Am scris la nervi, acum 10 ani, că nu mai merg la un concert Tom Jones, ca să rămân cu imaginea lui din 2013. Un clișeu tâmpit. De ce la nervi? Veți afla citind cronica de atunci (click aici). Important e că de atunci m-am dus într-un picior (eram proaspăt operat) la Cluj în 2019 (cronică povestită la un Foc de P.A.E. – click aici pentru a urmări) și am fost și pe 18 iunie 2023. Nici nu mai zic la ultima întâlnire. Omul e fenomen. Poate vine și la 85 de ani. Poate și la 100. Oricum va face eu tot cu 9 ani mai puțin voi avea. A împlinit 83 pe 7 iunie.*
Încep cu partea bună, frumoasă, apoi voi expune criticile adresate organizatorilor. Un repertoriu puțin schimbat față de vizita precedentă, dar e firesc, odată ce turneul se numește Surrounded By The Time, album ieșit în 2021, în plină perioadă pandemică.
Sala Palatului arhiplină, public cald, fierbinte chiar. Omul a început la 20.00 fix. A cântat fără cusur, a beneficiat de sunet foarte bun, are o trupă foarte bună, pe care am mai lăudat-o. Cu trecerea anilor pare că se bucură tot mai mult de întîlnirile cu publicul. Cred că așa face peste tot. La noi a fost la Cerbul de Aur, a fost la un Vanghelion, a fost în 2011 (v-a povestit Iulia cum a fost – click aici) și apoi celelalte vizite despre care am amintit. Strucura recitalului e adaptată condiției fizice și vocale actuale, dar nu pare că s-ar menaja foarte mult. Veți găsi playlistul la final.
M-aș fi bucurat să fi cântat și Yesterday pentru că era ziua lui Paul McCartney, alt Sir al muzicii britanice. Mai cu seamă că i-a amintit, în diverse prezentări, introduceri, pe Bob Dylan, Jerry Lee Lewis, Willie Nelson, Elvis Presley, Prince sau Chuck Berry. Nu e un reproș, e doar o observație de admirator. Mai multe piese alese dibaci, cu elemente ușor depresive, specifice generației. Chiar deschiderea a fost „I’m Growing Old” cântec de pe albumul amintit din 2021, prea puțin știut de majoritate, are conotații introspective.
Și „Not Dark Yet” (piesă Dylan, pe care-l admiră deosebit, din 1997) este noutate în repertoriul lui Tom Jones. Dealtfel, presa de acum doi ani sublinia, iar el a afirmat-o și pe scenă, că a ajuns pe primul loc cu noul album fiind cel mai vârstnic ocupant al acestui loc râvnit din istoria genului.
*Noile cântece au fost primite cu entuziasm reținut, dar cele vechi au beneficiat de urale. Și în cazul lor intro-ul instrumental ceva mai modern, îi lăsa pe mulți în așteptare, reacționând abia la partea vocală (Green Grass Of Home sau Delilah, ba chiar și la You Can Leave Your Hat On a durat puțin până s-a dezlănțuit lumea). M-a surprins puțin „Popstar”, compoziția lui Cat Stevens de pe Mona Bone Jakon din 1997, pe care n-o știam în versiunea lui Tom Jones. De data aceasta n-a mai zis numele lui Leonard Cohen la Tower Of Song, dar bucuria mea și presupun și a altora, a fost mare pentru că a fost păstrat în playlist. Compoziție lui Cohen e din 1988 și apare pe albumul Spirit In the Room din 2012 al lui Tom Jones. Oricând aud acest cântec, în ambele versiuni, îmi generează o stare emoțională greu de exprimat. Altfel de reacție, tot emoțională, dar de altă factură (sunt convins că cei care au trecut de 60, o înțeleg) am mereu la Green Grass Of Home. Compoziția unui galez, Kattel Keineg, a făcut parte din grupajul de bis. Pentru mine o surpiză foarte plăcută a fost acest One Hell Of A Life.
*S-a cerut bis insistent și fiind programat, l-am primit. Nu voi înțelege niciodată de ce nu putem aplauda după bis, să-i arătăm artistului că-l admirăm, apreciem, chiar dacă nu ne mai dă nimic, doar o revenire, o plecăciune, un salut. Parcă la un semn, când artiștii nici n-au ieșit din scenă, lumea era deja pe scări, deși nu pot spune că alerga cineva, considerând media de vârstă. La teatru actorii sunt rechemați și de 10 ori. Care e problema la pop-rock? Brusc se taie entuziasmul, bucuria, era doar 21.45 – 21.50… Nu e un fenomen recent, dar e neplăcut. Altfel, audiența a fost impecabilă, reactivă, cooperantă, vocală. La What’s New Pussycat am auzit cele mai energice Oooo-uri ever!
*Concert mare, de trăiri intense. O VOCE fantastică despre care au scris mii de ziariști sau spectatori din toate țările lumii.
ORAGNIZAREA
Promovare subțire, dar se pare că brandul a suficient. La Cluj n-a fost plin, aici da. Au venit și oameni cu probleme de deplasare, unii dintre colegii de generație ai lui Tom Jones. Pe bilete, pe site scria ora 19.00. Am ajuns la 18.40 și era lume multă afară. Nu s-au deschis ușile. Toți ne gândeam că începe fără noi. Nu scria că ușile se deschid la 19.00, așa cum era decent. Așadar sala era completă la 19.15 – 19.30 și lumea nu înțelegea ce se petrece. A început la 20.00 fix cu un public prea tolerant, prea disciplinat, care a stat în sală o oră, fără un aer condiționat performant, fără să iasă la o răcoritoare, fără nimic. Nu e corect, nu e moral, e lipsit de respect față de sutele, miile de seniori din sală. Sigur, n-am văzut nici tricouri, nici CD-uri, deși omul tocmai promova unul. Mă gândeam și la o sesiune de autografe. Poate că au existat toate cele amintite, dar nu le-am zărit. Am aflat că de organizare s-a ocupat același Emil Ionescu (de la iabilet) care ne-a creat un mare disconfort la Romexpo pe 8 iunie la Hollywood Vampires. N-ar fi cazul ca domnul cu pricina să învețe și altceva, pe lângă scosul banilor grei din buzunarele cetățenilor iubitori de muzică? *Da, lumea a plecat mulțumită, fericită dar asta numai pentru că… TOM JONES!
Impresii culese de pe Facebook:
Setlist
- I’m Growing Old (Bobby Cole cover)
- Not Dark Yet (Bob Dylan cover)
- It’s Not Unusual
- What’s New Pussycat
- The Windmills of Your Mind (Noel Harrison cover)
- Sexbomb
- Popstar (Cat Stevens cover)
- One More Cup of Coffee (Valley Below) (Bob Dylan cover)
- Green Grass of Home (Claude “Curly” Putman, Jr. cover)
- Across the Borderline (Ry Cooder cover)
- Talking Reality Television Blues (Todd Snider cover)
- I Won’t Crumble with You If You Fall (Bernice Johnson Reagon cover)
- Tower of Song (Leonard Cohen cover)
- Delilah (Les Reed cover)
- Lazarus Man (Terry Callier cover)
- You Can Leave Your Hat On (Randy Newman cover)
- If I Only Knew (Rise Robots Rise cover)
- Kiss (Prince cover)
Encore:
- One Hell of a Life (Katell Keineg cover)
- Strange Things Happening Every Day (Etta James cover)
- Johnny B. Goode (Chuck Berry cover)
Galerie foto:
- Sanremo, un festival socialist? - februarie 18, 2025
- Klaus Iohannis a demisionat! (10.02.2025) - februarie 10, 2025
- Judecătorii C.C.R. vor bani de medicamente / Provocarea „paracetamol” pe TikTok - februarie 10, 2025
Si in Sala Palatului, plina de seniori, am vazut un singur copil. Un baietel de 7 ani, care a stat nemiscat pe tot parcursul concertului.