CHRIS REA LA SALA PALATULUI (6.02.2010)

0
46

Chris ReaArticol de Iulia Radu
Mărturisesc cu mâna pe inimă că aş fi plâns mult timp dacă nu aş fi văzut acest concert. Fusese declarat sold-out în urmă cu 3 săptămâni şi aproape că pierdusem orice speranţă de a-l vedea pe Chris Rea la Bucureşti. Îmi băgasem ideea aceasta atât de bine în cap, încât a fost greu să-mi fie scoasă de acolo. Dar, am noroc de prieteni buni, aşa că iată-mă în faţa Sălii Palatului pe la 19.15, înfruntând zăpada şi frigul. Lume multă (de toate vârstele, de la 6 la 70 de ani), cozi la toate uşile, taxiuri care veneau în permanenţă şi aduceau câte un grupuleţ de oameni. Unii căutau cu disperare oameni de bună credinţă, care au un bilet în plus şi sunt dispuşi să-l dea cu preţul tipărit pe el. Bişniţarii ieşeau din discuţie, în condiţiile în care unul cerea pe un bilet de 1 milion, un preţ triplu. Din curiozitate l-am întrebat pe respectivul dacă a vândut vreun bilet la suprapreţ şi ce face dacă îi rămân cele 2 pe care le flutura în aer. “Am vândut 3 bilete până acum şi mai am două. Dacă nu le dau… nu intru. Nu ştiu cine e ăsta, care cântă, dar să mai vină pentru că nouă ne convine. Mâncăm bine 3-4 zile”.
Am lăsat bişniţarii să îşi vadă de treabă şi i-am abordat pe fericiţii posesori de bilete. Pentru început, am făcut un mic sondaj, am vrut să aflu, înainte de concert, care sunt piesele preferate. Iată ce a ieşit:
1. The Road To Hell (32 de voturi)
2. Auberge (30)
3. Looking For The Summer (25)
4. Driving Home For Christmas (23)
5. Josephine (22)
6. On The Beach (21)
7. Julia (19)
8. All Summer Long (14)
9. Blue Café (10)
10. Set Me Free (1)
Am ajuns în sală puţin mai târziu şi… cum aveam loc în mijlocul rândului, am preferat să stau pe scări. De altfel, am văzut că se purta. Oameni, care aveau loc în ultimele rânduri, au venit pe scări până aproape de scenă, ignorând curentul rece de jos, pentru a-l vedea mai bine pe Chris Rea.
Florin (43 de ani, Bucureşti – abia întors de la punctele de vânzare din holul sălii, încărcat cu diverse produse alimentare) mi-a spus: “Mi-am dorit mult să vin la acest concert, deşi nu sunt neapărat un fan Chris Rea. Dar îmi place muzica bună. Mă bucur mult că am prins bilet şi abia aştept să înceapă”.
Nicoleta (32 de ani, Bucureşti): “Îmi place mult piesa Driving Home For Christmas. Din repertoriul lui, aceasta a fost prima melodie, pe care am ascultat-o, aşa l-am cunoscut. Nu trece niciun Crăciun fără să-l avem invitat în casă. Acesta a fost începutul, apoi a devenit un drog. E un muzician de excepţie şi nu ai cum să nu-l adori”.
Mirela C (30 de ani, Bucureşti): “Sunt atât de fericită că mă aflu astăzi aici… am avut mare noroc cu biletul, când m-am dus să-l cumpăr mi-au spus că mai aveau doar câteva.Iubesc modul în care dă glas chitării şi îmi place de mor vocea, timbrul lui. Fostul meu iubit este vinovat pentru pasiunea mea pentru Chris Rea. On The Beach era piesa noastră de suflet. Dragostea pentru Chris Rea este tot ce mi-a rămas, ca amintire plăcută, din acea relaţie”.
Emilia Cristea (28 de ani, Bucureşti): “Nu ştiu dacă există un clasament al celor mai sexy piese, dar din punctul meu de vedere All Summer Long ar trebui să fie pe primul loc într-un astfel de top. Eu nu mă satur să ascult această piesă”.
Genoveva Ilie (49 de ani, Bucureşti): “Chris Rea este unul dintre puţinii muzicieni care au reuşit să redea acel “Summer feeling” în piese precum Looking For The Summer, On the Beach şi altele. Nu ştiu alt muzician, care să surprindă atât de bine sentimentul acela de leneveală, modul acela sexy, senzual de a sta întins pe spate în razele unui soare puternic de vară. Este, fără îndoială, cel mai bun artist, care a cântat vara.Pur şi simplu te răscoleşte”.
Josephine (15 ani, Bucureşti): “Părinţii mei m-au botezat Josephine pentru că le place foarte mult Chris Rea. Am o soră pe care o cheamă Julia, are 13 ani. Ne-au botezat gândindu-se la aceste două piese. Eu mă mândresc cu numele, pe care îl port şi mă răsfăţ uneori spunând că piesa este despre mine. Dragostea pentru acest mare interpret s-a transmis de la părinţii noştri”.
Vlad Cozma (64 de ani, Bucureşti): “Chris Rea este un artist excelent. Îmi plac toate piesele lui, de la Josephine la Julia, Looking For The Summer şi restul. Dar preferata mea rămâne Set Me Free, sunetul chitării în această piesă mă înnebuneşte pur şi simplu”.
Oana Stoian (27 de ani, Bucureşti): “Sunt însărcinată în 7 luni şi mi-am dorit mult să ajung la acest concert. Soţul mi-a făcut această bucurie. Nu contează vremea de afară. Cred că educaţia muzicală a copilului meu este foarte importantă, aşa că încep de acum”.
“Mi se pare că vine, s-a auzit ceva”, spune Ana (7 ani), aşezându-se rapid în braţele mamei. Micuţa a anticipat corect. În câteva minute sala s-a cufundat în beznă şi pe scenă şi-a făcut apariţia Paul Casey. Era 20.15. A cântat 4 piese. Un recital scurt şi la obiect, dar în acelaşi timp, extrem de cald. Piesele lui te prind imediat, iar legătura cu sala s-a stabilit rapid. Fără să ne dăm seama cântam alături de el piesa I Do. Este pentru prima dată când un artist din deschidere îmi acaparează atenţia total. Parcă ne vrăjise! A spus că are un nou album, Scrapbook, şi ne-a îndrumat către site-ul lui.
După o pauză de 15 minute, timp în care m-am mutat pe scările din partea stângă a sălii, am făcut cunoştiinţă cu fenomenalul Chris Rea. Sweet Kiss (vă puteţi imagina un mod mai plăcut de a cunoaşte un om??). Dumnezeule, câtă pasiune este în melodia asta! După un concert ca acesta pot spune că am redescoperit chitara, am văzut o altă faţă a acestui instrument magnific. De altfel, chitara este vedeta principală a acestei seri, este elementul cheie, lait-motivul, sursa de putere, de dragoste, de pasiune în jurul căreia gravitează totul. Şi nu doar din punct de vedere muzical, ci şi vizual, pentru că decorul era format din câteva chitări de dimensiuni diferite care atârnau deasupra scenei. Conturul, coloritul lor se modifica în funcţie de piesele din concert sau de lumina din sală, era ba verde fosforescent, ba roşu aprins, ba albastru-indigo… Pe pânza din spatele scenei erau proiectate diferite… picturi. Cel mai adesea, am văzut conturul unui om, făcut din puncte albe luminoase, care ţinea în mâini o chitară, a cărei siluetă era schiţată prin puncte roşii luminoase. Mi-a plăcut foarte mult acest joc de culori.
Omul-Chris Rea a fost extrem de discret, în dialogul cu publicul, s-a rezumat la a spune de câteva ori “mersi”, fapt care i-a derutat pe unii dintre spectatori. “Mă aşteptam să comunice mai mult cu publicul”, spunea oarecum dezamăgit Mihai Preda (21 de ani, Bucureşti). “Înainte să vină pe scenă, am făcut pariu cu prietenii dacă încurcă sau nu Bucureştiul cu Budapesta, dar el nici nu prea a vorbit”, a declarat Ovidiu (23 de ani, Bucureşti). Eu nici nu mi-am dat seama că nu a vorbit cu noi. Eram mult prea preocupată să-i urmăresc mişcările, unduirile, să ascult sunetele chitării. Acum realizez că timp de 2 ore nu l-am considerat pe Rea un om, ci o prelungire a chitării lui.
Piesele care au stârnit cele mai vii reacţii în public, au fost Looking For The Summer (am avut curiozitatea să mă uit în timpul piesei la feţele oamenilor din jurul meu: zâmbeau larg, murmurau sau cântau cât puteau de tare la refren, erau absolut captivaţi de ceea ce vedeau şi auzeau), Josephine, The Road To Hell, şi cele două de la bis: On The Beach şi Let’s Dance. Pe mine m-a impresionat şi interpretarea piesei Julia, evident din motive pur subiective. Au mai fost piese precum: I can’t wait for love, Where The Blues Comes From, Easy Rider, Till The Morning Sunrise Shines, Stoney Road, Electric Guitar, Come So Far Yet Still So Far To Go
Am cules şi la finalul concertului câteva impresii de la spectatori.
Cristian (24 de ani, Bucureşti): “A fost senzaţional! Nu credeam că va pleca fără să cânte Auberge. În schimb, au fost unele piese pe care eu nu le ştiam. Dar chiar şi aşa este unul dintre cele mai frumoase concerte pe care le-am văzut”.
Diana Cornea (27 de ani, Bucureşti): “Cred că au fost cam multe piese noi în acest recital. Poate că ar fi fost bine ca organizatorii să îi fi spus cam ce se difuzează la noi, ce ştie publicul din România. Atmosfera ar fi fost cu siguranţă şi mai încinsă. Dar m-am simţit foarte bine. Este un concert, care merita văzut”.
Rodica Tănase (45 de ani, Bucureşti): “Ce bucurie mi-a făcut cu piesa Let’s Dance! Nici nu am recunoscut-o! O interpretare de nota 10! Mi s-a făcut pielea de găină pe mine”.
Robert Tudoran (62 de ani, Bucureşti): “Chris Rea este un artist deosebit. Ce poţi să mai spui după un astfel de concert. Sunetul a fost impecabil, interpretarea la fel! Jos pălăria pentru un mare artist mondial! Să îi dea Dumnezeu sănătate”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here