Articol fără nume și fără… speranță. Despre muzică și moarte

Articol de Iulia Radu
Deși nici nu ne-am revenit bine după moartea lui David Bowie, iată că aflăm din nou de dispariția unor artiști: Glenn Frey (co-fondator The Eagles), Dale Griffin (baterist, Mott The Hoople) și Mic Gillette (trompetist, co-fondator Tower Of Power, a mai colaborat cu Santana, Elton John, Rod Stewart). Dacă săptămâna trecută vorbeam despre ipocrizie (click aici pentru a citi articolul David Bowie și ipocrizia în mass-media din România), acum vreau să vorbesc despre… prostie. Pe bune! Nu știu cum altfel aș putea să numesc mâzga asta care acoperă încet dar sigur mass-media noastră cea de toate zilele.
Dacă după moartea lui David Bowie, Facebook-ul a fost invadat de fotografii și piese ale artistului britanic, jurnaliștii s-au întrecut în articole care mai de care mai șocante și mai picante (Adevărul a publicat un articol de o pagină, deși nu-mi amintesc să fi văzut vreo știre despre Bowie cât timp era în viață), de data aceasta oamenii au fost mai reținuți. Desigur, nu mă așteptam să văd articole despre Dale Griffin, deși piesa aceea din repertoriul Mott The Hoople pe care o știe toată lumea (All The Young Dudes), a fost compusă și produsă de David Bowie pentru Mott The Hoople în 1972 (David a și interpretat-o în concertele din Reality Tour). Deci… ați ratat o știre! Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la vreo știruță despre Mic Gillette pentru că… Tower Of Power e de domeniul SF în România… e pentru cunoscători și de multă vreme e clar că nu prea avem așa ceva în presa de mainstream! Dar m-a întristat sincer modul în care a fost anunțată moartea lui Glenn Frey.
E trist să constați că jurnaliștii nu pot gândi dincolo de pătrățica lor. E trist că o breaslă își uită rolul: acela de a informa! E trist că jurnalistul, în goana lui după audiență, like-uri & share-uri, se pliază pe ceea ce crede el că știe publicul lui (fie că e vorba despre telespectatori sau cititori), în loc să se documenteze și să ofere oamenilor informația completă. Dacă cineva îmi poate explica cum a ajuns Glenn Frey să fie descris ca fiind „unul dintre compozitorii piesei Hotel California” (tocmai am auzit formularea aceasta la Pro TV, spusă de Andreea Esca), eu o să dorm mult mai liniștită de acum înainte. Cum poți să fii atât de obtuz / limitat în gândire ca jurnalist, încât să reduci cariera de succes (atât cu Eagles cât și solo) a acestui artist, la o singură piesă?! Doar pentru că atât știe jurnalistul respectiv?! E revoltător că astfel de oameni s-au trezit peste noapte cu un pix în mână și s-au autointitulat jurnaliști. Când propriul tău public știe mai multe despre un subiect abordat de tine, înseamnă că ai o problemă. Și la Realitatea TV a fost dată știrea, cu aceeași piesă, și aproape cu aceeași formulare: „Fără îndoială, cea mai cunoscută melodie a lor este Hotel California”. E drept că am văzut știrea dată de majoritatea ziarelor centrale, era același text preluat de pe Reuters, iar majoritatea au pus în finalul articolului un link către „Hotel California”. Am rămas cu un gust amar la finalul acestei zile. În astfel de momente, mă bucur că nu sunt jurnalist. Prefer să fiu un simplu iubitor de muzică.
Probabil că acesta este prețul pe care trebuie să-l plătească un artist care nu a șocat prin imagine, nu a făcut orgii cu Mick Jagger, nu are un ochi albastru și unul gri. Nu contează că trupa Eagles a vândut peste 150 de milioane de discuri în lumea întreagă, nu contează că se află pe locul 5 în topul celor mai bine vânduți artiști în Statele Unite ale Americii. Nu contează nici faptul că după ce trupa s-a reunit și a început să susțină turnee s-a aflat constant în top 3 cele mai de succes turnee. Nu contează nici faptul că în cariera solo, Glenn Frey a fost constant în Top 40 din SUA. De ce nu contează? Pentru că jurnaliștii români nu mai sunt de mult „conectați” la oamenii adevărați, reali. Habar n-au ce îi interesează pe cititorii lor. Și nici nu vor să afle! Ei au stabilit deja că românul nu știe altceva în afară de Hotel California și de teamă să nu scadă ratingul nu sunt dispuși să ofere alte informații. Asta este crunta realitate pe care trebuie să o suportăm! Sau nu trebuie?
 
În final, vă las câteva piese cu cei care ne-au părăsit. R.I.P!

 

 
https://www.youtube.com/watch?v=eJk27vqIU0Q