U2 360 Tour, Veltins Arena- Gelsenkirchen- Germania – 3 august 2009

Cronică de Ştefana

Cum Dumnezeu sa scrii despre ceva care te-a propulsat pana spre cer si te-a lasat… cumva..agatat acolo??
Cum sa reusesti sa transmiti celor care citesc emotia traita, ramanand totodata lucid pentru a nu pierde informatii importante?
Sa fiu sincera..eu HABAR N-AM!!! Iar „habar n-am” e o chestie care se intampla rar pentru mine cand e vorba de scris..
Asa ca…porniti de la premisa ca sunt un om care inca nu s-a desprins total de trairi (nici nu vrea sa se desprinda!!!) si incercati sa alegeti ce va este necesar din randurile de mai jos. Pen’ ca..orice-as face, oricat timp as lasa sa treaca, cronica acestui concert va fi intotdeauna una emotionala.. abia apoi una lucida-rece-rationala.
A! Si e si lunga…oricat am scurtat-o!!
De unde si pana unde U2.
Pe scurt: mandrul meu de la 17 ani era mare fan U2. Avea tot ce aparuse pana atunci, asa ca mai de bunavoie -mai fortat … ascultam U2 la greu. Surprinzator imi si placea. Mai tarziu…mult mai tarziu…am inceput sa ma prind ca omul (a se citi Bono) nu exceleaza prin voce, dar mi-a placut in continuare. Daca aveam chef sa-mi incarc bateriile ascultam U2: gaseam mereu energie de luat din muzica lor, chiar si atunci cand versurile le-au devenit cam prea militante pentru gustul meu.
Intoducere (lunga si ea…).
Am mai spus cum am ajuns sa merg la concertul din Germania. Ceea ce nu stiu daca am spus este faptul ca e prima oara cand merg la un concert in alta tara. De ani de zile imi tot luam elan sa ajung macar in Ungaria la diverse concerte, niciodata n-am facut-o. Nu are sens sa ma mai intreb de ce…nici nu stiu daca-i important…Important este ca am avut un om care s-a mobilizat pentru acest concert, care a cautat pe net, care a gasit solutii si..caruia ii multumesc pentru toate astea! Altfel..cine stie cand/daca ajungeam sa-i vad…
Asadar…..
2.08 Catre seara ajungem la prietenii la care am stat, in Wuppertal. Ne uitam prima oara la bilete si nimic nu ne anunta- inca- despre ce are sa urmeze in ziua ce vine. Niste bilete..am mai fost la concerte..doar niste bilete…Exista un moment in care exclam: „Iti dai seama ce o sa facem noi maine pe vremea asta??!!!”…dar atat. Aflam ca transportul este suportat de organizatori- pentru a evita blocajele pe autostrada asa fac ei, nemtii: nu-ti cer niciun ban pe transport chiar daca vii de la vreo 100 km ..cum urma sa mergem noi. Cool! Baieti destepti nemtii astia..pana la urma…
Concertul urmeaza sa inceapa la 19.30. Asa scrie pe bilet. Stim ca in deschidere o sa fie Snow Patrol. Neamtul care ne gaduieste ne printeaza de pe net orarul trenurilor. Impecabil.
3.08 Pe la ora 15 avem trenul. Plecam spre Düsseldorf. Urmeaza sa luam alt tren catre Gelsenkirchen. De aici inca un tren care ne va lasa in buza stadionului. Lung drum..De cand ne-am urcat in al doilea tren am inceput sa vedem tricouri multe cu U2..Media de varsta: 35 ani. Un vagon intreg canta. Sunt nemti, sunt olandezi, sunt francezi, cativa belgieni. Vorbim..zambim..schimbam impresii…Wow! Ati venit din Romania pt concert u2 pana aici..Well..da..am cam venit, nu-i asa?
Ne uneste doar faptul ca vrem sa vedem acest concert. Remarc (oarecum carcatosa) ca oamenii consuma bere la greu. Ma gandesc ca vor fi deja manga pana la ora de incepere…Bag apa plata la greu pentru ca ma vreau 100% lucida: sa nu cumva sa pierd vreo senzatie, sa nu cumva sa mi le modific prin mijloace neortodoxe…
Undeva adanc in mine cred ca devin usor-usor constienta de ceea ce urmeaza sa traiesc…toate simturile se trezesc si asteapta…
Un fel de expozitiune. (Sarim peste intriga….)
Buuun…O sa sar peste detalii ..desi, fara sa-mi dau seama, cred ca ma mai opresc asupra lor…
Prima surpriza (mare!) este felul in care arata locatia pe dinafara. Pare imensa, dar inca nu ne prindem ce capacitate are stadionul. Oamenii super civilizati, intram in 2 minute, dupa un foarte scurt control. Nu tu bariere, nu tu pipaieli de agent de paza mare/roman/prost (e normal, nu?, suntem in Germania..astia cred ca au mai vazut femei! or fi si avut cateva in viata lor…asa ca n-au curiozitati anatomice). Sa fiu sincera asteptam partea a doua. Eram convinsa ca urmeaza. N-a fost! Imi spun: Atat? Asa de simplu? Fara coada? Fara inghesuiala? Fara o suta de mii de controale/intrebari/glume de doi lei?? Hai pe bune??!!! Simt din ce in ce mai mult ca mi se intampla ceva…”altceva”..”altfel”…
Ne invartim si vedem ca poti lua card de 20 euro cu care cumperi bautura sau mancare in incinta stadionului, mai fumam o tigara, mai cascam gura la tricouri (25-30 euro) si insigne (3 euro)…
Inca nu intrasem in interiorul stadionului.
La 19.30 fix auzim muzica …ne panicam putin si intram repede. Incepuse Snow Patrol.
Socul pe care l-am avut nu cred ca-l pot descrie in cuvinte. Un stadion cu aprox 70.000 locuri in tribune+ inelul din jurul scenei principale. In plus, gazonul plin: inca vreo 30.000 suflete. Mi s-a taiat respiratia. Real. Nu glumesc. Cred ca am avut un mic atac de panica. N-am fost in stare sa scot un sunet minute in sir. N-am priceput ce mi se intampla tot minute in sir. Dupa o vreme incep sa ma dezmetices..(nu in intregime) si sa observ detaliile tehnice: scena care este asezata intre „picioarele” unei nave spatiale (sau asta imi inspira mie constructia respectiva), inelul de oameni de jur imprejurul ei, a doua scena sub forma de inel cu punti mobile care fac legatura intre scena principala si ea…Imi amintesc (rapid) filmari pe care le-am vazut din acest tur si inteleg de ce se cheama U2 360: nu exista loc pe stadion de unde sa nu vezi ce se intampla pe scena. Ecranele ajuta pentru cei care-s departe, sus, cocotati in tribune…
Snow Patrol canta…eu nu aud nimic…ma trag inapoi pe pamant …de picioare, dar nu-s in stare sa ma aduc total. Habar n-am cand au terminat. Dar au terminat. Incep pregatirile pt U2. Dureaza aprox 40 minute. In tot timpul asta tribunele isi chemau trupa favorita facand valuri. Un stadion intreg, pret de 15-20 minute, a executat valuri…ridicandu-se in picioare cu mainile deasupra capului. Eram fascinata. La 21.15 ..pana sa ma lamuresc de unde a aparut …mai intai il aud pe Bono:
„16th of June 9:05, door bell rings, man at the door says if I want to stay alive a bit longer, there`s three things I need you to know…three! Coming from a long line of traveling sales people on my mother`s side, I wasn`t gonna buy just anyone`s cockatoo, so why would I invite a complete stranger into my home?…would you? These days are better than that, these days are better than that… ”
Cu alte cuvinte Breathe.
Respir si eu. Adanc. Stadionul striga. Vuieste. Eu insist cu respiratia…
Au fost doua ore de spectacol fenomenal. Daca am fost constienta de ce mi se intampla? Daca v-as spune ca habar n-aveam pe ce lume sunt..m-ati crede??…. Well.. ar fi bine sa ma credeti…
Au fost momente in care un stadion intreg canta in picioare. Aplauze care nu se mai opreau. O isterie… nemteasca, e adevarat, dar tot isterie era. Ma uitam in jur si vedeam atata bucurie pe fetele oamenilor, atata incantare, oameni dansand, cantand…parte din ei.. pierduta printre si cu ei deodata!
La Beatifull Day stadionul a explodat. Am avut senzatia ca energia aia care se degaja ma va proiecta direct in acoperis. Am avut senzatia ca o sa fac si eu implozie. Sau ca o sa iau foc. Eram arc incordat toata. Asa am ramas doua ore intregi. Cu goluri in stomac, cu ras, cu plans, cu dans, cu aplauze de m-au usturat palmele doua zile dupa, cu cantat toate versurile pe care eram in stare sa mi le mai aduc aminte…
Am ramas incremenita cu sufletul beat, incapabila sa scot un sunet la With or without you, Where the streets have no name, I still havent found…, One.
Am ascultat discursul lui Bono despre Aung San Suu Kyi– aleasa democratic ca lider in Burma, dar care de 20 ani isi petrece viata in inchisoare. (de la atata „democratie”…) „Put on your masks”- spune Bono si incepe Walk On. Si scena inel se umple de oameni cu masca lui Aung pe fata. Pe care-i privesc cu ochi cascati si am un gand lucid care-mi spune „Tare-i baiatu’ asta de te-a miscat atat pe dinauntru cu discursul lui..cu spectacolul lui..”
Am avut senzatia ca-s in cer la City of Blinding Lights….cand, la indemnul lui Bono oamenii si-au aprins telefoanele mobile sa lumineze bezna lasata brusc pe stadion.. O mare de stele miscatoare, cazatoare, sclipitoare… Jocuri de lumini clipocinde. Ici colo oameni care aprind artificiii.
Am fost beata de culoare la ultravioletul de la Ultraviolet. Transformat, mai apoi, in albastru, in rosu, in verde. Jocuri de culoare. De lumina. Scena in flacari de culori. Lumina care exploda: pe scena si-n mine deopotriva.
Piese vechi, piese noi, o trupa interactionand fenomenal cu publicul, vorbele lui Bono, mesaje despre iubire, despre libertate… Un Bono debordand de energie, un Clayton absolut adorabil, chitari care m-au ravasit adanc pe dinnauntru.
Piese? Cu mari eforturi imi amintesc:
Breathe, No Line On The Horizon, Get On Your Boots, Magnificent, Beautiful Day, Elevation, I Still Haven’t Found What I’m Looking For, Stuck In A Moment (You Can’t Get Out Of), Unknown Caller, Unforgettable Fire, City of Blinding Lights, Vertigo, I’ll Go Crazy If I Don’t Go Crazy Tonight, Sunday Bloody Sunday, Pride (In The Name of Love), MLK, Walk On, Where The Streets Have No Name, One
Bis?? Oh, da!!!
Ultraviolet, With Or Without You, Moment of Surrender
Cu greu vine si…Incheierea…
Am fost acolo!!!
Am fost acolo?!!
Da…am fost! M-am atins cu oamenii aia, deveniti un intreg. Mai presus de orice ne-am atins cumva, pe undeva, sufletele.
M-am intors? M-am dezlipit de cerul unde m-a lipit? Nu inca…
Exista vise care pot sa devina realitate. Uneori depinde de noi. Sunt la o intindere de mana distanta. Poate ca singurul secret (care nici macar nu e asa de secret) este sa ne dorim real. E chiar simplu, nu-i asa??!!
Un fel de P.S.
Am inteles de ce „la noi” asa ceva nu se poate. Intai de toate ca n-avem locatia care sa duca un astfel de spectacol. In al doilea rand..cu mari regrete pentru poporul caruia ii apartin…nu suntem capabili sa sustinem (dpdv civilizatie) atata multime de oameni. Astea doua si altele din gama asta..ma intristeaza.
Si inca ceva (pentru ca matematicianul din mine este inca in viata… ): dpdv costuri…M-a „costat” concertul asta (excludem restul de vacanta/figuri/plimbari/cumparaturi/nebunii) putin mai mult decat m-ar costa un bilet in primele randuri la Sala Palatului, la un concert. Ce pacat ca nu se poate si la noi!!!!!

• Despre
• Ultimele Postari

Follow me

Andrei Partos

Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

• Simona Halep a fost suspendată patru ani pentru dopaj intenționat - septembrie 12, 2023
• Amintiri din Costinesti (10.09.2023) - septembrie 11, 2023
• TELEVIZIUNE SAU TRIBUNĂ? 5.09. - septembrie 5, 2023