Din jurnalul unui ninja (39): Am cuplat tendoanele!!!

0
501

Din jurnalul unui ninja (39): Am cuplat tendoanele!!!S-a întâmplat minunea! Am cuplat tendoanele și am descoperit mușchii spatelui!! Nici nu mai credeam că o să mi se întâmple în viața asta! Desigur, am făcut-o din greșeală, fără să-mi dau seama. Nu m-am grăbit să notez extraordinarul eveniment în jurnal pentru că inițial am crezut că mi se pare. Așa că am vrut să fiu sigură! Acum că sunt, vă pot spune cu mândrie că duminică mi-a ieșit pentru prima dată.

O să mă întrebați ce înseamnă asta, să cuplezi tendoanele. Habar n-am să vă explic! E ceva ce îl aud pe Sensei spunând des mai ales la cursul de Taiji & Qigong, dar și la ninjutsu și la sabie. Când o spunea, dădeam și eu aprobator din cap cât să las impresia că înțeleg și să nu par făcută grămadă complet. Dar în mintea mea se roteau fel de fel de gânduri de genul: „cine sunt tendoanele?”, „ce vor ele de la mine?” „dar nu ne-a făcut nimeni cunoștință, cum să mă bag în seamă cu ele?”, „de ce sunt ele decuplate??”, „cine le-a decuplat? trebuie să găsim persoana respectivă și să o pedepsim”,  „să le cuplez… la ce??”... 🙂 Eram plină de dileme!

Duminică am făcut suburi (tăieri în gol cu sabia). Le-am făcut lent, încercând să conștientizez mișcările, să le simt. La un moment dat am observat că nu mă mai dor umerii. Era corpul mult mai relaxat. Sabia părea mult mai ușoară… Acu’ oi avea eu ceva mușchi, dar chiar așa o transformare de pe o zi pe alta, nu e posibilă. Că doar nu sunt Hulk… De regulă, când făceam suburi cu sabia simțeam că îmi picau mâinile de la umeri după primele 30 de secunde. Acum făceam exercițiul de mai bine de două minute și nu mă durea nimic (știu timpul pentru că am filmat că nici mie nu-mi venea să cred).

După un scurt moment de panică, în care m-am gândit că poate am murit de nu mă doare nimic și nici nu mi se mai pare sabia grea, am avut o revelație: „te pomenești că fac ceva bine!!”. Eram încă puțin sceptică pentru că pierdusem speranța că voi reuși să fac ceva oarecum bine. DAAAAAAAR….. Ca niciodată, începusem să simt spatele, mai exact mușchii spatelui cu care până acum nu am avut onoarea să comunic (practic era singurul loc unde nu am avut febră musculară). Febra la mușchii spatelui e ceva cu totul aparte. Nu e la fel de dureroasă ca atunci când faci febră la picioare sau la mâini. Pur și simplu ești conștient că ai spate. Parcă te atinge cineva ușor între omoplați să îți dea de înțeles că e acolo.

Atunci mi-a picat fisa: „să vezi că am cuplat tendoanele”!! Habar n-am cum am reușit să fac asta, dar e minunat să faci antrenament și să nu simți că îți obosesc mâinile, să nu ai impresia că îți pică mâinile după câteva secunde. N-am crezut niciodată că voi spune acest lucru dar o fac acum: mă bucur că am febră musculară la spate!

Cine ar fi crezut că din momentul în care ai cuplat tendoanele, totul devine atât de ușor și de amuzant?! Bine, am încercat să le cuplez și fără sabie, dar nu am reușit. Asta e, nu le pot avea pe toate din prima. 🙂 Oricum sunt foarte încântată de micul meu progres. Era păcat să nu-l consemnez și aici! 🙂

P.S. Dacă există tendoane pe care să le cuplez și la picioare ca să nu mai cedeze așa repede, om mă fac! 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here