UCMR-ADA și-a făcut un festival. Discret, foarte discret…. (4 – 5.11.2017)

noiembrie 6, 2017

792

Articol de Iulia Radu

Motto

„Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine –
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…”

(George Bacovia)

„A fost o ediție de succes”, zice Adrian Iorgulescu, președintele UCMR-ADA în finalul Galei „Muzic-Ada”. Ideea exprimată la microfon este imediat subliniată de ecoul din Sala Radio: „de succes… succes… ‘ces”, în timp ce eu mă întreb ce fel de dicționar folosește domnul în cauză, pentru că în al meu, în dreptul cuvântului succes scrie: „Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă. Primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. Din fr. succès, lat. successus”. În acest caz, a lipsit cu desăvârșire PUBLICUL. N-a fost nimeni „la primire”. Nicicând Sala Radio n-a fost mai tristă, mai goală, mai tăcută. A semănat mai mult cu un cavou al muzicii românești, nicidecum cu un loc de sărbătoare, de bucurie, de prospețime a unui nou început.

Înainte de a intra în sală, am întrebat care este prețul biletelor. Eram curioasă pentru că pe Internet nu am găsit informația și nici posibilitatea de a le cumpăra online. Răspunsul a venit prompt: 10, 15 și 20 lei (dar existau și bilete cu preț redus pentru pensionari, elevi, stundeți în valoare de 2 și 6 lei). O nimica toată. Și atunci, cum se face că PUBLICUL n-a venit la acest eveniment? Simplu! N-A ȘTIUT de existența lui!

UCMR-ADA a anunțat acest festival pe data de 2 noiembrie. Au organizat atunci o conferință de presă pentru a puncta „cu surle și trâmbițe” renașterea CREAȚIEI ROMÂNEȘTI. Preselecția fusese făcută deja și intraseră în concurs 15 piese. Nu tu regulament, nu tu anunț public de înscriere în concurs, nu tu conferință de presă înainte de preselecție. Toate anunțurile au fost făcute la ședințele membrilor. Astfel, putem trage concluzia liniștiți că este vorba despre un festival cu circuit închis, în ciuda faptului că organizatorii au declarat că pot participa compozitori din toate genurile muzicale care intră sub umbrela pop-rock-folk-blues. Premiile sunt atractive: 5.000 de euro trofeul, 4.000 de euro pentru locul 1, 3.000 de euro pentru locul al II-lea și 2.000 de euro pentru locul al III-lea.

N-am să fac o cronică a serii de Gală a Festivalului „Muzic-Ada”. N-ar avea niciun sens. Vă pot spune că prezentatori au fost Octavian Ursulescu și Alexandra Velniciuc (care a venit doar în seara de Gală), iar Nico și Mihai Trăistariu au susținut recitaluri. Partea bună este că a fost transmis în direct pe pagina de Facebook a instituției, așa că puteți urmări acolo înregistrarea, dacă doriți. Am să dau, în schimb, palmaresul primei ediții a acestui eveniment. E bine să rețineți că atât locul al II-lea cât și locul al III-lea au fost acordate ex-aequo. Așadar, câștigători au fost:

TROFEUL
Ana Teodora Gaitanovici – Mai aproape (muzică și text: Ana Teodora Gaitanovici)

LOCUL I
Andrei Lazăr – Mi-e dor de ochii tăi (muzică și text: Cristian Faur)

LOCUL al II-lea:
Alexandra Crăescu – Unde ești (muzică: Marius Michele Vișan; text: Andreea Miclici)
Luminița Anghel – Am ales iubirea (muzică și text: Mihai Alexandru)

LOCUL al III-lea:
Nicolae Caragia – Un tainic felinar (muzică: Nicolae Caragia; text: Radu Petreanu, Daniela Doroftei)
Elianne (Ana Maria Alexie) – Vino acasă (muzică și text: Niculae Robert Andrei)
Felicitări câștigătorilor!

Așadar, în 2017, când până și un adolescent e în stare să-și pună covor roșu la petrecerea de ziua de naștere, UCMR-ADA organizează un festival în șoaptă. Îl face pe genunchi și-l anunță public cu doar două zile înainte de eveniment. Zero promovare. Nu și-au pus problema nici măcar să dea invitații publicului larg în diverse emisiuni. Nu știu dacă au invitat presă, dar dacă au făcut-o și jurnaliștii nu au venit, mi-ar plăcea să știu care a fost motivul? Cum poți să privești, tu ca organizator, tristețea aceasta de eveniment ca pe un succes, când nu ți-ai dat silința să-l promovezi decent (nu zic excesiv)? Cum să nu te asiguri că vor fi în sală, în seara de gală, toți membri juriului și toți premianții (Mihai Alexandru a lipsit, de exemplu)? Cum să nu faci tot ce ține de tine să ai sala plină la eveniment? Cui se adresează ARTISTUL, nu publicului?! Cum poți tu, Uniune a Compozitorilor, să accepți cu seninătate să te prezinți în fața unei săli GOALE?! Și să mai fii și mulțumit de asta! Mi-ar plăcea să știu ce se va întâmpla cu cele 15 piese intrate în concurs… Vor avea parte de difuzări, vor avea parte de videoclipuri, vor fi promovate în vreun fel de UCMR-ADA?

Intenția organizatorilor, aceea de a stimula CREAȚIA ROMÂNEASCĂ, este lăudabilă. În afară de Eurovision și festivaluri pentru copii, în România nu mai există niciun festival de creație. Este nevoie de așa ceva. Dar… dacă este făcut în maniera aceasta, este egal cu zero. Nu pot să trec atât de ușor peste lipsa de reacție a UCMR-ADA față de moartea lentă a Festivalului de la Mamaia, un eveniment de tradiție care a lansat cam toate numele mari ale muzicii românești.

Din 2012, acest festival nu a mai fost organizat. Iar UCMR-ADA a tăcut complice. La conferința de presă de joi, 2 noiembrie, domnul Iorgulescu a spus în treacăt că există discuții despre reluarea unor festivaluri de creație, n-a spus, însă, care, de parcă ar fi fost un secret de stat (presupun că este vorba despre „Mamaia” și „Cerbul de Aur”). A insistat pe faptul că UCMR-ADA va face Festivalul „Muzic-Ada” anual. Este foarte frumos, iar noul festival merită să fie susținut. Dar mă îngrozește gândul că breasla muzicienilor a aruncat cu atâta ușurință la coșul de gunoi un festival de tradiție.