Tiberiu Albu, rockerul de la „Vocea României“, la Adevărul Live: „Am început cu muzica populară“

0
87

Interviu de Roxana Moisă şi Alexandra Constanţa, preluat de pe site-ul Adevărul.ro

Foto de Eduard Enea, Adevărul.ro
Foto de Eduard Enea, Adevărul.ro

Tiberiu Albu, câştigătorul celui de-al patrulea sezon al „Vocii României“, a fost prezent în studioul Adevărul Live. Chiar înainte de Sărbătorile de iarnă, tânărul a primit cel mai frumos cadou: marele trofeu al talent-show-ului muzical de la Pro TV. Ce s-a întâmplat de atunci cu Tiberiu Albu, ce planuri are, dar şi care este povestea sa, ne-a povestit chiar el.
Tiberiu Albu (22 de ani), elevul lui Tudor Chirilă, a fost desemnat „Vocea României“ în al patrulea sezon al show-ului de la Pro TV, devenind astfel prima voce rock care câştigă râvnitul trofeu şi premiul în valoare de 100.000 de euro.
Pentru Tiberiu Albu drumul la „Vocea României“ ar fi putut să se oprească în etapa Duelurilor, atunci când primul său antrenor, Smiley, a ales un alt concurent să meargă mai departe. De altfel, acesta a şi fost cel mai greu moment din toată competiţia, după cum a mărturisit Tiberiu pentru „Adevărul“, dar a doua şansă i-a fost oferită de Tudor Chirilă, care l-a salvat şi l-a luat în echipa sa.
 
Tiberiu Albu este student la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Timişoara. Talentul muzical i-a fost descoperit de tatăl lui, care l-a încurajat să urmeze această cale. Tânărul cântă la chitară şi muzica rock ocupă un loc special în viaţa sa. Deşi nu a urmat cursuri de canto niciodată, talentul său fiind nativ şi cultivat prin muncă şi determinare, Tibi a făcut show pe scena de la „Vocea României“ cu melodii precum „Dream On“, a trupei Aerosmith, şi „Shook Me All Night“, semnată de AC/DC.
 
El a devenit un adevărat fenomen în reţelele sociale, reuşind să-i facă pe rockerii din toată ţară ţară să urmărească emisiunea de la Pro TV doar pentru a-i vedea apariţiile.
 

Cele mai importante declaraţii

Tiberiu Albu VOCEA ROMANIEIA trecut o luna de la finala „Vocea României“. Ce ai facut imediat după asta? Bănuiesc că ţi-au trebuit câteva zile ca să te dezmeticeşti. 
Tiberiu Albu: Am avut nevoie de două săptămâni de pauză, am avut câteva nopţi în care nu am dormit deloc, aveam un zâmbet foarte larg pe faţă, mă uitam la tavan şi râdeam, dar după acea pauză am început să lucrez la câteva piese. Sper să le termin cât mai repede pentru a oferi publicului ceea ce îşi doreşte.
Cum ai sărbătorit?
Am simţit nevoia să mă întorc acasă, la Orăştie, am avut câteva zile de linişte alături de părinţii mei şi de prietenii mei, nu am făcut nimic special. Am primit foarte multe mesaje de susţinere, mulţumiri. Felul în care am rezonat cu publicul şi am primit energia înapoi a fost ceva extraordinar, m-am simţit foarte bine de sărbători. Au fost cele mai frumoase sărbători.
Bănuiesc că ai devenit un soi de vedetă locală.
Oriunde am mers în Orăştie, oraşul este mic, mă ştia lumea şi înainte, dar acum la absolut fiecare colţ: „Salut, Tibi! Ce mai faci? Cum eşti?“, fac doi paşi şi din nou: „Salut, Tibi!“ (Râde)
Apoi, după ce te-ai „liniştit“, ai analizat, ai făcut un plan? Singur, te-a consiliat cineva?
Momentan, lucrez singur la piese. Încerc să construiesc nişte idei personale, să transmit o chestie foarte intimă publicului, probabil aceeaşi emoţie pe care am transmis-o şi cu „Dream On“, o piesă pe care am reuşit să o interiorizez, să captez acel sentiment pe care l-am avut atunci când am cântat-o.   Am cochetat cu partea de creaţie, este o nouă provocare pentru mine, pe care am îmbrăţişat-o cu cel mai mare drag, şi cu ajutorul lui Tudor şi al câtorva prieteni voi reuşi să scot un produs, o piesă prin care să transmit emoţia de care vorbeam exact aşa cum îmi doresc. Îi cer sfaturi lui Tudor, suntem prieteni.
Ai păstrat legătura cu vreunul dintre concurenţi, te-ai apropiat de cineva în timpul emisiunii „Vocea României“?
Sincer, m-am apropiat de multe persoane din competiţie, a fost foarte frumos pentru că în loc să fim rivali, ne-am apropiat foarte mult. Chiar acum câteva zile am vorbit cu Vladimir Pocorschi şi îmi spunea că are câteva idei cu care am putea lucra şi sunt curios să văd la ce s-a gândit.
Tu l-ai ales pe Smiley ca antrenor, iar el a renunţat la tine în etapa Duelurilor. Ce ai simţit atunci? Acela a fost cel mai dificil moment din toată competiţia?
Vladimir e un om foarte liniştit, am pornit cam de la aceeaşi gândire, ascultam aceeaşi muzică şi ne-am apropiat, nu a contat ce s-a întâmplat în concurs, am rămas la fel de buni prieteni.   Nu m-am gândit nici la Vladimir, nici la Smilye, m-am gândit că eu faţă de mine îmi doream să-mi demonstrez mai multe, să încerc să rezonez mai mult cu publicul, era doar o chestie de ştacheta pe care îmi doream să mi-o ridic. Când am văzut că s-a terminat totul, am rămas fără aer, nu m-am concentrat prea mult pe acel moment, îl priveam pe Tudor şi Tudor mă privea înapoi, au fost câteva secunde de super tensiune, dar momentul acela s-a transformat foarte greu în ceva frumos. Şi în continuare îi mulţumesc lui Tudor pentru şansa pe care mi-a dat-o să demonstrez că mă pot ridica la un nivel mai înalt.
De ce iniţial ai optat pentru Smiley?
A fost un moment dificil, indiferent dacă m-aş fi gândit înainte sau nu. Sincer, mă aşteptam să se întoarcă doar unu sau niciunul, când s-au întors toţi patru am avut un şoc, iar legătura cu gândurile pe care le avusesem s-a tăiat. Cred că cea mai mare conexiune pe care am făcut-o a fost privirea, Smiley m-a privit într-un fel anume, sunt lucruri de prezenţă scenică pe care le pot învăţa de la el. Mă consider foarte norocos că am avut şansa să fac parte din două echipe.
Te-ar fi tentat să încerci să abordezi şi altceva decât rock? În finală a fost Fantoma de la Operă. Dar altceva, din zona pop, soul? Ţi s-ar fi potrivit? Se spune că un artist trebuie să fie totuşi, versatil, chiar dacă excelează într-un anumit gen muzical.
Piesele alese au fost decizii luate împreună cu Tudor, nu mi-a impus el nicio piesă. Eram dispus să încerc şi alte lucruri, dar nu cred că îmi permitea emoţia, eram foarte crispat şi nu puteam să mă gândesc la foarte multe lucruri. Aveam nevoie de o conversaţie cu Tudor la fiecare etapă, pentru că el mă liniştea şi îmi dădeam seama că trebuie să rămân cu picioarele pe pământ şi să ofer tot ce am mai bun. Nu ştiu dacă e surpriza foarte mare, dar eu multă vreme am cântat muzică uşoară, piese de la Holograf, doar de câţiva ani am început să cânt rock, dar simt că rezonez altfel cu piesele rock sau mai precis cu ce reprezintă ele, libertatea, felul în care prezintă anumite emoţii, mi-e mult mai uşor să mă leg de aceste piese rock.
Ce ai făcut înainte de „Vocea României“?
Când aveam cinci ani mergeam la bunica şi aveam un casetofon mic, mama îmi recitea poezii, tata fredona piese vechi, iar eu încercam să pun partea de poezie peste muzică şi ei înregistrau. Şi acum am o casetă foarte, foarte veche. Am decis într-un final să fiu serios în ceea ce priveşte muzica şi am început să cânt muzică populară, am participat la un concurs în Orăştie, a fost o experienţă groaznică, a fost prima dată când urcam pe scenă. Am mai participat şi la alte competiţii. Parcă mă obişnuisem cu muzica, am crescut cu ea, am început să abordez şi alte piese de la Bere Gratis, A.S.I.A. – Trenul pierdut“, o piesă pe care am cântat-o de nenumărate ori -, Holograf. Cântam peste tot, tot timpul. Am cântat şi la mare, şi la schi, şi la bal, peste tot unde am fost. Cum spunea şi Vlad Pocorschi că nu poate renunţa la chitară pentru că nu se simte natural, eu nu mă pot opri din cântat. Sunt pionierul familiei, vocea mea vine dintr-un fel de răzvrătire faţă de mine, simt nevoia să fac ceva, simt că este ceva ce pot să transmit şi să rezoneze cu o persoană. Cred că cel mai mare atuu al meu e că atunci când sunt cu o persoană în cameră mi-e mult mai uşor să comunic, dar vreau să învăţ să transmit sentimentele de deschidere, de linişte şi de înţelegere unui public mai larg.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult din tot acest parcurs la „Vocea României“? Care a fost momentul tău preferat, în ceea ce te priveşte, evident?
„Dream On“ a fost o piesă scoasă din tolba cu surprize a echipei lui Tudor. Evident, erau multe piese la care m-am gândit, dar şi multe la care nu m-am gândit. Într-o zi m-a sunat Tudor şi mi-a zis să încerc Aerosmith, „Dream On“, doar am dat drumul piesei şi am decis că vreau să o cânt. Mesajul piesei este unul cu care am rezonat imediat, cred că toată lumea are un vis, toată lumea are un vis dimineaţa, noaptea, visul continuă, cred că ar fi o viaţă foarte tristă dacă nu am avea un vis. Am trăit pe marginea prăpastiei cu stresul şi munca de la „Voce“.
Led Zeppelin a fost prima trupă de rock pe care am ascultat-o. Până la sfârşitul liceului am fost o persoană foarte, foarte, foarte timidă, nu vorbeam, încercam să nu socializez foarte mult, dar după ce am ajuns la facultate, mi-am dat seama că e şansa mea să mă exteriorizez, să încep să-mi spun gândurile, am avut şi mici probleme, nu puteam merge în diverse locuri, nu aveam bani să merg la schi şi s-au strâns mai mulţi nervi, aşa că am format o trupă şi prima piesă pe care am vrut s-o cânt a fost de la Nirvana, „Breed“, mi-a plăcut pentru că o ţinea într-o constantă furie, am repetat cinci-şase luni aceeaşi piesă. Îmi plăcea să cânt acea piesă, cântam dimineaţa, seara mă durea gâtul şi în perioadele în care nu mai puteam cânta, am căutat alte trupe şi am dat de Led Zeppelin, dar nu am încercat niciodată să cânt, nu i-am oferit şanse reale. Tudor m-a convins să încerc şi a fost un lucru de care chiar am fost mândru.
Ce ai învăţat de la Tudor Chirilă?
Să am încredere în mine, mai presus de toate. Am doar 22 de ani, nu ştiu în ce măsură îmi permit să spun chestia asta, dar deseori îmi pun probleme dacă pot face anumite lucruri şi am apreciat şi prietenia lui Tudor şi figura părintească, când aveam nevoie de un sfat, el mi-l dădea ferm şi concis şi cred că asta m-a ajutat cel mai mult.    Lucrul care mi-a plăcut cel mai mult la Tudor a fost că pe toţi i-a tratat egal, şi din punct de vedere al timpului acordat, al emoţiilor transmise, el a fost acolo, legătura pe care am avut-o fiecare cu Tudor a fost cel mai preţios lucru pe care l-am câştigat.
 
Crezi că s-a schimbat sau se va schimba cu-adevărat mentalitatea? Că genul rock va fi mai ascultat, mai promovat pe radiouri, în showbizul românesc, în general? 
Cred că am ajuns toţi, şi ca public, şi ca artist, şi ca industrie, suficient de deschişi, când o piesă este bună, este bună, nu contează ce gen este, nu contează cât e de scurtă sau de lungă, nu contează dacă o cântă un băiat sau o fată, pur şi simplu e bună şi cred că asta se aplică şi în cazul rockului.
 
Urmeaza sa lansezi ceva? Ai lucrat la ceva pana acum? Ai primit propuneri pentru piese, videoclip?
Nu am vorbit cu Tudor despre colaborări, ne-am gândit pe termen scurt, eu sunt cu braţele deschise pentru orice fel de idee. Nu ştiu dacă va fi un album sau doar câteva piese, vreau să fie cât mai real, cât mai personal, ca oamenii să poată să se conecteze. Sunt două puncte de vedere: cel bun şi cel rău, eu încerc să reduc din cel rău.Chiar îmi doresc să-mi dedic tot timpul muzicii, fie că sunt concerte, fie că sunt piese, fie că sunt luni întregi de scris două versuri, nu contează atâta timp cât pot să cânt şi să scot la suprafaţă ceea ce simt este perfect.      E onorant când vine o persoană, pe care nu ai văzut-o niciodată, şi se bucură, îţi zâmbeşte, îţi mulţumeşte, e un lucru pe care nu-l pot cumpăra banii, te loveşte. Primul lucru pe care vrei să-l faci e să-i întorci gestul frumos, să zâmbeşti şi să-i asiguri că în continuare vei fi acolo.  Vreau să-mi termin facultatea, îmi place foarte mult partea dinamică din viaţa mea, îmi consum toată energia şi mă face să mă simt mai viu, când mă pun în pat, adorm fericit. Vreau să-mi iau permisul şi apoi voi veni în Bucureşti pentru că şi eu cred că aici pot da din coate cel mai mult.   Am făcut 12 ani de karate, nu m-am ocupat serios, a fost un mod de viaţă, mă relaxam după ore, la fel cum cânt rock şi încerc să exprim emoţia care se adună, la fel se întâmplă şi cu corpul, voiam să am o activitate care să-mi permită să disip energia acumulată. Sportul va face tot timpul parte din viaţa mea, la fel ca şi muzica.
Ce vei face cu banii, premiul de 100.000 de euro?
Am un plan, sper să-l îndeplinesc. Pentru mine este o sumă mare, vreau să-mi iau o maşină, o să încerc să-mi construiesc un mic home studio şi o să-mi acord timp liber. Pentru mine acest premiu chiar înseamnă o schimbare. Nu am stabilit nicio apariţie, vreau să am eu piesele mele, nu aş vrea să ţin vreun concert. Lucrez din greu şi îmi doresc la fel de mult să cânt. Dar vreau să pot să dau o parte din mine publicului pentru a întoarce gestul frumos pe care l-a făcut pentru mine.
sursa: Adevărul.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here