Holograf la Sala Polivalentă (martie 2009)

Cronică de Andrei Partoş
 
*Băieţii erau mulţumiţi de atmosferă, obosiţi şi fericiţi că a fost sală plină. Erau acolo, la cabine, Gabi Cotabiţă, Mircea Baniciu cu soţia, fostele mele colege de revistă, Anca Lupeş, Orlanda Deladi (implicate în organizare şi promovare de spectacole), Geanina Olaru cu copilul, Iulia Vântur, Aurel Mitran (omul cheie al organizării) şi mulţi oameni de radio, tv şi presă. Fireşte că erau şi soţiile membrilor grupului. Nuţu era cel mai asaltat pentru că vine mai rar în ţară şi pentru că a trezit amintiri. Am început cu sfârşitul.
*E de remarcat faptul că sunetul s-a dres din mers. Doar la prima piesă a fost un mic dezechilbru. Claudiu este un adevărat maestru de sunet şi lucrează cu Holograf de o viaţă. Apoi totul a mers fără probleme. Echipa de profesionişti de la Stage Expert nu dă rateuri la astfel de evenimente. Cele două ecrane laterale se vedeau foarte bine. Fireşte şi ecranul central, care a oferit video-clipuri, fotografii din tinereţea băieţilor, efecte.
Grupajul anilor 80, cel legat de Costineşti, a fost recepţionat de mai puţină lume. Cei din jurul meu cu siguranţă au retrăit momentele tinereţii cu emoţie maximă. Eu am auzit acele piese zilnic, în turnee, dar şi la mare, când ajungeam la cântările lor. Trupa suna mult mai hard la vremea respectivă, dar în timp a câştigat în melodie, în sensibilitate şi simţ comercial. A rămas oricum o trupă rock, orice ar spune tendenţioşii. S-a simţit emoţia la maxim tocmai la fazele care ţineau de Costineşti, la intervenţiile lui Nuţu. El e neschimbat, ca atitudine ca mod de manifestare, dar cântă mult mai bine la chitară. E un perfecţionist. Nu pot vorbi decât la superlativ-subiectiv, pentru că în turnee eram adesea colegi de cameră, fiind şi colegi de zodie. Momentul plecării lui Nuţu în Suedia a fost unul foarte dificil pentru trupă. Toţi au fost marcaţi, semn că se sudase o echipă extrem de omogenă la acea vreme.
M-a impresionat sala, majoritar feminină, pentru dăruirea cu care cânta toate piesele. Poate cu mai multă energie decât acum doi ani (când a fost acel accident al lui Dan).
Am avut surpriza (plăcută, desigur), să fiu abordat de oameni, care au venit din ţară şi care au prins spectacole Holograf, prezentate de mine în 1986-87. O trupă, care rezistă cu demnitate pe piaţa muzicală, cu inteligenţă şi foarte des cu o mare plăcere de a cânta în faţa unor săli pline cum nu prea vedem la artiştii români (fără deschidere). Un brand care merită respectul câtorva generaţii şi-l primeşte.
Bunăstarea publicului de Holograf reiese şi din cele 50 de minute de aşteptare a cuiva cu maşina, până a putut coborî din faţa Polivalentei. E jenant că nu avem o sală frumoasă cu 15.000 de locuri, cu o parcare încăpătoare pentru vreo 5000 de maşini. Din acest motiv mulţi spectatori pleacă înainte de final. Şi e mare păcat!

• Despre
• Ultimele Postari

Follow me

Andrei Partos

Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

• 50 DE ANI DE CARIERĂ? (22.11.2023) - noiembrie 23, 2023
• REORGANIZAREA TERITORIALĂ IMPOSIBILĂ? 17.11 - noiembrie 17, 2023
• O LUĂM LA VALE… - noiembrie 17, 2023