Să-i spunem Leonardo?

Articol de Maria Andrieș publicat în Gazeta Sporturilor
La întoarcerea de la Groznâi, Răzvan Burleanu şi-a amintit că e un as în medicină. L-a pus la punct, încă o dată, pe Pompiliu Popescu. „Ar trebui să ne uităm la cariera sa de la naţională, la preţurile de achiziţie la medicamente… Şi o să vedeţi ce fel de persoană este”. Cum ar veni, spune-mi cât dai pe ibuprofen, să-ţi spun cine eşti!
Burleanu se pricepe şi la justiţie, le-a dat clasă judecătorilor din Dosarul Dezafilierii Craiovei. De curând, şeful Federaţiei a demonstrat o anumită înclinaţie spre matematici superioare. A calculat şansele de calificare la CM 2018, după teorema mare a lui Fermat, dar şi după teorema mică, de pe locul doi.
Societatea, ţapul din oglindă
De asemenea, sociologia nu are taine pentru un atare spirit enciclopedic. I-ar putea da lecţii şi blogger-ului oficial al FRF, Vasile Dâncu. „Echipa naţională”, a sondat Burleanu, „e o reflexie foarte clară a fotbalului din Liga 1 şi a societăţii româneşti”. O emanaţie a grătarului, o chintesenţă a şpriţului, adică o bulă, un ersatz cu gel în păr al mentalului colectiv. Păcat că societatea românească, remarcata etapei, e mereu sărită de la premieri. Când reflexia ei ia bani de la UEFA, societatea nu se alege cu nimic. Nici oglinzile nu mai sunt ce-au fost. Nu te poţi baza pe ele.
Dar cel mai bine şefii FRF se pricep la afaceri. Nu acceptă critici la acest capitol nici de la întreprinzătorul Prunea: „Să mulgi bani publici nu este un atribut al unui manager veritabil”. A vorbit magnatul terenurilor de minifotbal, cel care participa de unul singur sau în familie la licitaţii organizate de primării.
Doar la partea „securistică” mai are de lucrat şeful FRF. Deşi nu s-a sfiit să fie confundat cu un politician sau altul, toată lumea l-a descoperit. Poate că asta era şi ideea. O fi agentul cu clopoţei, care sperie şoarecii sau măcar îi stresează. Bine că nu e spion, Doamne, fereşte secretele ţării! Ar răsufla în prime-time la TVR.
Oricum, semn clar că e securist modern, se simte urmărit. Şi-a dat seama la ultimul filaj, înaintea meciului cu Polonia: „În această perioadă, am văzut multe persoane care stăteau după colţ şi aşteptau cu nerăbdare primul meci pierdut, primul eşec”. Ei pândeau „naţionala”, Burleanu îi pândea pe ei, ţinând strâns de coada tigăii, ridicolul îi pândea pe toţi, ca un frate mai mare.
Puteți citi articolul în întregime aici:
http://blogsport.gsp.ro/andries/2016/11/17/sa-i-spunem-leonardo/