De ce este Joey Ramone ultimul rebel al rock-ului

0
36

Autor: Ben Myers (Classic Rock Magazine)
Probabil, Joey Ramone a fost unul dintre cei mai buni frontmani pe care i-a avut omenirea. Nu era la fel de încrezător și de capabil ca David Bowie, nici atât de „sălbatic” ca Iggy Pop, nici la fel de coerent în discurs ca John Lydon și nici la fel de simpatic precum Jim Morrison – dar era REAL. Era credibil. El  era imaginea loser-ului, a ciudatului, a puștiului respins de toți colegii de la școală.
 
Într-o lume cucerită de „regii și reginele balului”, Joey Ramone era carapacea sub care se regăseau oamenii simpli. Un om „blestemat” cu un fizic aproape hidos (era 70% picioare dar în cazul lui nu era un avantaj, avea dinți inegali, o vedere proastă și sănătate șubredă) a reușit să devină simbolul unei generații.
E greu să ne imaginăm că Bowie, Iggy sau Morrison ar fi putut face altceva dacă nu ar fi luat microfonul în mâini. Dar Joey era genul de persoană care ar fi putut face orice. E ușor să ni-l imaginăm reparând televizoare sau vânzând popcorn pe stadion. Asta este toată frumusețea poveștii: Ramones erau băieții care puteau intra la petrecere fără să fi fost invitați, erau „muștele” din rock care au reușit să semneze cu o casă mare de discuri și care au schimbat fața culturii moderne.
 
Dar aceste lucruri n-ar conta dacă The Ramones n-ar fi fost responsabili pentru unele dintre cele mai bune piese care au fost vreodată înregistrate. Probabil, academicienii și puștii vor strâmba din nas, dar personal, eu așez unele piese ale lor alături de cele scrise de Mozart, Dylan, Bacharach, Lennon sau Brian Wilson.
Joey Ramone a fost un supraviețuitor adevărat. Chiar și propria trupă era un câmp de luptă, el fiind „strivit” între chitaristul-tiran care i-a furat iubita și basistul compozitor al cărui geniu melodic a fost înecat în apetitul devastator pentru haos și heroină.
Dar și Joey compunea, unele dintre cele mai sensibile piese ale trupei au fost scrise de el. Fiecare piesă a fost mărturia unui outsider, fie că vorbim despre Beat On The BratI Wanna Be Sedated sau The KKK Took My Baby Away. Fiind o fire romantică, Joey a dat o sensibilitate aparte muzicii punk.
Și nu trebuie să uităm un amănunt important: The Ramones erau simpatici. Erau amuzanți așa cum doar un puști, caruia i-a fost aruncat nisip în ochi, poate fi. Joey a scris versurile “Now I guess I’ll have to tell ‘em / That I got no cerebellum” (din piesa Teenage Lobotomy).
 
Moartea lui în 2001, nu a însemnat doar o imensă pierdere pentru muzică, ci ne-a amintit faptul că rock‘ n’ roll-ul este un refugiu pentru cei respinși de societate și că fără aceștia rock-ul este în pericol să fie preluat și condus de „cei populari” de „regii și reginele balului”, de oamenii frumoși, de oamenii perfecți din punct de vedere fizic. Iar noi nu vrem să se întâmple așa ceva!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here