ASEARĂ MI-AM LUAT ZBORUL! (Cronică după concertul Il Volo)

Iata-ma deci la Sale palatului. Și nu am fost singurul. Numărai pe degete locurile goale. Public de toate vârstele, de la adolescenți veniți cu părinții la persoane cu părul alb. Circa 3 sferturi doamne și domnișoare. Scena simplă, fără ecrane uriașe sau efecte speciale. Doar niste bare cu leduri, pentru a accentua muzica fără a acapara show-ul.

Și apar băieții pe scena (le spun așa, chiar dacă acum au în jur de 30 de ani). După primele trei piese, am crezut că vor cânta și apoi vor pleca acasă, dar apoi și-au dat drumul la vorba, au început să vorbească cu publicul, chiar să glumească. Repertoriul a fost foarte variat: de la arii celebre din opere (Nessun dorma, Brindisi din Traviata) la piese clasice ale muzicii ușoare italiene (Il mondo, Se telefonando, Io che non Vivo, Caruso), la melodii din creația maestrului Ennio Morricone sau coveruri internaționale după Celine Dion, Tom Jones sau Robbie Williams. E uimitor cu câtă ușurință pot trece băieții de la in gen muzical la altul. Iar mică orchestră care i-a însoțit pe scena s-a dovedit la fel de versatila ca și ei.

Nu au lipsit surprizele. Ieri a fost ziua de naștere a lui Ignazio, care a primit un balon cu numărul 29, un tort (aparent foarte gustos) și atâtea flori, încât a spus că, data viitoare când vine în România,o să-și ia o valiză în plus Iar momentul cel mai frumos al serii a fost atunci când băieții au cântat piese Halleluyah a lui Leonard Cohen și au cerut publicului să aprindă lanternele telefoanelor, în amintirea celor care ne-au părăsit. Emoționant până la lacrimi!

Cei trei ne-au incantat timp de mai bine de două ore . Și da, deși nu-mi plac clișeele, pot spune că acești băieți m-au făcut să-mi iau zborul.