„Cred Satriani că e extraterestru. Ar trebui verificat într-un laborator!”

octombrie 15, 2015

**Galerie foto de Iulia Radu (click aici!!)**

Articol de StormWind

Afirmația nu-mi aparține, dar este cel mai bun titlu pentru a reda pe scurt esențialul spectacolului de astăzi, 12 octombrie 2015, de la Sala Polivalentă. Cum, nu ați fost prezenți? Îmi pare rău… senzațiile din seara aceasta sunt greu de transpus pe hârtie. Voi încerca totuși.

Nu vă mai zic de îmbulzeala de la intrare, de faptul că a fost deschisă o singură ușă și doar după ce lumea a început să strige, solicitând deschiderea mai multor uși, s-a întâmplat minunea și s-au mai deschis încă una sau chiar două. Trecem peste asta, ne-am obișnuit, altfel nu ne-am simți ca acasă. Un fleac oricum, ce contează, ploua, era frig și se depășise ora anunțată pentru începere.

Am intrat. Ce bine e înăuntru! Îmi șterg ”parbrizul” de pe nas și caut să văd unde am loc și pe unde trebuie să o iau. Eu stau mai prost cu orientarea așa că tare m-am bucurat când am văzut fluturând în aer, mâna unuia dintre prietenii cu care venisem, semnalizându-mi unde trebuie să ajung. Norocosul, intrase mai devreme!

Urc pe scări, mă așez confortabil… buun, să înceapă spectacolul!

În deschiderea lui Joe Satriani a cântat Dan Patlansky. Daca voi ați auzit de el până acum, foarte bine. Eu nu auzisem. Mea culpa. Mi-a plăcut foarte mult. A fost o alegere potrivită și a onorat cu brio misiunea de a-l preceda pe legendarul Satriani. Si-a ”chinuit” chitara în cele mai interesante poziții, iar de sunetele pe care le scotea… nu, chiar nu am cuvinte să redau frumusețea lor. Daca îl mai prindeți pe aici (e din Africa de Sud), nu-l ocoliți, merită văzut.

Pauză. Plec cu prietena mea să-și ia un suc și în timp ce coborâm trecem pe lângă Cornel Ilie. Primesc un ghiont, mi se șoptește discret la ureche și astfel observ și eu personajul. Nu am văzut, din păcate, spectacolul Vunk “Un Nou Univers”, de acum câteva zile, care a fost tot aici la Sala Polivalentă, dar am auzit că a fost inedit și spectaculos.

Oare ce am scris atâta până acum? Că Satriani încă nu a urcat pe scenă.

Ba da, a venit și momentul în care a urcat. De acum nu mai pot să scriu nimic. Numai bine vă doresc, data viitoare veniți să-l (re)vedeți. Eu am rămas fără cuvinte.

…dar am promis că voi încerca.

Am așteptat cu mare nerăbdare concertul din seara aceasta. Voiam sa-mi aud piesele preferate (ce sa fac, amintirile din vremea adolescenței mă copleșesc) și nu-l mai văzusem live niciodată.

Si le-am auzit…piesele preferate. Cat de bine a fost! Cum am retrăit eu momentele de plenitudine petrecute în fața radioului în anii ’90, când începea emisiunea „Rock by Request” la Unifan/Uniplus/Fun Radio (și-au schimbat denumirile în timp și nu mai știu exact care cum era) prezentată de Bogdan Nicolescu! „Summer Song” si „Surfing with the Alien” erau genericul emisiunii – mi se păreau pur și simplu perfecte. Nici nu mai conta ce era în emisiune (ei, glumesc un pic, dar ca să vă faceți o idee de cât de mult îmi plăceau). Conta și ce era în emisiune, că doar scriam și solicitam ce-mi plăcea, că asta era și ideea emisiunii. Și cum pe vremea aia era ceva mai greu să faci rost și să asculți ce-ți place, eram un ascultător fidel. Iar domnului Nicolescu îi mulțumesc pentru emisiunile rock pe care le realiza și pe care le urmăream cu nesaț atât ziua cât și noaptea (avea și noaptea și eram cam praf a doua zi la școală, dar nu renunțam în ruptul capului).

Din păcate nu știu dacă mai lucrează în radio, l-aș asculta cu mare plăcere, și sunt sigură că l-aș recunoaște imediat pentru că are un timbru vocal inconfundabil.

Revin.

Concertul din seara aceasta face parte din turneul mondial „Shockwave World Tour 2015” și probabil știți asta deja. Nu pot să vă zic setlistul, pentru că nu-l știu. O parte din melodii îmi erau cunoscute, altele – complet noi. Cu totul au fost, cred, peste 20 de melodii. Mi-a plăcut în mod deosebit „construcția” spectacolului, dacă pot spune așa. Piesele au fost foarte bine așezate una după cealaltă. Ritmul creștea, ajungea parcă la apogeu, apoi, exact când se simțea nevoia, urma o piesă mai soft, ca „Friends” sau “Always with me, always with you”. La „Crystal Planet” mi s-a făcut pielea de găină, chitara a avut o expresivitate fantastică, mi s-a părut mai presus de orice voce.

Toată seara a fost o demonstrație de virtuozitate. Colegii de trupă au fost de asemenea la înălțime. Pe câteva piese s-au duelat pur și simplu chitarele, a fost foarte frumos. Iar la un moment dat, a fost mai mult decât atât, pe o piesă s-au jucat efectiv, chitara solo a lui Satriani dădea tonul și era „copiată” de bas sau de clape. Mi-au plăcut și basistul (Bryan Beller) și toboșarul (Marco Minnemann), dar cel mai mult m-a impresionat Mike Keneally care cântă și la clape și la chitară, și uneori aproape la amândouă în același timp!

Și gata! S-a terminat. Au ieșit de pe scenă. Doar că publicul nici gând să plece, dimpotrivă, toată lumea (atât sectorul Gold cât și tribunele) și-a părăsit scaunele, s-a apropiat de scenă și au început scandările, care, fiind pe măsură, i-au scos la bis.

Delir total, atât pe scenă, cât și în public. Abia acum a început concertul. Când au dispărut scaunele. Când publicul a ajuns la scenă și când muzicienii au simțit publicul aproape. O trăire la unison. Final perfect!

În final vă las și o opinie scrisă de un prieten Mihai Petru (îi găsiți blogul aici!):

Aș minți să spun că nu mi-au plăcut trupeții lui Dan Patlansky; și nu oricum: aș minți grosolan! Deși au venit tooocmai din Africa de Sud, băieții au venit cu de toate din cele bune: entuziasm, talent, pasiune, poftă de viață, inspirație. Mai mult: mi-au lăsat impresia că sunt acolo pentru noi, pentru deliciul nostru și nu pentru a se “lustrui pe ei”. În puține dăți am rămas cu sentimentul ăsta.
Meritul lor, bucuria noastră!
Asta a fost în deschidere. Un nemaipomenit aperitiv pentru o mare foame.
Foame de nerv de chitară, foame de reverie, foame de excelență!
Despre ce a urmat, cuvintele sunt de prisos. Vorbesc serios!
Atât mai zic:
Suprem
Astral
Transcendental
Răpitor
Inovativ
Absolut
Nemaisăturandu-te de el
Incredibil

Setlist (primit de la Corrado Sgandurra, căruia îi mulțumesc!):
Shockwave Supernova
Flying in a Blue Dream
Ice 9
Crystal Planet
Not of This Earth
On Peregrine Wings
Friends
Time
If I Could Fly
Butterfly and Zebra
If There Is No Heaven
Cataclysmic
Crazy Joey
All of My Life
Drum Solo
Luminous Flesh Giants
Always With Me, Always With You
God Is Crying
Goodbye Supernova
Satch Boogie
Encore:
Big Bad Moon
Surfing With the Alien

Pe link-ul de mai jos puteți citi un articol semnat de Iulia Radu, precum și opinii ale câtorva artiști prezenți la Sala Polivalentă:
http://andreipartos.ro/joe-satriani-la-sala-polivalenta-12-10-2015/