”. Când alții beneficiază de publicitate masivă, când altora li se „umflă” vizualizările pe Youtube ca să apară cât mai în față în motoarele de căutare, tu poți să-mi spui că Internetul rezolvă ceva pentru un tânăr talentat care nu are casă de discuri?

  3. a mai fost o concurenta.. Marcela Scripcaru – Lie Ciocarlie .. tot din Chisinau. Dumnezeeeuleee cum a cantat fata aia… imi tot aduce aminte de melodia din al 6-lea element.. Sa o ascultati.. a fost geniala si ea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here