CHARLES AZNAVOUR – „Ancienne Belgique” (autobiografie) – partea a XIV-a

aprilie 10, 2016

Fragment din cartea autobiografică, „Timpul de odinioară” (Editura Ararat, 2005).
Începusem să-mi câștig bine existența. Nu puteam rivaliza cu emirii din Golful Persic, dar aveam suficienți bani pentru a călători confortabil, pentru a mă îmbrăca la meseriași buni și pentru a frecventa cele mai bune restaurante repertoriate în cartea roșie – cea franceză firește, nu cea chineză. Georges Mathonet conducea împreună cu fratele său Arthur destinele localurilor Ancienne Belgique – Arthur la Anvers, iar el la Bruxelles. Cunoscându-mă de pe vremea când eram debutant, au refuzat să mă angajeze ca vedetă. Dar, trimestru după trimestru, greutatea numelui meu pe afiș creștea. Se cădea ca o instituție demnă de acest nume, care prezenta în fiecare săptămână o vedetă de prim plan, să mă invite cel puțin o dată pe an. Totuși, bravul nostru Georges Mathonet rămânea surd la auzul numelui meu. Publicul lui începuse să se întrebe de ce eram singurul artist care nu cânta la Bruxelles, la Ancienne Belgique. Am învins până la urmă încăpățânarea lui Georges, care a trimis o propunere de contract lui Jean-Louis Marquet. Acesta din urmă veni mândru să mă anunțe, ca și cum am fi câștigat războiul. Cifra propusă era cea pe care o pretindeam de obicei, adică 4.000 de franci belgieni pe zi. Cum îi purtam pică și îi pregăteam o răzbunare amicului Georges Mathonet, am cerut 8.000. Refuzul lui Georges nu s-a lăsat așteptat, afacerea fu clasată.
În anul următor, meritam cei 8.000 de franci pe care îi cerusem. Georges, fără nicio ezitare, îi trimise lui Jean-Louis contractul cu acest preț. Dar nu mă distrasem îndeajuns; i-am spus că fără 16.000 nu mișc un deget. Răspunsul a fost o dată în plus negativ. Când în sfârșit, cota mea atinsese 30.000, atât cât primea Edith Piaf când cânta la Ancienne Belgique, la propunerea care mi-a venit de la Bruxelles am răspuns că vreau mai mult decât Piaf. Ajung la capătul răbdării, nemaiavând încotro, chiar dacă pierdea bani, Georges Mathonet i-a spus lui Jean-Louis: „Bine, scrieți cifra pe care o vreți”. Și cu o imensă ușurare, a descoperit suma cerută: cea a lui Edith Piaf majorată cu un franc. Pentru mine un franc simbolic, pentru el o mică și drăgălașă lecție.
În timpul dejunului nostru cu presa din Bruxelles la restaurantul Chez son pere, mi-a spus la cafea: „M-ai făcut să sufăr”. Atunci am povestit toată istoria pe care presa a avut bunul simț să nu o publice și din ziua aceea până la sfârșitul celor ale lui Georges, am rămas prieteni foarte buni. Și astăzi încă îmi amintesc cu emoție de anii pretrecuți la Ancienne Belgique.