VIAȚA BATE CIRCUL

ianuarie 12, 2017

136

Articol de Dara Codescu
Din doua, una: ori investim in niste utilaje care sa curete zapada pana la ultimul fulg, ori viitoarele generatii de copii vor creste ca zambila-n glastra, privind iarna de la fereastra. Cei din generatia mea (observati ca am evitat expresia „pe vremea mea”) au prins ierni lungi, cu ninsori abundente si geruri napraznice, dar nu era bucurie mai mare decat harjoneala pe-afara, putea crapa si mamitica pietrelor de frig. Indemnurile televizate din zilele astea spun ca nici adultii n-ar trebui sa iasa din case, daca nu e obligatoriu! E, ce poate fi de neamanat? Serviciul? Tratamentele in curs? Cumparaturile zilnice? Vizita la parintii bolnavi? Vedeti-va de treaba! Mai intai, sa se topeasca zapada!
Intr-o tara unde viata rurala nu bate in roz-bombon, unde nu toate ulitele sunt asfaltate, unde nu exista apa curenta sau conducte de gaze, nici cabinete medicale sau farmacii, scoli sau gradinite, iaca de ce supara satenii si fac razmerita: ca nu le-a facut primarul zaiafet de revelion, nici pom de iarna nu le-a impodobit, nici spectacol festiv, nimic. Mai mult, primarul a facut revelionul in afara satului. Tradare! Tradare. Nu se poate asa ceva, sa plece! Sa plece. S-a intamplat intr-un sat din Moldova. In satul unde, anual, se desfasura o bataie cu ghioage, iar a iesit scandal. Autoritatile au interzis bataia, precizand ca s-au saturat sa care beligerantii cu Salvarile la spital, ca sa fie carpiti de pe urma respectarii „traditiei”. Va dati seama ca sustinatorii unei astfel de traditie abia asteptau sfarsitul anului, sa-si incheie socotelile cu toti cei ii suparasera tot retsul anului.si, ce ocazie mai buna de rafuiala sa gasesti, decat o „traditie” generoasa, cand poti crapa capul cuiva, in numele obiceiurilor strabune!
Cele mai exasperante reclame ale sfarsitului de an par sa-si micsoreze frecventa. Una este cea in care somnambulul Viorel viseaza numai gagici care-l indoapa cu mezeluri si, starnit in somn, orbecaie prin bucatarie, cautand frigiderul. Acolo, molfaie hulpav felii de sunca, intr-un mod porcesc, iar vrabiuta de nevasta-sa nu pare ingrijorata ca hipopotamul baga-n el ca spartul, ci doar ca se indoapa, tinand usa frigiderului deschisa. De fapt, eate un fel de anti-reclama, pentru ca, vazand cum i se scurg balele pe acele produse promovate, nu-ti mai trebuie mancare trei luni!
Alta reclama este tot pentru mezeluri, dar „cinstite” cu numele lui Bunea haiducul. Bunea a patruns in iatacul domnitei si sta prostit intr-un genunchi. Si nu tace: „Domnita, gura ta…” – suiera gatuit de emotie, apoi se repede spre fata si racneste – „MUUULT as mai saruta-o”. Domnitei nu-i arde de pupat, ea este preocupata de marketing. Ii arata haiducului un maldar de muschiuleti, costite, carnati si alte „bucate”, pe care sa le ia cu el. Ochii gogonati ai lui Bunea parasesc gura fetei si se muta pe carnati, pastrand erotismul in priviri. In vremea asta, tatal domnitei bate in usa, amenintator. Bunea, in loc sa faca proba curajului sau si sa dea usa de perete, dupa care sa-si dezgoleasca pieptu-i de arama si sa zica: „Breee, io o iubesc pă fi-ta si vreau s-o iau!”, el fuge pe fereastra, impins de fata si, cu parul valvoi, sare pe cal. Si pleaca. Sfarsitul reclamei este in plina miscare: fetei ii flutura parul si bluza, alui batran ii flutura barba de nervi, lui Bunea ii flutură ochii, la fel de gogonati, sub loatele bretonului, iar calului ii flutura coama. O feerie, ce mai!
Din reclama, nu aflam ce spune calul in gandul lui. Dar deducem: ” ..r-ati sa fiti de zapaciti, cu carnatii vostri, cu tot! daca mai statea natangul asta mult inauntru, ma prindea al batran, de ma cotonagea, pana-mi sareau potcoavele!”.