Serialul „Geambașu vs Geambașu” dă o nouă dimensiune penibilului

martie 11, 2018

Articol de Iulia Radu
Deși am citit chiar prima postare pe Facebook a lui Călin Geambașu și apoi m-am tot „lovit” de „scandalul anului” la TV, n-am scris niciun cuvânt despre acest subiect până acum. De jenă. Da! Un profund sentiment de rușine mi-a colorat obrajii și mi-a înăbușit cuvintele de fiecare dată când am văzut „cazul” dezbătut la TV și în presa online. Tot ce am putut să fac, a fost să spun în gând „Doamne ferește!” și să încerc să evit subiectul pe cât posibil. Dar știți vorba „ferește, ferește, pân’ te nimerește!”… are și răbdarea mea o limită, iar în această seară (sâmbătă, 10 martie), când am văzut scris pe burtieră, la Antena 3, „Jihad în familia Geambașu, războiul continuă”, rușinea a lăsat loc dezgustului. Este peste puterea mea de înțelegere, de ce o familie respectată și iubită în România luptă cu atâta îndârjire să-și „îngroape” în penibil renumele, reputația, onoarea câștigate prin multă muncă. Vorbim despre Petre Geambașu, unul dintre cei mai apreciați artiști ai noștri, un profesionist recunoscut, și despre Călin Geambașu, un tânăr extrem de talentat, serios, care a câștigat respectul colegilor și al publicului prin muncă multă. Cum au ajuns cei doi să fie mai penibili decât Bianca Drăgușanu și serialul despre viața ei tumultoasă, este ceva ce nu voi înțelege vreodată. Călin este ferm convins că face bine ceea ce face, că-i o victimă și că din experiența lui vor învăța și alții. Sanchi! Adică toată acțiunea lui are și un scop nobil: trage un semnal de alarmă față de problemele cu care se confruntă cei mici în propriile familii. Simplul fapt că, mai nou, Călin „discută” prin diverse emisiuni cu avocatul părinților lui, îmi pune un nod în gât și cârcei în degete. Poate fi ceva mai trist decât să vorbești despre parenting cu avocatul părinților tăi?! Am citit multe biografii ale starurilor rock mondiale. Aproape toți au povești de viață care pot fi transformate ușor într-un film bun, aproape toți au avut probleme de adaptare, conflicte cu părinții, dar n-a făcut niciunul din asta un serial transmis în show-urile mondene. Și până la urmă, de ce ar coborî cineva de bună voie atât de jos în mocirlă?! Tot circul acesta mediatic stârnit în jurul familiei Geambașu, nu ajută de fapt, pe nimeni. Singurul lucru pe care-l demonstrează cu succes este faptul că dacă n-ai demnitate, dacă nu știi când să te oprești, pierzi într-o secundă tot respectul pe care l-ai câștigat într-o viață întreagă. Tocmai l-am auzit pe Călin Geambașu spunând: „părinții mei sunt de rușine națională” și „i-am oferit șansa izbăvirii, șansa mântuirii tatălui meu”. Gata! Îmi ard obrajii. Mi-e rușine de rușinea lor. Vorbele sunt de prisos. Sper doar, să se termine mai repede acest spectacol de prost gust.
În loc de concluzie, îmi stăruie în minte câteva întrebări:
Oare copilul lui Călin este afectat sau nu de tot acest scandal?
Nu era mai bine dacă tânărul Călin scria toate acestea într-o carte autobiografică?
Cât de sănătos este să prezinți publicului la ore de maximă audiență o relație dezastruoasă tată-fiu? CNA-ul nu are nimic de spus?
Era un capăt de țară dacă ar fi mers amândoi la psiholog și/sau psihiatru, în loc să încerce să-și „repare” relația la TV?