BONNIE TYLER LA SALA PALATULUI (8.12.2012)

Articol de Iulia Radu
Pe 3 mai 2008 am alergat practic până în Parcul Florilor din Bucureşti să o văd pe Bonnie Tyler! Am stat două ore să o ascult cântând în ciuda faptului că ploua torenţial. Când am ajuns acasă storceam apa din haine! Dar nu a contat! M-am simţit extraordinar de bine! Am ţopăit prin toate bălţile şi am cântat cât m-a ţinut gura. În drum spre casă, primul gând a fost: Ce bine ar fi să o văd şi într-o sală de concert!
Şi iată că minunea s-a întâmplat! M-am bucurat sincer când am citit comunicatul celor de la Project Events (organizatori) care anunţa concertul! Era şansa mea de a o vedea şi în condiţii civilizate. Şi nu am ratat-o! Abia m-am întors de la Sala Palatului, iar sentimentele sunt amestecate. Mi-a plăcut mult concertul în sine! M-am bucurat să văd o sală cu aproximativ 3.500 de spectatori care au primit-o cu căldură şi au participat la show fără să se lase prea mult rugaţi. Era lângă mine o fetiţă de 5-6 ani care cânta cât putea ea de tare Total Eclipse Of The Heart, It’s A Heartache sau I Need A Hero, nu ezita să-şi întrebe părinţii ce spune Bonnie, ce înseamnă „brilliant” (extraordinar-n.r.) – cuvânt cu care şi-a caracterizat fiecare coleg de trupă. În sală am văzut oameni de la 3 la 80 de ani. Tudorel Nicoară (58 de ani) era îmbrăcat la 4 ace şi ţinea în mâini câteva discuri de vinil cu Bonnie Tyler. „Am fost îndrăgostit de ea când eram tânăr!”, mărturiseşte el. Mulţi dintre spectatori îi laudă vocea. „Pe Bonnie Tyler o recunoşti dintr-o mie! Are un timbru special”, îmi spune Ana (43 de ani). Pe măsură ce trece timpul şi se apropie ora concertului sala se umple. O doamnă din primul rând îi apostrofează pe fotoreporteri: „Sper că nu o să staţi aici în picioare în faţa noastră. Vrem să o vedem pe Bonnie”.
La ora 20.00 publicul dă semne de nerăbdare, se aud primele aplauze care o cheamă pe artistă pe scenă. La 20.20 s-au stins luminile! Show-ul a început. Am stat lângă scenă la primele două piese. Din nefericire, nu mi-a ieşit nicio poză. Bonnie a cântat în semi-întuneric, aparatul meu nu este unul performant, aşa că dacă vom primi fotografii de la organizatori le vom posta cu drag. Faptul că s-a făcut economie la lumină, dar şi faptul că nu au existat ecrane de-o parte şi de alta a scenei i-a supărat pe spectatorii care au avut loc în spate. „E drept că am dat doar 50 de lei pe bilet, dar am venit aici să o văd pe Bonnie Tyler, de ascultat o pot asculta şi acasă. Nu am avut nici ecrane, nici lumină… eu nici nu ştiu dacă a fost sau nu ea pe scenă”, a spus cu năduf Sergiu Mihalache (48 de ani). „Mi-a plăcut foarte mult concertul, regret că nu am văzut-o şi eu ca lumea! A fost aşa întuneric pe scenă….”, a zis cu regret Maria Coman (32 de ani). „Am cumpărat bilete pentru a-i face o surpriză soţiei mele. Am luat mai în spate pentru că atât ne permite pensia. La alte concerte la care am fost era un ecran unde puteam să vedem şi noi artistul la faţă. Păcat că n-au pus… aş fi vrut să văd şi eu cum mai arată Bonnie Tyler. Concertul ne-a plăcut mult”, mi-a mărturisit Victor Antonescu (69 de ani).
Nici eu, care am stat în primul rând, nu am văzut-o prea bine! Şi mie îmi place să văd mimica, gesturile artistului de pe scenă. De data aceasta a trebuit să mă mulţumesc cu muzica! Bonnie vine destul de rar în buza scenei, majoritatea timpului este lângă baterist, mai exact în faţa lui. Rar priveşte publicul în ochi, dar când o face transmite o emoţie deosebită, iar spectatorii reacţionează imediat cu aplauze şi strigăte entuziaste.
Concertul a început cu Have You Ever Seen The Rain (cover CCR) cântat alături de spectatori. Unul dintre cele mai emoţionante momente a fost atunci când Bonnie l-a invitat pe scenă pe soţul ei care o însoţeşte în toate turneele: „Vă puteţi imagina cum ar fi dacă l-aş lăsa singur acasă? Ar sta toată ziua în pub! De aceea m-am gândit că e mai sănătos să meargă cu mine peste tot”, a zis Bonnie cu umor. Apoi a adăugat: „Fără el nu aş fi ajuns unde sunt acum. Îţi mulţumesc!” şi i-a dedicat piesa Amazed. De asemenea, Bonnie ne-a povestit că atunci când era mică îi plăcea foarte mult să cânte în faţa oglinzii şi să imite diverse soliste ale vremii. Într-o zi cânta piesa River Deep Mountain High din repertoriul Tinei Turner, iar mătuşa ei a decis să o înscrie la un concurs de muzică, unde a luat premiul al II-lea. „Am avut nişte emoţii îngrozitor de mari dar în acelaşi timp îmi doream să o fac”, a mărturist Bonnie. Apoi ne-a cântat piesa amintită. „Dar vedeţi voi cum este viaţa? După mulţi ani, Tina Turner a cântat o piesă de-a mea! Toată lumea crede că The Best este piesa Tinei… ei bine, nu, nu, nu! Este piesa mea!”. Cu ocazia aceasta am aflat şi eu ceva nou! Bonnie a cântat-o spre bucuria tuturor!
Ne-am mai bucurat de un cover după piesa Turtle Blues (Janis Joplin) şi cu unul după piesa Need Your Love So Bad (Fleetwood Mac).
Desigur nu au lipsit din recital nici piese precum Lost In France, It’s A Heartache, Total Eclipse Of The Heart sau Faster Than The Speed Of Night.
După o oră şi jumătate Bonnie şi-a luat rămas bun de la noi lăsându-ne amintirea unei seri de excepţie! Sper să mai am ocazia să o văd pe Bonnie Tyler la Bucureşti!
Setlist:
Have You Ever Seen The Rain
Hide Your Heart
Lost In France
Under One Sky
It’s A Heartache
Amazed
Straight From The Heart
Bitter Blue
Total Eclipse Of The Heart
BIS
Turtle Blues
River Deep Mountain High
The Best
I Need A Hero